Cand imi planificam ce sa fac in ziua libera din Rio de Janeiro, m-am apucat sa “tai” la greu. Centrul vechi a disparut, Ipanema nu a mai intrat, sa o iau de-a lungul oceanului nu am timp, muzee, desi unele sunt faine, data viitoare. Am ramas cu trei experiente de baza – sa sar cu parapanta, sa merg pe legendarul stadion Maracana sau sa merg prin favele cu un tur organizat, evident. Din pacate, nu puteam “inghesui” decat doua lucruri si am ales parapanta si favelele. Si cred ca a fost o decizie corecta.

Favelele sunt un ingredient-cheie pentru acest univers urban numit Rio de Janeiro. E imposibil sa le ignori, multi si-ar dori sa dispara ca prin minune, dar fac parte din viata orasului. Nu e nevoie sa intrebi unde sunt… le vezi revarsandu-se pe dealuri, in general, ca o planta cataratoare, dar nu formata din flori si frunze, ci din cladiri umile si uneori viu colorate. De altfel, comparatia cu o planta nu e intamplatoare. Favela este un copac care iti irita pielea. Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, Brazilia a mobilizat aproape 20.000 de soldati impotriva unor colonisti de la nord de Salvador si care, la intoarcerea de pe front, nu aveau unde sa locuiasca. Soldatii erau familiari cu un deal numit Favela (dupa sus-numitul arbore) din zona de conflict si, cand s-au intors in Rio si li s-a dat un loc sa-si construiasca locuinte, l-au denumit “Favela Hill”. Asa a aparut termenul de favela.

Numarul locuitorilor din favele s-a inmultit rapid dupa abolirea sclaviei, cand mii de sclavi eliberati au venit la Rio sau in alte mari orase in cautarea unui trai mai bun. Si au ajuns in favele. Explozia urbana a secolului XX a adus alte sute de mii de oameni in marile orase si nu toti erau cu buzunarele doldora de bani. Toti au ajuns in favele. Astazi, exista mii de favele in Brazilia, iar circa 600 de favele numai in Rio de Janeiro. Cea mai mare este Rocinha, care are circa 70.000 de locuitori. De fapt, actualmente cam 20% din populatia orasului Rio de Janeiro locuieste in favele. Sa nu va asteptati insa ca toti sa fie traficanti de droguri inarmati pana in dinti sau fete care isi dau chilotii jos pentru cativa reali. Multi dintre ei au joburi normale, in oras, pot fi soferi, liftieri, bodyguarzi, vanzatori, dar seara se intorc acasa in favela, unde nu platesc curentul electric, taxele locale si alte servicii comunale.

Evident, exista o intreaga cultura dezvoltata in jurul favelelor, o cultura romantico-hipiota, romantica si violenta, cu multe impuscaturi si sex. Evident, legendele atrag, asa ca, incepand cu anii 2000, din ce in ce mai multi turisti s-au aventurat in favele pentru a descoperi acest taram legendar, asteptand sa descopere Che Guevari si artisti, dansatoare sexy si povesti de capa si spada moderne. Si pot gasi usor, dar, evident, cu ajutorul unor ghizi care au legaturile care trebuie.

Intre Maracana si favele, am ales favele. Asa ca am rezervat un tur la hotel, am platit 150 de reali (41 de euro) si am stabilit sa vina sa ne ia la ora 14:00. Am revenit toti trei de la parapanta, am mancat ceva pe fast forward de pe bulevardul din spatele stralucitorului Avda Atlantico si ne-am proptit, cuminti, in receptia de la hotelul Windsor. Si am asteptat… si am asteptat… Noroc ca am rezervat de la hotel, asa ca oamenii de la receptie s-au apucat sa dea telefoane si sa descopere ca turul nu mai are loc (seara, la aeroport, am aflat ca fusesera mai multe impuscaturi prin Rocinha, dar nu cred ca asta a fost motivul). Dupa mai multe telefoane disperate, au gasit o alta agentie, ai carei reprezentanti au sosit cat au putut de repede… intr-o jumatate de ora.

Ne-am instalat in masina si am demarat in tromba pe strazile din Rio. Dupa nici 20 de minute, ajungeam la intrarea intr-una dintre faimoasele favele, Santa Marta, construita pe dealurile de sub statuia lui Isus. “Asta e prima favela pacificata”, imi spune soferul. Ha?

Nu vom merge cu oamenii acestia prin favela, ci cu un tanar aparent sfios, nascut si crescut in favela, dar care vorbeste engleza foarte bine. Ne prezinta favela in care intram. Se numeste Santa Marta si e o favela faimoasa. As spune ca e una de protocol. Este prima pacificata si… stiti clipul ala al lui Michael Jackson “They don’t care about us”? Ei bine, a fost filmat partial in Santa Marta.

“Dar ce inseamna pacificata?”. Asta e un nou concept introdus de autoritati. Nu e un secret, favelele erau stat in stat, dominate de traficanti de droguri si de proxeneti, iar o buna parte din criminalitatea din oras este datorata favelelor. Pe vremea dictaturii militare, junta a vrut sa demoleze favelele si sa disperseze (sau sa impuste, eventual) locuitorii. Nu a prea mers. S-a incercat inchiderea ermetica dupa modelul regimurilor de apartheid sud-african (cu bantustanele) sau israelian (cazul Gaza). Nici asta n-a mers. In perioada presedintiei lui Lula, s-au gandit sa schimbe strategia, mai ales ca urma un deceniu maret pentru Rio (Campionatul Mondial in 2014 si Olimpiada in 2016), si atat FIFA, cat si CIO au cerut siguranta pentru competitii. Asa ca s-a decis “urbanizarea” si “pacificarea”. Trupele de elita ale politiei au intrat in forta si au ramas in mijlocul favelelor, incercand sa-i prinda (sau sa-i ucida) pe liderii traficantilor de droguri si pe cei ai bandelor criminale. Asta a fost “pacificarea”. Guvernul a mers cu batul (sau cu mitraliera) intr-o mana si cu zaharelul in cealalta. Zaharelul e “urbanizarea”, adica imbunatatirea conditiilor de trai – tras apa, curent electric, construire de facilitati sportive, iar in cazul Santa Martei, chiar a unui funicular. Favela se catara pe un deal abrupt, e o diferenta de nivel de cateva sute de metri intre intrare si “etajul” cel mai de sus si nu exista sosele practicabile. Asa ca guvernul a construit un funicular care functioneaza gratuit pentru oricine, chiar si pentru turistii bogati care isi permit 40 de euro pentru o tura in favelas. A functionat? Se pare ca da. Nu toate favelele din Rio sunt “pacificate” si “urbanizate”, dar in Santa Marta se traieste mai bine.

O luam, incet, incet, spre intrarea in Santa Marta. De fapt, am intrat, dar inca e sosea pe care pufaie niste automobile al caror loc ar fi in orice cimitir de masini. Am mai fost in locuri din astea, sunt tipice pentru lumea a treia, fie ca e vorba de Africa, de Asia sau, iata, de America de Sud. Lumea in flip-flop ieftini bantuie in sus si in jos. Nu este insa o atmosfera de siesta, dimpotriva… fiecare duce ceva, cara ceva, parca sunt in mijlocul unui cartier de intreprinzatori. Doar cladirile care parca pica iti spun ca te afli intr-unul dintre cele mai sarace cartiere din Rio. Urcam pe niste scari cu acces pentru handicapati (wow) si ajungem, in fine, la funicular.“Pe vremuri, daca erai olog sau schiop, nu mai coborai vreodata din varful favelei”. Ma uit cu uimire la oamenii din jur… desi de jur imprejur e saracie si ici-colo cate un mic delusor de gunoaie, se sta civilizat la coada. Exista o tipa pe post de insotitoare care spune cati oameni pot intra. Nu se imbranceste nimeni, nu se impinge nimeni. La a treia tura, intram si noi. Copiii se uita cu curiozitate la noi, adultii ne ignora.

Nu cred ca multora le plac turistii, dar pentru ca sefii locali au dat ordin ca sa nu-i atinga nimeni, poti sa te plimbi fara probleme – doar insotit. Dar localnicii te ignora, am cules putine zambete si putine raspunsuri la “bom dia”. Dupa ce schimbam funicularul, ajungem in varful favelei. Aici e aranjat un teren de fotbal unde niste pusti joaca mingea de mama focului, mai incolo terenuri de baschet. Asta inseamna “urbanizare”. Tot aici, se afla cazarma fortelor speciale. Asta inseamna “pacificare”. Nu am mai vazut atatea urme de gloante intr-o cladire de cand am fost in 1998, in Sarajevo. Pacificarea a urmat unor lupte crancene demne de un razboi in toata regula. Si, in continuare, “caraliii” nu se pot culca linistiti. Fac niste poze terenului de fotbal. Imediat, apar niste pusti sa faca scandal. Cer drepturi de imagine. Ghidul ii alunga cu glasul lui molcom, dar ferm.“Vezi, nu ai voie sa pozezi oamenii”.

Tura prin favela este o coborare non-stop. Am ajuns in varful favelei, acum coboram pe alei intortocheate, scari strambe si canale care refuleaza ici si colo. Interesant este ca favela pare un santier non-stop. Am urcat alaturi de niste insi transpirati care carau saci de ciment, iar pe ici, pe colo se construieste. Sunt cladiri din chirpici, din materiale obscure, dar si unele de “lux”, din ciment si caramizi. Dar foarte putine sunt finalizate… ici si colo, a patruns insa arta. Un papagal mare si colorat e pictat pe unul dintre putinii pereti finalizati… dar marea majoritate a artei murale inseamna graffiti… mai mult sau mai putin interesante, dar, orisicat, aduc o pala de civilizatie.

Ajungem, undeva, pe la jumatatea favelei. Aici e o zona solida, probabil ca zona buna. In partea superioara inca era santier, aici – case solide, spoite, vopsite, colorate. Aici este celebra piata Michael Jackson. Da, strigatele de „I love you, Michaaaaaaael” au rasunat si aici, in Santa Marta. In 1996, cu mult inainte sa apara turismul prin favele si urbanizarea + pacificarea, echipa lui Michael s-a gandit sa filmeze prin favele clipul de la “They don’t care about us”. In Salvador de Bahia, dar si aici, in Santa Marta. Guvernul brazilian a sarit de fund in sus, a vrut sa interzica, echipa lui Michael a castigat niste procese si a filmat aici in Santa Marta o parte din clip. Evident, lorzii drogurilor au fost platiti regeste ca totul sa se desfasoare perfect, dar in ciuda opozitiei guvernului care vedea in acest clip o stricare a imaginii Braziliei in lume, pentru locuitorii din Santa Marta faptul ca ditamai megastarul a venit aici le-a dat un boost de incredere si fericire… Nu erau ultimii oameni de pe Pamant, dimpotriva. Se pare ca sosirea lui Michael aici si filmarea i-au ajutat enorm apoi pe locuitori. Nu intamplator, a fost prima favela “urbanizata”.

Iar locuitorii din Santa Marta nu l-au uitat pe Michael. Intr-unul dintre putinele locuri care iti ofera un pic spatiu, o piata de unde poti admira panorama orasului – atat a celui stralucitor, cat si a celui pauper, poti gasi o mica statuie a lui Michael Jackson si imaginea lui pictata pe pereti. Tot aici, se gaseste un magazin de suvenire (Santa Marta devine din ce in ce mai mult o atractie turistica) si ceva baruri. De pe o strada, apar niste fete cu adevarat frumoase si imbracate bine. Zici ca sunt niste fotomodele.

Si vorbim de filmari de clipuri. Ei bine, chiar si aici in favele, imaginea Romaniei nu este tocmai buna. Ghidul ne spune ca, acum cateva luni, au venit niste romani sa filmeze un clip in “favela lui Michael Jackson”. “Noi am facut tot ce trebuie, le-am adus dansatoare, le-am aranjat totul, dar ei au fost extrem de aroganti si nici macar nu au platit cat am stabilit”. Cine naiba sa fi fost? Si atunci imi aduc aminte ca Andra ar fi cantat ceva si parca s-ar fi filmat, undeva, in Brazilia. Odata ajuns acasa, l-am intrebat pe bunul meu prieten Youtube si, intr-adevar, sunt aproape sigur ca e vorba de acest clip. Asadar, sa nu spuneti ca sunteti romani prin favela Santa Marta!

Partea comerciala a favelei este insa in partea ei inferioara. Dupa ce coboram bine din Piata Michael Jackson, incep sa apara magazinele – mai intai, niste baruri afumate, apoi niste, hai sa le zic, bacanii. Hopa, frumusetea e la ea acasa in favela (e drept, am si vazut niste „bucati”…), asa ca exista si saloane de frumusete. Dupa sex shop, dau de aprozar, ceva fructe nu strica, si iata-ne de unde am pornit. Plecam agale spre locul de unde sa ne ia cu masina agentia de turism. Trecem prin fata unei scoli de samba. Scolile celebre de samba nu isi au sediul pe Copacabana, ci, de cele mai multe ori, in favele. Iar fetele acelea goale care danseaza pe care alegorice sunt, de cele mai multe ori, fiicele favelelor. Scoala de samba din Santa Marta este faimoasa, a castigat Carnavalul de doua ori si asta scrie mare si cu mandrie la intrare. Aruncam un nas inauntru, o sala mare, niste poze probabil de dansatori celebri, dar, din pacate, cam pustiu. Uite asta trebuie de pus pe lista pentru data viitoare in Rio – sa merg la o scoala de samba in timp ce se exerseaza. Sa merg la un meci pe Maracana. Sa merg intr-o alta favela. Sa merg dimineata pe Pao de Acucar… Dumnezeule, am atat de multe restante in Cidade Maravilhosa.

Voi reveni repede la hotelul meu din Copacabana. Strazile, care pana acum mi s-au parut inguste si meschine, dintre blocurile de pe Copacabana, imi par deja bulevarde cu sapte benzi. E musai sa mai sparg niste reali, ultimii, sa cumpar un tricou cu Brazilia. Dar nu pe cel clasic, galben, evident ca mi-am luat unul deja, ci pe cel albastru, un albastru stralucitor, un albastru care iti ia ochii. Si gasesc unul la un pret chiar bun, intr-un magazin de suvenire la doi pasi de hotel. Ma pozez si cu vanzatoarea, am revenit in lumea zambetelor. Aici, in Copacabana, localnicii iti zambesc. In favele, in cel mai bun caz, mimeaza indiferenta si intorc capul. Sunt sigur ca intre ei zambesc. Pentru ca doar suntem la Rio…

Am fost in Brazilia la invitatia TAP Portugal, compania nationala portugheza care ofera cele mai variate conexiuni spre Brazilia, si a agentiei de turism braziliene RENTAMAR, una dintre cele mai importante agentii de turism din Brazilia, dedicata turistilor straini care viziteaza tara sambei. Si ca veni vorba, zilele acestea (pana pe 31 iulie, TAP are o perioada promotionala cu bilete spre Rio de Janeiro si Sao Paolo, la 564 de euro. Cititi amanunte aici

Imagini favele – Rio de Janeiro

Ghidul nostru ne prezinta favela Santa Marta

Bine ati venit la Santa Marta !

Pe aici, mai ajung masini.

Desculta sau incaltata, toata lumea cara ceva

Funicularul gratuit din Santa Marta

Urcand spre varful favelei

Favele si cartiere obisnuite

Putintel mai incolo, in varful dealului, se afla statuia lui Isus

„Radiografia” unei case de favela

Urmele urbanizarii … terenul de fotbal din varful dealului

Welcome to Santa Marta

La drum pe marile bulevarde

Infrastructura electrica

Cu cat cobori, cu cat mai multe pete de culoare

Da, exista magazine de suveniruri si in favela !

Piata Michael Jackson

Cu o copie a unui timbru

Dar si cu o statuie

Rio

Seara se iese la plimbare 😉

Cu cat cobori, cu atat mai multe arta

Asta e sosea principala din favela Santa Marta

Ce conteaza ca traiesti in favela ? Poti sa fi o printesa 🙂

Un magazin vital in favela – sex shopul

Bacanie… mai gasesti si la noi asa ceva

Santa Marta – Bi Campea la Carnaval !

Ar fi fost fain sa prindem niste repetitii 🙂

In oras, am redescoperit zambetul brazilian