Am fost de două ori în India. Prima oară, acum vreo 11 ani, când am călătorit aproape două luni prin nord, inclusiv în Nepal, și în 2009, când am fost aproape o lună în sudul Indiei. Prima oară, am venit cu adevărat marcat. Până atunci, când lumea mă întreba dacă mi-a plăcut locul X în care fusesem, răspundeam “da, mi-a plăcut”. Când am revenit din India de Nord, nu am știut ce să zic. India nu e de plăcut. India nu e de urât. India este o megaexperiență, mai ales dacă mergi pe cont propriu. India este locul de pe Pământ unde pendulezi de la o iubire nirvanică la o ură de moarte. De la un minut la altul, fie cauți butonul roșu al armei nucleare pentru a rade vreo 300 de milioane de suflete în câteva clipe, fie ești impregnat de o iubire nețărmurită pentru semenii tăi. India îți place sau nu, asta e irelevant. Pentru că India este o mare experiență.

Cum ziceam, nu am mai fost de 11 ani prin India de Nord. 11 ani! Parcă a fost ieri! Când a venit invitația celor de la Qatar Airways pentru un scurt infotrip prin ceea ce autoritățile de marketing turistic ale Indiei au botezat “Triunghiul de Aur”, m-am uitat pe program. Extrem de dens, incredibil de dens, dar astea erau condițiile. Așa că am revăzut în modul fast forward India. Din fuga mașinii, am încercat să rememorez scene și imagini de acum 11 ani și să le compar cu ce sunt acum.

Acum 11 ani, am fost izbit de diferența dintre bogăție și sărăcie. Cele mai extravagante clădiri din lume sunt în India. Marmură, aur, pietre prețioase, niciun efort nu e prea mic pentru a epata. Dar India are și cele mai mizere maghernițe, acele slum-uri de la marginea marilor metropole ale Indiei, devenite celebre și datorită filmului Slumdog Millionaire (un film pe care îl ințelegi cu adevărat după ce ai văzut India). Ei bine, această diferență a ramas și probabil că va rămâne pentru totdeauna. Deși never say never.

Acum 11 ani, India mi s-a părut că avea cel mai haotic trafic din lume. Inițial, mi s-a părut fără sens… motocicliști sinucigași intrau în viteză în intersecții, fiind evitați în ultima secundă de TIR-uri de 30 sau 40 de tone, mașinile, autoricșele, veloricșele, bicicliștii se aflau într-o mișcare browniană permanent, în permanență la milimetri de accident. Ei bine, a rămas la fel :).

Acum 11 ani, India mi s-a părut cel mai mizerabil loc de pe Pământ. Mirosul de balegă uscată arsă, de vacă, ne-a învăluit încă înainte ca avionul să pună roțile pe pista plină de hârtoape a Aeroportului “Indira Gandhi” din Delhi, iar străzile erau asaltate cu munți întregi de gunoaie vărsate cu larghețe pe toate străzile. Cei veniți recent în India cădeau secerați de mirosuri, iar eu descopeream pentru prima oară că faptul că simțul meu al mirosului este limitat nu este un handicap, ci un avantaj imens. Ei bine, asta s-a schimbat. Nu zic că India este acum un monument al curățeniei, dar jegul a fost semnificativ redus. În primul rând, nu am mai văzut tone de gunoi aruncat în mijlocul drumului. Drumurile sunt curate, mă rog, ce e în stânga și în dreapta încă geme de gunoaie, dar nu mai e ce era acum 11 ani.

În fine… așa că ne adunarăm șase oameni în față la check in-ul de Doha într-o frumoasă zi de marți, când afară părea că o să vină primăvara (țeapă, la întoarcere era iarnă în toată regula). După check in-ul de rigoare și poza cu o domnișoară îmbrăcată în uniforma Qatar Airways, am primit cărțile de îmbarcare, bucuroși că vom zbura la business class, acolo în față, unde stewardesele îngenunchează în fața pasagerilor, fac limonadă cu mentă bună și au ciocolată Godiva la discreție. Mă rog, alții preferă șampania franțuzească și vinurile sud-africane din meniu, dar de gustibus…

După decolare, au început să curgă mâncărurile, băuturile, între timp am văzut și filmul Dawn of the Planet of Apes, pe care-l începusem spre Panama, dar nu-l mai terminasem, totul a mers ca pe roate. În Doha, am făcut un tur de aeroport despre care v-am povestit zilele trecute. Era prima oară când aterizam pe noul aeroport din Doha (pe cel vechi îl mai frecventasem de câteva ori) și, evident, nu putea fi decât în dulcele stil al Golfului Persic – adică mult lux. După o cină scurtă în lounge (evident, bine clătită cu mint lemonade), am purces la îmbarcarea spre Delhi. Din păcate, clasa business era full, așa că ne-am mulțumit cu economy. Nu vă pot spune absolut nimic despre mâncare, băutură sau despre cât de zâmbitoare erau stewardesele. Am adormit înainte de a decola și m-am trezit când o mână fermă de stewardesă mi-a dat de înțeles că, în curând, vom pune roțile în Delhi.

Prima supriză la Delhi. Aeroportul! Acum 11 ani, aeroportul capitalei cu cea mai mare populație din lume (statisticile spun că chinezii ar avea 100 de milioane în plus, dar dacă la chinezi statisticile sunt foarte precise, la indieni sunt mult mail axe, așa că mă aștept să fie cu mult peste 1,2 miliarde de indieni, cum se spune oficial) arăta jalnic. Jaaaalnic. Geamuri sparte, neoane obosite care clipeau ca într-o discotecă de sat, gresie gri și obosită, toalete care păreau să fi fost folosite de absolut toți cei 1,2 miliarde de indieni (sau cât Dumnezeu or fi). Cine aterizează astăzi pe Aeroportul Internațional “Indira Gandhi” nici nu poate să-și închipuie cum arăta acum 11 ani. Astăzi, aeroportul din Delhi mi s-a părut în aceeași ligă cu cele de la Hong Kong, Singapore sau Bangkok. Adică, senzațional. Curat, spațios, magazine bine puse la punct, în fine, un aeroport demn pentru o țară de amploarea Indiei.

Afară, însă, vremea nu ținea cu noi. Acum 11 ani am fost iarna (decembrie – ianuarie), iar Delhi era puternic afectat de ceață. Știam că prin februarie ceața se risipește, iar temperaturile sar de 20 de grade, dar asta e doar pe la sfârșitul dimineții. Am avut ceață toată dimineața și frig de am rămas îmbrăcat cu straiele pe care le-am purtat în iarna bucureșteană, dar mai apoi ceața s-a ridicat, soarele a apărut, e drept, timid, și s-a făcut călduț.

În schimb, cum ziceam, traficul a rămas la fel. Mai degrabă, s-a întețit… acum 11 ani, erau doar vreo 3 – 4 modele de automobile pe șosele (Ambasador, limuzina indiană, Suzuki Maruti, Tata Indica, Tata Indigo și alte câteva modele), acum e plin de tot soiul de mărci, iar numărul mașinilor a crescut exponențial. Dar nu a scăzut numărul ricșelor (auto sau velo), al carelor trase de oameni, al bicicliștilor sau scuteriștilor. În schimb, a dat Shiva și Delhi are acum o rețea de metrou (mă rog, metrou suspendat, un Sky Train) pe care dacă l-am fi folosit, ar fi fost minunat. Dar cum aveam un miniautocar la dispoziție, ne-am târâit mai bine de o oră și jumătate printr-un trafic de nedescris pentru a ajunge în centru.

Dar să nu anticipez. După vreo oră și ceva de la plecarea din fața aeroportului, am ajuns în fața hotelului Radisson Blue, un hotel modern, solid, cu camere vaste, dar, din păcate, foarte departe de centru. Am băgat rapid un mic dejun și, la cererea unanimă, a urmat o oră și jumătate de somn. Cum eu dormisem vreo 2 – 3 ore pe zborul de Delhi, am preferat să mișun și am făcut o tură de recunoaștere prin jurul hotelului. Am descoperit un McDonald’s la doi pași de hotel. Deși, dacă te duci într-o țară străină, McDonald’s ar fi ultimul restaurant pe care vi l-aș recomanda, ei bine, în India merită să te duci la Mc. pentru că meniul de la McDonald’s-ul de India nu are nimic comun cu meniul de pe nicio altă parte a planetei. Este, evident, că aici nu poți găsi carne de vită, deci nici produsele lor forte – hamburger, cheeseburger sau emblematicul Big Mac. Aici, produsul-emblemă este… Chicken Maharaja, un Big Mac pe baza de carne de pui cu foarte multe mirodenii indiene… Dacă tot e creat special pentru indieni, barem să-l facă pe gustul lor.

La sfârșitul dimineții, cei care dormeau s-au trezit, eu m-am prezentat la hotel și iată-ne gata să ne ducem în centrul Delhi-ului. Cine își închipuia că ajungem în, hai, 15, 20 de minute s-a înșelat. Haosul de pe străzi, dar și șantierele metroului transformă traficul într-un soi de melee ca la rugby care, în ciuda faptului că orice șofer indian este un mic Schumacher, se mișcă cu viteza melcului… Așa că am asistat la numeroase scene urbane atât de exotice pentru ochii unui european – oameni care sunt bărbieriți pe stradă cu oglinda agățată de vreun gard, motocicliști care cară aproape o casă în spate, hamali, patru inși pe o motoretă, dar mai ales imenșii baloți cărați cu seninătate de minuscule mijloace de transport în comun.

Într-un final glorios, am ajuns în centru unde, în mod miraculos, circulația se desfășura mai lesne și, după ce am aruncat un ochi în viteză spre Fortul Roșu, fosta reședință imperială a Marilor Moguli, am intrat curajos cu mașina în Vechiul Delhi… pentru a vizita primul obiectiv de vază al orașului – Marea Moschee de Vineri. Moschee? Delhi? India? Ceva nu prea sună la locul lui. India nu e hindusă? Da, este, e majoritar hindusă. Dar India are și o puternică minoritate musulmană care reprezintă cam 14% din populația Indiei. India este a doua țară din lume ca număr de musulmani (circa 180 de milioane), după Indonezia, și undeva la egalitate cu Pakistanul. Iar Delhi a fost capitala dinastiei musulmane a Marilor Moguli, deci a fost un oraș musulman timp de secole. Dar despre asta, despre Delhi și despre Marea Moschee vă voi povesti în episodul de mâine.

Am fost în India la invitația companiei aeriene de 5 stele Qatar Airways, care oferă zboruri zilnice între București și nu mai puțin de 12 orașe din India, inclusiv spre capitala Delhi. 

Imagini Bucuresti – Doha – Delhi

Special welcome from Qatar Airways 🙂

In fata, la business class 🙂

Cam asa arata business class-ul pe A320 la Qatar Airways

Felul principal de la pranz

Dupa vreo 4 ore de zbor ne apropiem de Doha

Doha, capitala Qatarului

Doar schimbam avionul… si vreo 2 ore in aeroport

Lista de zboruri: Qatar Airways, Qatar Airways, Qatar Airways, Qatar …

Ursul – simbol al aeroportului

Gata, e timpul sa ne imbarcam spre Delhi

Sosirea la Delhi. Wow, aeroportul este super modern !

Iar intrarea la WC-uri chiar interesanta 😉

Gata de imbacare. Microbuzul Force a fost masinuta care ne-a plimbat prin Triunghiul de Aur

Traficul din Delhi – la fel de sinucigas

Grand reception la Radisson Blue Delhi

Iar micul dejun chiar bogat (inclusiv in fructe ;))

Cum se repara drumurile in India – un muncitor, un supraveghetor probabil de la Controlul calitatii 🙂

Evident, in mijlocul iuresului

N-ai luat micul dejun ? Nici o problema, micul dejun te asteapta la fiecare colt de strada

McDonald’s India – foarte diferit decat in orice alt colt al lumii

Iaca principalele produse. Nu e Big Mac, e Chicken Maharaja ! Pentru cei interesati in preturi, 1 euro = 70 rupee

Tot felul de mijloace de transport pe marile bulevarde din Delhi. Si da, masinile alea circula pe contrasens. Pentru ca pot 🙂

Food delivery direct acasa sau la birou

Niciodata sa nu fi uimit in India. Pentru ca este … Incredible India !