Cei care ma urmariti pe Facebook ati observat, probabil, ca am fost weekendul trecut la munte, undeva pe langa Bran, o zona clasica pentru cei care vor sa petreaca un weekend la munte. A fost un sfarsit de saptamana plin cu tot soiul de activitati haioase, dar si instructive, totul completat de o cazare de nota 10 la vila Valea Argintilor, din satul Simon, la doi pasi de Bran.
Din capul locului, pot sa spun ca mi-a cazut cu tronc locul… Pe o sosea care se despartea la cativa kilometri de mult batuta sosea Campulung – Bran – Brasov, pe o vale “stransa” de doi versanti muntosi, am descoperit o casa cu o curte ampla. Si ce a fost mai simpatic este ca vreo doi-trei caini flocosi ne-au iesit in intampinare, dornici de joaca.
Multe pensiuni din zona sustin ca practica agroturismul. Nu neg, or mai fi, nu sunt un cunoscator al zonei, dar cel putin aici, la vila, mi s-a parut ca, intr-adevar, cei care conduc pensiunea imbratiseaza agroturismul… am fost intampinati cu paine si sare (sarea ca sarea, dar painea e excelenta!), iar mancarea este gatita acolo, in bucatarie, de gazde. Si sunt mancaruri foarte bune, unele adevarate specialitati pe care le gasesti doar prin zona.
Apropo de zona… gazda ne-a spus ca Valea Argintilor este unica pensiune din zona Bran care respecta arhitectura tipica braneana. Proiectul a fost alcatuit de niste arhitecti care au studiat arhitectura traditionala si rezultatul este chiar placut … o curte interioara (pe vremuri, aici, pe timp de iarna, branenii isi tineau animalele pentru a nu fi mancate de lupi sau alti pradatori… acum, in curtea interioara am gasit un pom de Craciun imens si pe iepurele Zuzu! La etaj, era tinut fanul, in cazul pensiunii sunt tinuti oaspetii… ca in puf, nu ca in fan.
Camerele sunt simple, dar curate si luminoase, iar caloriferele acelea au duduit toata noaptea… Le-am uitat pe maxim si a fost o caldura… desi geamul de la baie a fost permanent deschis!
Si ca vorbeam despre traditie, gazda noastra mi-a spus ca de sarbatori a incercat sa introduca niste activitati mai putin obisnuite… accentul nu s-a pus pe mancat pana cazi pe jos, ci pe alte activitati traditionale – oaspetii au participat la impodobirea bradului, la taierea porcului (care presupun ca s-a desfasurat dupa toate directivele Uniunii Europene) si la pregatirea merindelor de Craciun. Evident, nu s-a dus lipsa de mancare, cum nici eu nu m-am putut plange… de la supa cu galuste la sarmale… si nu numai!
Si cum ziceam ca Valea Argintilor incearca sa fie “altfel”, ei bine, in acest weekend am vizitat niste obiective turistice mai putin cunoscute. Este evident ca toata lumea stie castelul Bran, multi l-ati si vizitat, sau cetatea de la Rasnov, care a fost reconstruita partial in ultimii 15 ani (mi-aduc aminte ce ruine erau acolo inainte de Revolutie!). Dar nu stiu cati dintre voi stiti de LiBearty, sanctuarul ursilor salvati din gradini zoologice sordide de pe tot teritoriul Romaniei, de prin restaurante sau de pe la tiganii ursari. E undeva intre Rasnov si Zarnesti pe un drum prost, dar experienta a meritat chiar si in conditiile in care am mers pe jos mai bine de 3 km pe un vant destul de puternic. Microbuzul nu a putut trece podul, iar daca incerca, probabil ca pe acolo am fi ramas… dar fiecare pas a meritat cu prisosinta… am descoperit un loc necunoscut de marea masa a turistilor care isi petrec weekendul in zona Bran, un loc pe care eu insumi l-am aflat de pe bloguri de calatorii ale unor straini… de pe un blog al unei australience! Sanctuarul ursilor LiBearty merita insa mai multa notorietate decat are si de aceea promit sa vin cu un articol dedicat :).
Un alt obiectiv mai putin cunoscut (desi era totusi ceva lume, spre deosebire de Sanctuarul Ursilor unde eram singurii vizitatori) a fost Pestera Valea Cetatii… este o pestera destul de mica, dar cu o sala interioara maiestuoasa… Totul este bine amenajat… se vede mana celui care a luat in concesionare aceasta pestera ce devenise un soi de cos de gunoi al Rasnovului si care a reamenajat-o, a construit un drumeag de acces pitoresc (nu e la mai mult de 700 de metri de soseaua Rasnov – Poiana Brasov). In plus, in interior, o data pe saptamana, sambata, au loc concerte de muzica clasica… daca sunteti prin zona, merita!
Si sa revin la pensiunea Valea Argintilor de la care am pornit povestea… Nu ratati sa urcati la schit pe dealul Balaban… sunt indicatoare (e drept, unele putin cam discrete), drumul nu e prea bine amenajat, dar poti urca totusi fara probleme… Sus vei gasi un mic schit construit in 2006, dar mai ales o panorama de vis… atat spre Bucegi, cat si spre Piatra Craiului… si mai departe spre Magura Codlei si depresiunea Barsei!
In final, sa spun ca cea mai mare distractie din curtea pensiunii au fost cei doi ponei cam nebunatici… inainte de plecare, au fost adusi in curte unde am incercat sa le dam de mancare… dupa un pic de paine prajita au inceput sa alerge prin curte cu coama in vant… niste imagini de neuitat.
Cum ajungi acolo
Poti face rezervari la pensiunea Valea Argintilor folosind contactul de pe site. Puteti suna direct la pensiune sau sa faceti rezervare la agentia de turism J’Info Tours care detine respectiva pensiune. Va recomand sa sunati cu 1-2 saptamani in avans, mai ales in sezonul de varf :).
Daca vii dinspre Brasov, treci de castelul Bran si apoi o iei la stanga, destul de repede dupa castel. Apoi mergi pe o sosea rezonabila printre dealuri, o sa vedeti pensiunea pe partea stanga, cu o poarta mare cu numele la vedere, si un steag tricolor in vant.
Cat costa
85 de lei/persoana in camera dubla cu demipensiune. Se includ si foc de tabara, si fugaritul iepurelui prin curtea interioara. Puteti sa jucati biliard, puteti sa faceti sauna sau sa va relaxa intr-un jacuzzi pentru o mica suma extra (circa 10-20 de lei pe ora).
Imagini pensiunea Valea Argintilor – Simon, Bran
Camera – simpla, dar faina
Baie, dulap, televizor, tot ce trebuie
Am fost intampinati cu paine si sare
Dar mai ales cu supa cu galusti 🙂
Curtea pensiunii
Si printre noi, o intreaga fauna – catelusul cel mai simpatic 🙂
Iepurele Zuzu
Unul din cei doi ponei, mare iubitor de paine prajita 🙂
Seara, mai un biliard
Mai niste gratare
sau un foc de tabara
Alte activitati … multe, o vizita la sanctuarul ursilor LiBearty
Jacksie… o ursoaica cu traume… a invatat ca trebuie sa danseze si sa isi dea capul peste umar cand vede oameni
Am devenit tata de urs 🙂
Schitul de pe culmea Balaban
Pestera Valea Cetatii de langa Rasnov
Este una dintre putinele pensiuni de la Bran care fac agroturism. N-am mai fost de ceva vreme, dar din ceea ce-ai postat, vad ca a ramas la fel.
Foarte frumos articolul,mi-a trezit interesul.Cu siguranta cand voi avea ocazia voi da o fuga pana acolo.Despre Liberty a scris si publicatia engleza The Guardian ceva,chiar cand erai tu acolo.Sa speram ca devine un loc,cunoscut,trecut pe harta tuturor turistilor ce viziteaza zona.
Romania are un potential fantastic in ceea ce priveste turismul rural,dar nu are cine sa-l faca cunoscut.(decat cativa bloggeri).Sa speram ca in viitor vom avea oameni competenti in fruntea tarii.De fapt in viitorul apropiat…nu stiu cat timp vor supravietui toate asrea…
Un weekend pe care il astept si eu de ceva vreme, insa nu aveam o locatie potrivita. Multumim pentru sugestii si poze care sunt foarte convingatoare.
Mi-a placut foarte mult povestea asta. Felicitari pentru calitatea de tatic de urs! 🙂 Am fost de curand la Bran, dar este pentru prima data cand aflu despre sanctuarul ursilor. Trebuie vazut neaparat. Multumim pentru informatii. Intersante si utile ca de obicei.