Daca in articolul precedent am povestit despre tura prin cartierul Fener, astazi m-am gandit sa povestesc cate ceva despre Pera si Galata, o zona care, spre deosebire de Fener, care a avut un trecut bogat si glorios, dar a decazut… se afla dincolo de Cornul de Aur, in Galata, si unde am descoperit un cartier vesel, un cartier simpatic unde chiar m-am simtit bine… Are si o latura destul de comerciala, e tipul acela de cartier comercial pedestru, mult, mult mai simpatic decat orice mall.
Am ajuns in Pera venind direct de pe malul Bosforului. Dormind in zona mega-turistica Sultanahmet, am luat tramvaiul pana la capat, iar de acolo am sarit imediat in funicular. In cateva minute eram sus in varful dealului in faimoasa piata Taksim, devenita inca si mai faimoasa datorita mini-Revolutiei de anul trecut impotriva (pe atunci) prim-ministrului Erdogan, a carei scanteie a fost decizia de a demola un mic spatiu verde din acest monstru de asfalt care este Taksim Square. Este evident vorba de parcul Gezi, ma rog, impropriu denumit parc, dar care aduce un mic petic de verdeata in centrul aglomerat al orasului. Miscarea #occupygezi s-a propagat ulterior in tot Istanbulul, dar si in Izmir, Ankara si alte mari orase ca o miscare de contestare a regimului de mana forte al lui Erdogan, reprezentantul zonei rurale conservator-traditionale a Anatoliei care se ciocneste, din punct de vedere cultural, cu liberalismul Istanbulului… In buna traditie turceasca, demonstrantii s-au ciocnit violent cu politia, cele trei galerii dusmane de moarte ale echipelor Galatasaray, Besiktas si Fenerbahce s-au infratit, iar Erdogan a trebuit sa cedeze. Planul mallului din mijlocul urbei a fost anulat (sau cine stie, poate doar amanat), iar parcul Gezi a ramas la locul lui.
Piata Taksim a fost o mandrie a Istanbulului cand a fost construita. Probabil arhitectii au fost gelosi pe amploarea Pietei Rosii din Moscova sau a Tienanmenului din Beijing, asa ca s-au gandit sa construiasca ceva similar, dar mult mai urata… pentru ca, de jur imprejur, sunt niste cladiri fara nici un fason arhitectonic, practic cladirea-simbol din piata este hotelul Marmara care la vremea lui o fi fost o nebunie a luxului, dar care in zilele noastre pare complet demodat… inauntru, e OK, continua sa fie luxos si daca stai la unul din etajele superioare, ai parte de o panorama dementiala, dar pe dinafara arata foarte 50s…
Dar nu cred ca istanbulezii si-au stabilit ca unul din principalele locuri de intalnire Piata Taksim datorita hotelului Marmara. Ci probabil pentru ca de aici porneste Istiklal Caddesi (Bulevardul Independentei), o strada comerciala (aproape) pietonala pe care poti gasi tot soiul de magazine si de localuri care mai de care mai haioase.
Pe vremuri, cartierul acesta se numea Pera, dar acum numele oficial este Beyoglu (se pare ca numele vine de la titulatura ambasadorului venetian la Constantinopol – Bailo, care avea cea mai luxoasa rezidenta din zona). Daca Fanarul a fost cartierul crestin in perioada imediata dupa cucerirea otomana, prin secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, centrul crestinatatii din ceea ce fusese timp de mai bine de un mileniu Noua Roma s-a mutat aici, in Pera, in zona din jurul consulatelor occidentale. In secolul al XIX-lea, cartierul Pera era centrul comercial modern al orasului, o oaza europeana (sau europenizata) cu majoritatea magazinelor detinute de greci, plin de negustori si oameni de afaceri din Europa. Grand Rue de Pera, principalul bulevard al cartierului era varful luxului in materie de comert al orasului. In Pera au fost introduse primele telefoane din Istanbul, prima linie de tramvai (care inca mai functioneaza), dar si cele mai bune scoli ale Imperiului. Pana la urma, pana si sultanul a renuntat la vechea resedinta Topkapi din Sultanahmet ca sa se mute la picioarele Perei in palatul Dolmabahce care amesteca stilurile baroc, neoclasic si rococo, stiluri nu tocmai specifice lumii islamice. De altfel, si in ziua de azi numeroase localuri si magazine de lux se afla aici, cat si majoritatea consulatelor (inclusiv cel al Romaniei).
Dar inainte de a o lua pe Grand Rue de Pera (sau Istiklal Caddesi) in jos, am facut o mica halta la mareata catedrala ortodoxa, ascunsa totusi in spatele frontonului cladirilor. De altfel, in Pera, coexista numeroase biserici ale diverselor culte crestine (in principal ortodoxe, dar exista si o mareata Catedrala catolica in stil italian si biserici protestante). Dupa o pauza scurta, am revenit pe bulevard in mijlocul unei multimi imense care se plimba in sus si in jos pe bulevard. Acestia nu mai sunt credinciosii lui Allah, ci, judecand dupa inbracaminte, credinciosii lui H&M, Zara sau Louis Vuitton. Aici este acea Turcie pe care Erdogan o uraste – Turcia fetelor cu buricele la vedere, cu parul vopsit verde, a tipilor care se plimba cu berea in mana (si nu neaparat Efes), Turcia europeana, deschisa si liberala. Iar daca ridici un pic capul sa te uiti la etaje, descoperi pana si un sex-shop… Allah, pazeste-ne de pacat… ups si tot pe acolo mai exista si un local de strip-tease. Oare s-or dezbraca si credincioase turcoaice sau doar pagane din Rusia?
Cum ziceam, aici gasesti marile retele de magazine de haine, reprezentante ale companiilor de telefonie mobila, iar daca te bagi pe vreunul din micile pasaje care se strecoara printre impozantele cladiri ale bulevardului, poti descoperi taverne de-a dreptul minunate (cum sunt in zona Pasajului Florilor).
Ce am remarcat aici? In primul rand un umil magazin de ciocolata care vinde ciocolata produsa manual de catre nenea care chiar le vinde (sau de familia lui). Am descoperit acest micut magazin pe colt (marfa e impachetata in ceva tipla si carton, nimic stralucitor sa-ti ia ochii) anul trecut in iarna si nu am ratat ocazia nici vara sa ma duc sa cumpar ciocolata de-a dreptul delicioasa… Pare insa un mic secret turcesc… si acum, si asta-iarna, era o micuta coada aproape non-stop formata numai din turci… care evident ca stiu de unde sa cumpere cea mai buna ciocolata din oras. Mai jos, tot pe partea stanga cum cobori din Piata Taksim, gasesti un alt magazin plin de dulciuri turcesti – ciocolata, cafea, rahat si cate si mai cate. Se numeste Turk Kahvesi si, pe langa produsele super-bune, te vei distra cu angajatii care rad si zambesc incontinuu – unii imbracati in sultani, sultane si costume de epoca.
Dupa ce am aruncat o privire si in Catedrala catolica San Antonio di Padova (construita in stil venetian), am pornit-o la vale spre turnul Galata. Construit de genovezi carora Bizantul si mai apoi otomanii le-au cedat zona asta, aflata peste Cornul de Aur de Constantinopolul istoric, turnul Galata ofera probabil cea mai buna panorama din oras. Si nu este un secret pentru nici un turist, dovada ca, de fiecare data cand m-am urcat in varf, am avut parte de cozi de cel putin 45 de minute – fie ca era zi sau noapte. Dar, cum ziceam, fiecare minutel pierdut la coada merita cu varf si indesat. Panorama din varf este absolut fantastica – ai panorama perfecta a zonei istorice, cu minaretele de la Sf. Sofia si Moscheea Albastra rasarind de pe deal, cu cladirile ample ale moscheilor, cu palatul Topkapi in toata lungimea lui… dar si cu freamatul si du-te-vino-ul necontenit pe apele Bosforului, feriboturi, vapoare de croaziera, vase comerciale, petroliere miscandu-se in sus si in jos pe aceasta stramtoare megastrategica ce reprezinta granita dintre Asia si Europa.
Nu pot sa nu mentionez si numeroasele magazine care ofera sucuri naturale de fructe, din tot soiul de fructe, iar display-ul acestora reprezinta inca o dovada a talentului turcilor de a-si expune marfa. De cate ori treci pe langa un astfel de Vitamin Bar, de piatra sa fii si nu poti rezista sa nu iei vreun suc de rodii, portocale, struguri sau ce mai au pe acolo.
Da, stiu ca marile malluri din Istanbul nu sunt in zona Pera–Galata. Sunt mai in adancul Istanbulului asiatic, al Istanbulului cu blocuri moderne de sticla. Dar farmecul zonei Istiklal Caddesi ramane… si mi se pare mult mai atragator decat cel al vreunui mall aseptic.
Cum ajungi la Istanbul
Simplu, cu aproape orice mijloc de transport. Exista trei companii aeriene care leaga capitala Romaniei de Istanbul (Tarom cu zboruri din Bucuresti, Fly Pegasus cu zboruri din Bucuresti si Turkish Airlines cu zboruri din Bucuresti si Constanta). Atentie, Fly Pegasus aterizeaza in cel de al doilea aeroport al orasului – Sabiha Gokcen, aflat in zona asiatica destul de departe de oras, in timp ce Tarom si Turkish aterizeaza in aeroportul principal Ataturk, aflat destul de aproape de zona de interes.
Poti sa mergi si cu trenul (dar dureaza mult), mai exista inca autocare care leaga Stambulul de mai multe orase ale tarii, poti ajunge cu masina destul de repejor (ma rog, vreo 8–10–12 ore), sau chiar si pe bicicleta!
Cand sa mergi la Istanbul
Cel mai fain este sa mergi primavara sau toamna devreme. Este cald (de pantaloni scurti), dar nu excesiv cum este in plina vara cand caldura se combina cu umiditatea marii. Iarna este neasteptat de frig, iar vantul cam vajaie prin Bosfor. Nu e rau nici atunci, dar nu te astepta sa fie o experienta climatica prea buna.
Unde sa stai in Istanbul
Personal, de cate ori ajung, incerc sa stau in Sultanahmet. Da, este cartierul turistic, dar asta inseamna ca ai la indemana tot ce-ti trebuie – restaurante, supermarketuri, magazine de suvenire, piete de fructe (cum e cea de langa Bazarul Egiptean), tramvaiul, obiective turistice senzationale. Ultima data am stat la hotel Ersu, o recomandare excelenta a prietenilor de la Europa Travel … linistit, pe o strada laterala, restaurante faine prin zona, la doi pasi de tramvai. Chiar fain!
Cum sa calatoresti prin Istanbul
Daca stai mai multe zile, ar fi bine sa-ti cumperi un Istanbul Kart. Platesti 6 lire turcesti pentru el, apoi il incarci la diverse automate (la fel ca si cardul pentru transportul in comun la suprafata din Bucuresti) si platesti doar 2 lire calatoria in loc de 4 cat ai da pe un jeton. Daca ai de gand sa iei tramvaiul, metroul sau autobuzul de mai mult de 4 ori cat timp stai la Istanbul, merita sa-ti iei un Istanbul Kart. Se poate folosi si pe feribotul spre Insulele Printesei, chiar si pentru a folosi toaletele publice de la Hipodrom.
Daca preferi un tur organizat
Agentiile de turism romanesti au numeroase oferte de tururi pentru Istanbul. Cele mai scumpe cu avionul, cele mai ieftine cu autocarul. Recent am avut un concurs al carui premiu consta intr-un tur la Istanbul oferit de cei de la Bavaria Tour, care de asemenea ofera constant tururi la Istanbul (sunt curios cu ce impresii vin castigatorii de la Istanbul, ei sunt fix zilele astea pe acolo :)).
Imagini Istanbul
Hotel Ersu – Istanbul, la doi pasi de Sfanta Sofia
Effendi, nu vreti o inghetata ?
Sau poate niste porumb ?
Ba nu, si asa e cald … mai degraba niste pepeni !
Piata Taksim
Cine doreste un kebab ?
Dupa blocuri, catedrala ortodoxa din Pera
Celebrul tramvai istoric care circula pe Grand Rue de Pera in sus si in jos de peste un secol
Si tot de atunci, zeci de generatii de pusti au calatorit atarnati de tramvai
Trebuie sa fi atent sa nu ratezi poate cea mai buna ciocolata din Istanbul
Ssst… sa nu spuneti la nimeni. Asta e doar pentru turci 🙂
Foarte fain la Turk Kahvesi 🙂
Cam asa arata weekendul pe Istiklal Caddesi
Catedrala catolica din Pera
Si alte lucruri sfinte 🙂
Doamne, de unde au turcii astia arta displayului ?
Turnul Galata – de unde ai probabil cea mai frumoasa panorama a metropolei care se asterne peste 2 continente
Adica cam asta 🙂
iar daca ai zoomi destui, poti sa bati pana departe, pana la Sf. Sofia, chiar si mai departe
Frumoasa descrierea. Eu facut traseu oarecum in sens invers: am pornit din Eminönu, am trecut podul Galata și am luat-o în sus pe străduțele abrupte până la Turnul Galata. Ai dreptate, din turn ai o priveliște deosebită (poate doar de pe colina Camlica din partea asiatica e mai frumos). Apoi m-am plimbat și eu pe Istiklal Cadesi. Un altfel de Istanbul…
Noi am mers in mare parte pe jos prin Istanbul, bine am stat vreo 3 zile si nu ne-am agitat prea tare. Cazare in zona Sultanahmet, la nici 200m de o statie de tramvai, dar pietonal a fost de ajuns ce am tropait prin zona europeana. Singurele transporturi folosite au fost un ferry dus-intors Eminonu-Karakoy-Eminonu, si un tramvai luat de langa terminalul Eminonu catre Sultanahmet. Pana la Eminonu am ajuns pe jos, facand o trecere pe langa marele bazar si prin bazarul de mirodenii (cam 2 km pe stradute intortocheate, GPS-ul sa traiasca :D). De la terminalul Eminonu se vede deja turnul Galata, nu cred ca-s nici 500m de parcurs, dar aveam planificata vizita la Hagia Sofia in ziua aia, fusese inchisa in ziua precedenta asa ca ne-am grabit catre Sultanahmet cu tramvaiul.