Dupa atatea zile departe de casa, am poposit in ultima noastra destinatie si ne-am cazat la cel mai bun hotel din lume, intr-o camera confortabila cu o vedere minunata deasupra golfului Wellington, cu wifi gratis, cu mancare excelenta ‘din partea casei’ si cu ’entertainment’ de zile mari. In ce hotel am stat? Ei bine, in casa primitoare a unei prietene stabilite in Noua Zeelanda, care ne-a instalat cu bratele deschise in apartamentul ei (multumim mult inca o data!).

Am petrecut trei zile in Wellington, reusind cu greu sa ne adunam fortele pentru a explora orasul. Accesul la internet, conditiile bune de cazare, mancarea delicioasa “ca la mama acasa” ne cam tineau “la adapost” in casa gazdelor noastre si cu greu am reusit sa bifam cate ceva din marile obiective ale Capitalei.

Au ramas insa cateva amintiri deosebite, pentru ca Wellington este un oras aparte, incredibil de aerisit si de curat, prins intre mare si dealuri verzi, populat de locuitori prietenosi si veseli.  Daca eu am ramas indragostita de Sydney, atunci trebuie sa stiti ca cealalta calatoare din grup a votat cu mana pe inima pentru Wellington ca “orasul visurilor ei”, or, asta spune ceva despre coltul acela indepartat de lume :).

Am ramas uimita de frumusetea cadrului natural din interiorul si din jurul orasului. Multe dealuri au fost pastrate ca parc natural, acoperite de spatii intinse cu iarba de un verde ireal care te invita sa iei o pauza… si asta am si facut, chiar de mai multe ori, pentru ca dealurile erau cam abrupte si febra musculara de dupa urcarea lui Tongariro era cam deranjanta :).

La cativa kilometri de mers cu masina, poti ajunge la plajele salbatice din sud-vest (Island Bay sau, si mai bine, Owhito Bay) de o frumusete incredibila, unde marea se sparge de stanci spectaculoase, lasand in urma scoicile “semipretioase” Paua (colorate ca un curcubeu) si unde, cu putin noroc, poti sa vezi foci sau balene-ucigase (nu a fost si norocul nostru, dar cine stie… alta data). Voi ramane insa cu o bucata de suflet pe plaja foarte mica din centrul orasului, numita Oriental Bay, o plaja inghesuita si inconjurata de faleza si betoane unde insa am avut o mica revelatie personala :).

Multa lume m-a intrebat atunci cand m-am intors din Sabbatical daca am experimentat si eu un “moment aha”… o gasire, o regasire, un strop de yoga, ceva :). Raspunsul cinstit ar fi ca da, se pare ca, daca pleci un pic din cotidian, si ai mai mult timp sa iti asculti gandurile, vei ajunge inevitabil sa regandesti cateva decizii si optiuni, iar pentru mine aceasta “conversatie” s-a produs tocmai aici… in Oriental Bay… stand jos pe iarba si privind catre un grup de triatlonisti inotand in largul golfului. Am decis atunci, in urma unor coincidente si “semne universale”, sa imi schimb prioritatile si sa fac din sport un mod de viata. A fost momentul cand mi-am rearanjat planurile pentru urmatorii ani, pentru ca decizia mea implica terminarea uneia dintre cele mai grele curse de anduranta din lume… Cum de am luat aceasta decizie tocmai acolo? Nu stiu sa va spun, dar pot sa va indrum catre Noua Zeelanda daca aveti nevoie de un strop de revelatie, pentru ca la mine a functionat. Am imortalizat momentul cu mai multe detalii pentru cei pasionati de sport si miscare intr-un articol pe blogul personal.

Si partea culturala a orasului a punctat la “impresia artistica”, un motiv in plus sa consider Wellingtonul deosebit. De cum am ajuns am iesit “in oras” pentru ca prietena si gazda noastra ne pregatise o surpriza. Stiind ca suntem astronomi amatori, ne-a dus in prima seara la Observatorul Astronomic Carter … si nu oricum, ci ca spectatori la premiera unui nou film facut special pentru acel observator. Trebuie sa va spun ca o vizita la Carter este absolut obligatorie daca ajungeti in Wellington, indiferent daca sunteti sau nu pasionati de stele, planete, meteoriti si comete, pentru ca este unul dintre cele mai interesante muzee (de orice fel) vazute pana acum. Observatorul a trecut printr-o renovare completa in ultimii ani, este interactiv, plin de experiente interesante si, nu in ultimul rand, asezat in mijlocul Gradinii Botanice, pe un deal incredibil de frumos de unde se vede tot orasul si imprejurimile.

Tot in Wellington am experimentat si o vizita incredibila la muzeul Te Papa, considerat “cutia cu comori a tarii”. Am mai spus si in alte articole ca eu nu sunt adepta calatoritului “de oras”… nu prea apreciez activitatile indoor, iar muzeele, de obicei, ma plictisesc repede. Acesta a fost si motivul pentru care am amanat destul de mult vizita la Te Papa, in ciuda insistentei gazdelor noastre. Am ajuns intr-un tarziu, undeva spre finalul programului, pentru ca nu planificasem sa stam prea mult pe acolo… Cat de minunat este acel loc?? Suficient de minunat incat noi, niste vizitatori cam iesiti din “publicul-tinta”, am petrecut cu gura cascata doua ore in prima zi si cinci ore in a doua zi pentru a experimenta tot ce ni se oferea in mod gratuit… Da, in Noua Zeelanda, intrarile la multe obiective stiintifice si culturale sunt gratuite, iar copiii sunt adusi regulat la “joaca” in muzeu pentru a invata “altfel” tot ce se intampla in jurul lor.

Ce poti sa vezi si sa experimentezi in Te Papa? Cu ce sa incep? O gradina botanica, un spatiu de “excavari arheologice”, un simulator de cutremur, un spatiu de “invatare” unde poti sa pui sub microscop cam tot ce iti trece prin minte, un etaj intreg despre flora si fauna specifica tarii, zeci de artefacte, forme de arta, locuinte autentice si chiar o marae (casa ritualica) maori, camere intregi care vorbesc despre valurile de imigranti care au venit in Noua Zeelanda si tot ce au lasat ei in urma, inca un etaj pentru arta si unul pentru tehnologie, expozitii si colectii… Nimic nu lipseste din locul asta minunat, nici macar artefacte cu si despre The Lord of The Rings :).

In ultima noastra seara in Noua Zeelanda, cu sentimente amestecate de tipul “wow, s-a terminat toata experienta, ma intorc acasa” sau “in curand ajung acasa, abia astept sa dorm in patul meu”, am decis sa sarbatorim in stil autentic :). Dupa o plimbare la plajele salbatice si o oprire la studiourile unde se produce The Lord of The Rings (doar prin parcare, asa, ca sa zicem ca am fost si acolo :)) am oprit la o cherhana si am luat o portie imensa de fish and chips – mancarea de capatai o neozeelandezului (dar si a australianului) servita la pachet de hartie, cu sos de maioneza la plic. Am luat “baxul” de carofi si peste si am mers pe malul marii exact sub semnul “Wellington” (au si ei un semn ca la Hollywood) acolo unde se termina pista de decolare pentru avioane.  Am mancat cu pofta, ne-am stins setea cu o bautura carbogazoasa si am admirat avioanele care treceau chiar pe deasupra noastra. In cateva ore aveam si noi sa ne imbarcam in unul care sa ne duca la Sydney, iar ziua urmatoare urma sa luam “lunga cursa catre casa” unde ne asteptau, intr-o ordine aleatorie: iarna, o casa inghetata si neaerisita, un frigider gol, responsabilitatile unui job, dar si familie si prieteni, un sifonier plin de haine calcate, planuri noi de viitor, un suflu nou de odihna si energie, dar si poze si amintiri de neuitat.

Detalii logistice si costuri

Pentru ca Noua Zeelanda a facut parte dintr-o calatorie mai lunga, am avut parte de costuri putin diferite fata de varianta in care am fi mers direct acolo. In linii mari insa, merita sa mentionez ca este o tara acceptabil de scumpa (cu preturi comparabile cu cele de prin vestul Europei) si ca multe dintre obiectivele pe care vrei sa le vizitezi (cel putin, in Insula de Nord) sunt gratuite.

Viza – nu este necesara, dar atentie la regurile stricte in ceea ce priveste intrarea in tara cu obiecte periculoase, produse de natura vegertala etc.

Avioanele – noi am zburat direct din Australia, asa ca nu stiu sa va spun cat ar fi din Romania, dar am vazut ca Imperator a mai semnalat din cand in cand oferte si in directia aceea de lume :). Noi am zburat din Sydney catre Auckland si apoi din Wellington catre Sydney cu Air New Zeeland ~280 de euro direct de  la linia aeriana.

Masina inchiriata (folosita o saptamana, luata din Auckland si predata in Welington) ~180 de euro/ cost total.

Cazari (in camere de 3 persoane)

Rotorua, la Astray Motel and Backpackers in conditii excelente (camera tripla stil miniapartament, proaspat renovata, cu baie si min bucatarie proprie) ~20 de euro/noapte/persoana.

Tongariro National Parck, la Howards Lodge, intr-o cabana care arata cam ciudat pe dinafara, dar care ne-a surprins cu superconditii in interior (camerele erau mici, dar curate, insa aveai la dispozitie “la comun” doua livinguri imense cu semineu, home cinema, biliard si… cireasa de pe tort, un jacuzzi pregatit special pentru o refacere dupa ascensiunea pe munte :)) ~18 euro/noapte/ persoana.

Vizita si intrari la obiective

Pentru ca eram la final de calatorie si, recunosc, cam obositi, am fost mai selectivi cu ceea ce am vizitat, asa ca lista de obiective e mai scurta. Veti vedea insa ca este si destul de rezonabila la costuri :).

Rotorua – traseul natural si traseul cultural – gratuit

Rotorua – intrarea la muzeul de arta si istorie ~15 euro (eu insa nu am fost prea impresionata)

Rotorua – intrare la Polinesian Spa ~40 de euro, insa noi am mers “in mijlocul naturii” la un parau “salbatic” si nu am platit nimic :).

Tongariro National Park – traseul Tongariro Crossing ~25 de euro pentru transport, la si de la poalele muntelui, cu autocar.

Wellington – Gradina Botanica, un parc superb care trebuie pus pe lista – intrare gratuita.

Wellington – Carter Observatory,  unul dintre cele mai moderne observatoare din lume – intrare “normala” ~14 euro (noi am platit in plus pentru filmul in premiera din planetariu).

Wellington – Te Papa, un muzeu incredibil in care am “pierdut” 7 ore – intrare gratuita, cu exceptia a doua atractii (calatorie spre centrul pamantului si calatorie in simulator catre Luna – cred) care costau ceva bani (noi nu am fost, asa ca nu stiu sa va spun cat).

Supravietuire

Am spus cred si in timpul articolului, noi veneam de la Sydney unde aveam o mica criza la fiecare vizita la supermarket. Atunci cand am ajuns in Noua Zeelanda am ramas surprinsa de costurile mici, desi in practica erau mai mari decat cele din Romania.

Un mic dejun-tip “english breakfast” (cu de toate) costa cam 6-7 euro.

O portie de fish and chips, undeva pe la 7-8 euro.

In incheiere trebuie sa va spun ca toti cei trei calatori din grup au spus la finalul calatoriei ca Noua Zeelanda a meritat tot efortul, doar ca parerile au fost impartite in ceea ce priveste alegerea suprematiei dintre Australia si Noua Zeelanda… scorul a fost de 1 la 1 cu o abtinere, asa ca nu pot sa va spun pe care dintre tari sa o alegeti daca aveti ocazia.

Pot insa sa insist sa incercati sa alocati mai mult timp fata de noi, pentru ca intr-o saptamana nu am apucat sa vedem prea multe, iar Insula de Sud are si ea cateva atractii absolut fantastice care ma fac sa cred ca voi mai ajunge candva prin partile acelea de lume (Milford Sound e doar un exemplu).

 Imagini Wellington

Un loc minunat pentru un pui de somn in parc 🙂

Orasul vazut din varful Gradinii Botanice

Experimentam la Carter Observatory

In gradina botanica

In vizita la Te Papa – etajul maori

Etajul noilor colonisti

Wellington by night !

Plajele salbatice din vest

La cautare de scoici Paua

[mwi-product sku=”TA016,TA003,TA014″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]