De cand am ajuns prima oara in Albania, in Tirana, nu a fost albanez care sa nu-mi spuna ca cel mai frumos oras al lor este Gjirokaster. Nu neaparat pentru ca doi dintre cei mai faimosi fii ai orasului, fostul dictator comunist Enver Hodja si scriitorul Ismail Kadaré, ci pentru ca pare sa fie cel mai bine pastrat oras clasic al Albaniei, unde arhitectura traditionala albano-otomana este prezervata cam in tot orasul vechi. Cum Gjirokaster e destul de departe de Tirana, nu am ajuns de oricate ori am fost la Tirana (si am fost de trei ori), dar din Corfu era destul de aproape… jumatate de ora cu feribotul din Corfu la Sarande si mai departe vreo ora cu furgonul. Evident, mai stateai ici si colo, nu mergea totul snur, oricum, imi propusesem sa dorm o noapte in Gjirokaster. Asa ca am decis sa vizitez si Sarande cu ocazia asta, unde am avut parte de o mare surpriza. Dar sa nu anticipam.

Ca sa prind feribotul de la ora 9:00, trebuia sa iau autobuzul din Paleokastrita la 7:15. Am coborat pe la 7, sperand ca micul dejun incepe la 7, dar ghinion… incepea la 7:30. Eram totusi intr-un hotel de litoral, si turistul obisnuit se culca tarziu, se scoala tarziu. Asa ca m-am infiintat in statia de autobuz mai de dimineata. Sa nu credeti ca nu erau turisti care sa coboare la ora aceea, la o ora matinala. Se pare ca asta e ora de topless pe o insula in care de obicei turistele nu renunta la sutien :). Si tot laudasem eu KTEL-ul, autobuzul interurban din Corfu, ca taman in ziua in care trebuia sa vina la fix intarzia. Se facuse aproape 7:25 si nu-si facuse aparitia; taman cand ma apucasem sa tastez numarul de help line afisat in statia de autobuz, l-am vazut aparand in tromba dinspre Corfu City. Cinci minute mai tarziu eram la bordul lui. Spre deosebire de zilele precedente, cand l-am luat mult mai tarziu, autobuzul de 7:15 era plin cu oameni care se duceau la lucru. Colac peste pupaza, nici n-a mers direct spre oras, a mai facut o tura prin sate si pana la urma s-a decis s-o ia spre capitala insulei – Kerkyra sau Corfu City. Oricum, n-am avut emotii prea mari pentru ca pe la 8 eram deja in oras.

Trecerea granitei a fost foarte rapida. Granicerul s-a uitat distrat pe pasaport si ne-a usuit intr-un mare tax free, de unde albanezii cumparau alcoale. Cred ca tigarile sunt mai ieftine la ei decat in tax free-ul grec. In fine… Vaporul, un hydrofoil rapid, destul de OK, in vreo jumatate de ora eram deja in portul Sarande… Ei bine, acum au inceput surprizele. Iar surpriza era cum arata Sarande… sa nu va inchipuiti blocuri comuniste decrepite si vopsite acum 100 de ani… cum ieseai din port, erau niste blocuri noi-noute, stralucind in soare, cu terase ample… aduceau cu blocurile din zona bogata a Mediteranei, Spania, ceva Franta, parca si Grecia, dar Grecia moderna, nu cea pe care o lasasem in urma, partial decrepita. Wow, se vede ca s-a investit masiv in Sarande, arata super tare.

Am cumparat bilete de retur pentru Corfu, nu a fost nici o problema, locuri erau, fetele de la biroul lui Ionian Cruises vorbeau o engleza de-a dreptul oxfordiana si apoi am luat-o la picior. Nu stiu cum o fi fost Sarande pe vremea comunismului, ma astept sa fi fost un oras foarte strict si complet blocat pentru ca insula Corfu este exact in fata ei si daca esti cat de cat bun inotatator, poti ajunge linistit in Grecia, dar acum este o statiune marina in care totul straluceste.

Dupa ce am trecut prin fata unei baterii de hoteluri micute si cochete, am ajuns la plaja. Impecabila. Organizare nemteasca, sezlonguri si umbrele puse la milimetru, marea problema (din punctul meu de vedere) era ca e o plaja de pietricele, nu de nisip. Dar exista destui care prefera acest tip de plaja, asa ca, pentru cine prefera pietricele, Sarande este o optiune excelenta. M-am plimbat pe promenada, paralel cu plaja. Totul impecabil – palmieri care iti intensifica sentimentul de exotic, taverne cu specific albanez, italian si grecesc, gelaterii, chiar si o mare sala de fitness unde benzile de alergat sunt practic afara si alergi cu fata la mare… am mai vazut o sala similara in Dubai, in Dubai Marina!

Daca e sa te uiti in Wikipedia, o sa vezi ca vreo 60% din populatia Albaniei este musulmana, restul alte credinte (in general, crestine – ortodocsi si catolici), dar si o secta locala musulmana – Bektashi. Adevarul este ca probabil mai bine de 80% din populatia Albaniei e atee. Initial, albanezii erau catolici si ortodocsi (linia schismei a trecut prin mijlocul Albaniei), dar majoritatea au trecut la islam din interes, in perioada ocupatiei otomane, fara prea mult entuziasm. In 1967, statul comunism a interzis religia (singurul stat din lume din cate stiu care a luat o astfel de decizie), iar toate lacasurile de cult – ortodoxe, musulmane, catolice etc., au primit alte intrebuintari – magazine, cinematografe, case de cultura, locuinte etc. Evident, dupa 1991, a avut loc un comeback al religiei, dar din nou fara prea mare entuziasm. Asa ca sa nu fii uimit cand o sa vezi albaneze in bikini plimbandu-se prin fata moscheii in drum spre plaja!

Si tot vorbeam de religie, la doi pasi de plaja am descoperit o mega-biserica ortodoxa noua-nouta, care stralucea in soare. La momentul caderii comunismului, comunitatea greaca din oras reprezenta cam 30–40% din locuitori. E drept, in 1990, date fiind restrictiile (orasul era mult prea aproape de capitalista Grecie), nu erau mai multi de 15.000 de locuitori. Acum, datorita boomului turistic si economic (datorita proximitatii cu Grecia si situarii la mare), sunt mai mult de 30.000 de locuitori, multi greci emigrand in Grecia unde, evident, se traieste mai bine. Dar biserica ortodoxa nu este numai pentru greci, ci si pentru albanezii si aromanii ortodocsi. Ma rog, spre deosebire de alte orase albaneze, Sarande este un oras dezvoltat din nimic. In 1913, cu ocazia declararii independentei, avea doar 100 de locuitori :). In fine, am intrat in ampla biserica ortodoxa, noua-nouta… nu pot spune ca singura persoana intalnita era o tanti care dadea cu mopul… credinciosii se inchinau zeului Soare pe plaja.

Cu uimire, am descoperit si un … birou de informatii turistice! Nu stiu sa existe asa ceva la Mamaia sau la Constanta, daca exista, sunt extrem de bine camuflate, in Sarande era ditamai biroul aflat intr-o cladire care semana cu un mar. Ma rog, nu era doar birou de informatii, era si o librarie in cladire, dar avea toate atributiile – puteai sa rezervi prin ei absolut orice serviciu turistic voiai – inchirieri de masina, de ski jet-uri, de parapanta, tururi la Butrint, seara albaneza, cumparari de vederi, tot ce oferea industria turistica si evident ca oferea harti gratuite ale orasului. Mi-a explicat pe loc de unde sa iau furgonul spre Gjirokaster si, mai important decat orice, a povestit totul cu zambetul pe buze… zambet care cam lipseste prin industria turistica romaneasca. Si sa nu credeti ca era unicul birou de informatii turistice… am mai gasit unu in plin centru, dar doar la intoarcere.

Dupa ce am terminat turul de litoral si am cascat gura larg la cum poate arata o statiune marina albaneza (nu spun multimea de blocuri care se latisera pe dealuri, majoritatea parand a fi un soi de apart-hoteluri sau apartamente ale unora care locuiesc in alt oras, dar si-au luat un apartament si la mare), m-am deplasat in centru, unde am dat peste un sit arheologic, impecabil organizat, cu muzeu, cu tot ce trebuie… departe era biserica bizantina din Kanoni, din Corfu, ferecata in spatele unui lacat ruginit… In Sarande a existat si o comunitate evreiasca la inceputul Evului Mediu si evident ca lucrul acesta era scos in fata, barem sa atraga si niscai turisti mozaici.

Oaza de occident si civilizatie a fost un pic umbrita insa de plecarea spre Gjirokaster. Nu neaparat ca era murdar, pur si simplu, era un pic de haos. Am ajuns la locul indicat de tipa de la informatii turistice si am gasit intr-adevar cateva microbuze si miniautobuze (asa-numitele furgoane). M-am dus direct la furgonul pe care scria Gjirokaster, dar soferul mi-a indicat sa ma duc doua furgoane mai in spate, la furgonul care pleca spre Tirana. Acolo, ceva haos, mai intai au zis ca nu pleaca la Tirana prin Gjirokaster (mai exista o sosea de-a lungul litoralului), apoi ca da, pana la urma m-am inghesuit langa doi nemti care voiau sa se duca pana la un lac de pe drum, numit Blue Eye. Langa noi, un tip care parea cam aghesmuit, cand a aflat ca sunt nemti, a trecut in revista toti fotbalistii Germaniei de care isi aducea aminte de la Sepp Maier pana la Gotze ;). Si la fiecare nume dadea din cap a incuviintare si zicea ceva gen “super fotbalist”…

Drumul spre Gjirokaster este un drum spectaculos, dar nu e pentru cei care au probleme cu inima. Calitatea asfaltului este foarte buna, in Corfu as fi zis ca e incredibila, dar viteza pe care o baga soferul si lipsa balustradelor de protectie spre prapastie ar speria pe multi… dar, ma rog, nu erau prea multe masini pe sosea, nu prea aveai pe cine sa depasesti sau cine sa te depaseasca, asa ca a fost doar o cursa de placere… din pacate, placerea nu era la fel de mare cand ma uitam spre cer… dupa cerul albastru superb de la Sarande; cum ne-am afundat in adancul Albaniei, au aparut nori grei, iar pana la Gjirokaster a inceput sa si ploua. Stiam ca furgonul ma va lasa undeva pe sosea, iar de acolo mai e vreun kilometru sau doi pana in orasul vechi, in urcare, deoarece orasul este cocotat pe un deal. Initial, aveam in plan sa merg pe jos, ma mai dezmorteam un pic, dar ploaia nu m-a inspirat la expeditii per pedes. Am coborat din furgon si nici nu am facut vreun pas ca a si aparut un tip cu fata de sofer de taxi “Kotoni, Kotoni, hotel Kotoni?”. De unde naiba o sti asta unde vreau eu sa stau ? Aveam rezervare facuta la Kotoni, asta o fi pensiunea pentru straini din Gjirokaster. Da, vreau la Kotoni, how much? 400 de leke vine raspunsul (2,80 euro). Ma rog, eu stiam ca ar trebui sa coste vreo 300 de leke, dar treaca de la mine, nu ma mai cert pentru 70 de centi ! Asa ca arunc rucsacul in portbagaj si ma protapesc confortabil in Mercedesul care parea sa fi facut razboiul cu geamul crapat de nadejde, tragand de el cu greu sa urce spre inaltul dealului unde e orasul vechi. Trecem pe langa un bazar care mi-a adus aminte de cel din Amman si apoi am nimerit pe niste strazi vechi, pavate superb cu pietre (cand Oprescu a asfaltat zona de la Sosea a spus ca habar n-are cum sa paveze o sosea, mai bine o asfalteaza. Putea sa ia niste baieti de la Gjirokaster, sunt sigur ca erau si mai harnici si mai ieftini.

Si dupa vreo 10 minute eram depus in fata casei ca o cetate, a Kotoni Bed & Breakfast. Dar despre minunata Gjirokaster si Kotoni B&B, in episodul de maine :).

Am vizitat Corfu la invitatia Prestige Tours, una dintre cele mai mari agentii tour-operatoare de chartere din Romania, operand chartere spre Grecia, Turcia, Spania, Maldive si alte destinatii.

Imagini Sarande

O femeie pe magar in satele din Corfu… o imagine tipica mai rar intalnita

Intrarea in portul Corfu

unde se afla tras ditamai vasul de croaziera

dar si hydrofoil-ul care sa ne duca in jumatate de ora in Albania

Cam asa arata interiorul

 La revedere, Corfu

Bine te-am gasit, Sarande !

Prima impresie … wow ! Asta e Albania ? Pare mai moderna ca Grecia

Unde am debarcat … portul Sarande

Promenada … impecabila

Palmierii care sa-ti intareasca ideea ca te afli intr-o locatie exotica

Plaja cu pietricele din Sarande… Ingusta, dar foarte foarte lunga

si bine organizata

O cunostiinta mai veche – velierul Running on the Waves intalnit la Constanta

Biroul de Informatii Turistice din Sarande – unul din ele ! Mamaia o avea vreunul ?

Si la Sarande poti avea parte de sporturi de apa. Apropos, pe fundal este insula Corfu !

Nu se poate sa gasesti suveniruri… pana si ursuletii „love” sunt in culorile nationale

Biserica ortodoxa din Sarande

Flori in balcoane. Bine ati venit pe litoralul albanez !

Centrul orasului

Urme arheologice

Cursa Sarande – Tirana

Nu am stat prea mult ca am si plecat !

Patrunzand in interiorul Albaniei

unde dupa ce ne urcam pe un munte, coboram pe valea Gjirokastrei