Cred ca cea mai mare frustrare din calatorii este atunci cand te duci undeva si nu se potriveste cu asteptarile tale. Banuiesc ca marea majoritate a frustrarilor vin din zona hoteliera – ti s-a spus ca e un super hotel si gasesti gandaci. Ma rog, asta e extrema. Si mie mi s-a intamplat, in Kuala Lumpur, am stat intr-un hotel prezentat de Lonely Planet ca fiind “boutique hotel la pret de hotel de 1 stea” si era departe de aplauzele din carte… Ma rog, era un hotel corect, OK, dar in niciun caz “boutique hotel”. Asa si cu Delta Mekongului… este un loc fain, dar sa nu va asteptati sa fie ca Delta Dunarii varianta Vietnam!

Vietnamul este cea de a 13-a cea mai populata tara din lume cu o populatie de aproape 88 de milioane de suflete, ceea ce o face o tara foarte dens populata. Iar aceasta populatie s-a asezat, logic as putea spune, in zonele cele mai fertile, iar Delta Mekongului este una dintre cele mai fertile regiuni din Vietnam – aici se fac nu mai putin de trei recolte de orez pe an si este principalul motor al exporturilor de orez care fac din Vietnam cel mai mare exportator mondial de orez in competitie stransa cu Thailanda. Asa ca celor care viseaza la peisaje mirifice, spatii ample, trestii si pelicani varianta exotic pot sa le spun sa nu se astepte la asa ceva decat pe suprafete destul de reduse… Da, vei gasi un coltisor frumos cu apa si palmieri spre care sa indrepti aparatul foto pentru o poza de Facebook, dar nu te astepta la spatii ample… peste tot vei da peste case… cocioabe sau blocuri, Delta Mekongului are de toate. Evident, vei da peste multa apa, Mekongul strange o buna parte dintre apele uneia dintre zonele cele mai harazite de Dumnezeu (sau Buda) cu apa din belsug!

Dar asta nu inseamna ca nu merita sa o vizitati. Merita cu prisosinta pentru civilizatia rurala, pentru tururile care te duc in sate… ma rog, nu va asteptati sa ajungeti acolo unde nu ajung farangii, veti ajunge pe niste rute batute la greu de tururile venite din Ho Chi Minh, dar, orisicat, este o experienta foarte frumoasa care merita din plin.

In primul rand, cum am ajuns acolo. Daca stai in Ho Chi Minh, trebuie sa te duci in zona Phan Ngo Lao, variant saigoneza a Khao Sanului din Bangkok – o zona plina de backpackeri albi, cu restaurante, cu baruri, cu librarii (pline cu carti trase la xerox, dar la preturi modice), cu agentii de turism. Daca ajungi aici, dupa ce cumperi un Lonely Planet cu 3 euro si mananci ceva, te poti aseza la o agentie de turism sa vezi ce ti se ofera. M-am asezat intr-o agentie si am rasfoit dosarul cu oferte… am ales sa mergem 2 zile (si o noapte in Delta Mekongului). Exista oferte si pentru o zi (nu merita, e prea din scurt, de abia ajungi acolo, te dai un pic cu barcuta si te si intorci in Ho Chi Minh), trei zile, chiar si o saptamana. Neavand prea mult timp, am ales doua zile. Am avut doua optiuni – sa dormim intr-un hotel in orasul Can Tho, sau in niste bungalouri intr-un sat. Ce ati fi ales? Evident ca in sat (spre marea mea mirare, aproape jumatate dintrei cei din autocar au ales totusi Can Tho, un oras plicticos, fara cine stie ce). Doua zile, ghid, autocar, vreo doua pranzuri, mic dejun, o cina, dat cu barca prin cateva locuri, vizite… 24 de dolari! Welcome to Vietnam, tara cu preturi mici chiar si pentru turisti J.

Dis-de-dimineata eram pe Phan Ngo Lao in cautarea autocarului. Un haos de nedescris, autocare dupa autocare se inghesuiau pe strada deja neincapatoare, vanzatorii ambulanti alergau neobositi cu tot soiul de minuni pe cap (de la carti pana la gogosi)… In cele din urma, am aflat care ne e autocarul (era ditamai autocarul plin ochi) si dupa imbarcare am si tulit-o.

Ghid, un tip din Vietnamul de Nord, nu foarte haios, dar serios si documentat. Bun asa. Am iesit cu succes din Ho Chi Minh (adica n-am calcat niciun motociclist) si am purces pe autostrada. Dupa vreo doua ore am luat o pauza la o carciuma – magazin cu de toate de pe marginea drumului, unde vanzatorii ne-au luat in primire imbiindu-ne cu aromele cafelei. Pentru cine nu stie, Vietnamul este unul dintre cei mai mari producatori mondiali de cafea Robusta (aia, mai ieftina) cu care se mandreste… de altfel, orice vietnamez s-ar simti jignit daca i-ai spune ca Arabica e mai fina, mai gustoasa. Robusta rulz in Vietnam!

OK, pana acum am vazut autostrada, si, desi conform hartii, eram de mult in Delta, unde era Delta? Am mai galopat pe autostrada cam la o ora si apoi ne-am oprit. Vrei Delta, na Delta! Sub unul dintre imensele poduri construite peste bratele Mekongului, o barca ne astepta pentru o tura pe Mekong. Fain!

Barca, la fel ca orice barca de prin jur… lunga, cu un acoperis de plastic si doua motoare in care nechezau cativa zeci de cai… nechezau asa de tare ca nu te auzeai cu cel de langa tine, dar ce conta… In fine, eram pe apa J.

Ajungem pe o insula verde, frumoasa, cu un ponton pe care scria ceva in vietnameza. Vietnameza este una dintre putinele limbi din Asia de Est care folosesc alfabetul latin (celelalte sunt Malaysia, Filipine si Indonezia)… Desi ziceam ca o sa inteleg ceva mai mult pentru ca nu am de-a face cu vreun alfabet necunoscut cum e cel thailandez sau laotian, nu am priceput o iota… o fi fost cu litere latine, dar intr-o limba complet diferita!

In fine, am coborat pe insula si aici am avut cateva surprize placute… In primul rand, dupa ce un nene ne-a aratat niste stupi (dar stupi avem si la noi, in Romania, imi venea sa zic), am gustat din vinul de miere, care era chiar bun. Nu m-am dat in vant dupa delicatesa locului, o bautura spirtoasa cu ceva scorpioni inauntru… n-am inteles exact pentru ce e bun – sanatate, potenta, vitalitate… ma rog. In schimb, ce am apreciat enorm erau prajiturile din nuca de cocos. Niste tanti faceau un soi de macaroane, ma rog, mai late, pe care le coceau frumos, iar rezultatul… nepretuit, vorba reclamei J.

Dupa ce m-am indestulat cu prajitura de nuca de cocos si am luat si la pachet (inutil sa spun ca au disparut rapid de pe rafturile improvizate), ghidul ne-a manat pe niste scari pentru “Delta experience” de astazi. Ne-am urcat pe niste barcute si o tanti a dat la rame, de-a lungul unui canal dominat de tot soiul de trestii si palmieri. Era chiar frumos, imi aducea aminte de Backwaters din Kerala (sudul Indiei), dar un pod peste care treceau frenetic motociclistii din sat ne-a adus aminte ca paradisul Deltei Mekongului e limitat.

Asa ca am mai tras niste poze si ne-am intors cumintei la barca… viteza si am trecut marele brat al Mekongului, pentru ca apoi s-o luam pe jos (ce bineeee!) prin niste livezi cu diverse fructe exotice. Nu am cules nimic, ne asteptau niste “dragon fruit” si papaya zemoase si delicioase, asa ca ne-am asezat la masa unde a venit si orezul de rigoare cu ceva carne neidentificata (nu cred ca era caine, avea gust insa OK) si am ascultat niste romante vietnameze interpretate cu patos de un taraf local. Tipa chiar avea voce, desi era cam stridenta, dar, orisicat, am intrat in atmosfera locala.

Taman bine, ca tot se apropiat noaptea si trebuia sa ne parcheze pe undeva… Asa ca ne-am intors la autocar, am mai mers putin si ne-am dat jos exact langa un pod peste inca un mega-brat al Mekongului. De aici, ne imparteam… cei care voiau sa se duca in oras ramaneau in autocar, noi o luam lipa-lipa spre un alt canal ca sa mergem spre tabara de baza… Aici ne astepta o barca mica, lunga-lunga, dar ingusta, si un pusti de vreo 14 ani care o conducea ca un dement… Mda, cadea noaptea si trebuia sa ne livreze cand inca mai era o nuanta de lumina. A reusit. Dar unii dintre noi aveau parul maciuca si nu de la gel!

Pe mal, am fost intampinati de gazde, care au descoperit ca suntem mai multi decat bungalouri. Asa ca noi am picat sa stam la el in casa, iar ceilalti sa stea in bungalouri. Desi, la inceput, ma gandeam sa ma bat pentru un bungalou, dupa ce am intrat in casa am zis ca e chiar OK. Stateam in camera principala, cu niste paturi confortabile (cu panza antitantari), sub privirile pozelor stramosilor… Adica la loc de vaza. In plus, am descoperit ca vietnamezii se dadeau pe canal cu barcile lor zgomotoase, iar bungalourile erau exact la buza apei… cei care au dormit acolo nu au avut un somn prea lin!

Vietnamezii sunt de religie budisti, catolici, unii confucianisti, dar, in ciuda diferentelor de suprafata, toti cred in spiritul stramosilor. In orice casa, in camera “buna” vei gasi un altar cu pozele stramosilor… cei de mai demult sub forma de picturi, mai recent, poze alb-negru, parintii in culori… probabil cine va lansa moda cu holograma stramosilor va fi primul miliardar vietnamez in dolari! Dupa ce am facut cunostinta cu toate rudele proprietarilor, am facut cunostinta si cu proprietarii – foarte draguti si haiosi, vorbitori de limba engleza, probabil cei mai bogati din sat! Gateau in fata noastra, cine a vrut sa se implice s-a implicat, cine a vrut o bere, era la rece, chiar a fost o seara haioasa… Si apoi toti ne-am retras. Eu, sub nasul stramosilor, marea majoritate in bungalouri, altii prin alte camere… gazda noastra avea ditamai casoiul. Si dupa ce ne-am salutat cu paianjenul casei (era cat un pumn, dar aprig devorator de tantari), ne-am culcat… A doua zi, o noua zi de Delta!

Imagini Delta Mekongului

Imbarcare in Ho Chi Minh, un pic cam haos, dar face parte din experienta 🙂

In Vietnam, cafeaua este aproape religie

Ne urcam pe vapor… gata de explorat canalele

Punct de debarcare

Cine vrea sa manance peste ?

Serpi si scorpioni in palinca de Vietnam 🙂

Prajituri de nuca de cocos ! Mmmmm

Pentru portia de „Delta experience”

Daca vedeti doar poza asta, o sa ziceti ca Delta Mekongului este o Delta a Dunarii exotica. Nu e

Spre masa…

Cu program distractiv 🙂

Fructe vietnameze – ananas, fructul dragonului, pepene rosu, banana mica

Casa lacustre pe unul din bratele Mekongului

Patul meu

Altarul familiei cu pozele stramosilor

Si o masa imbelsugata