Calatoria inseamna in general bucurie, descoperire, o stare de bine. Dar in calatorii, te poti lovi si de amintiri ale unor vremuri dureroase… Pe data de 26 decembrie 2004, dimineata, plajele paradisiace ale Sri Lankai erau lovite de valuri care au atins inaltimea palmierilor si au ajuns pana la 2 kilometri in interior. Intreg litoralul sud-estic, sudic si sud-vestic al Sri Lankai a fost lovit, inregistrandu-se circa 35.000 morti si sute de mii de afectati. Statiunile turistice Kosgoda, Hikkaduwa, Bentota si Unawatuna au fost puternic afectate.
Dupa 5 ani, am ajuns pe coasta sri lankeza. Daca in zona turistica, urmele tsunami-ului nu mai existau, mai la nord de Hikka, ramasite de cladiri, case distruse erau peste tot. Intregi familii au pierit in dezastru si nimeni nu a mai ramas sa preia locul. Ne-am oprit la monumentele dedicate victimelor. O placa comemorativa si o fresca sugerau momentele de groaza din dimineata lui 26 decembrie 2004. De jur imprejur, se jucau copii, iar niste femei vindeau nuci de cocos. Era liniste, marea era linistita si la doi pasi de noi. Nu iti vine sa crezi ca in acest loc a fost infern candva… Cineva ne spune ca valurile au fost inalte cat palmierii din jur. Ne-au aratat si niste ridicaturi in nisip. Acolo sunt mortii neidentificati.
La circa 500 metri de mare, trece calea ferata. Acolo, tsunamiul a lovit trenul „Queen of the Seas” plin ochi cu sri lankezi care profitau de mica vacanta de Craciun sa se duca la mare. Circa 1500 de oameni au pierit in acel tren al mortii, doar cativa calatori scapand ca prin miracol. Intotdeauna am crezut ca trenul se afla exact pe malul marii. Nu a fost asa, calea ferata trece la vreo 500 de metri de malul marii… ce val urias a fost acela de a ucis atatea suflete la o asa distanta ! Am vrut sa vad vagoanele. Nu mai sunt acolo, au fost duse la Colombo sa le repare. Localnicii zic ca vor fi readuse sa se ridice un monument. De ce oare le-or repara ? Ar fi trebuit sa ramana asa cum le-a lasat oceanul dupa ce 1500 oameni au pierit in cateva secunde. La un kilometru, un Buddha imens ridicat de calugari japonezi comemoreaza victimele tsunami-ului.
Dar poate cel mai cutremurator a fost vizita la o ferma de testoase. Pe coasta sri lankeza, numeroase specii de testoase isi depun oualele. Considerate delicatese, localnicii le cauta, le dezgroapa si apoi le vand diverselor restaurante. De ani de zile, mai multe ONG-uri au construit asa-numitele „turtles hatcheries”… cumpara ouale de la tarani, oferind cu 20% mai mult decat restaurantele, apoi le introduc in nisip si cand ies broscutele din ou, le dau drumul in mare. Pentru vizitatori, mai tin atat broscute mici, cat si unele mari ca sa le vada, sa le mangaie. Am ajuns la un astfel de incubator de testoase. Am vazut si testoase mari, si mici, le-am luat in mana, ne-am jucat cu ele… Super simpatic.
Dar ferma ascundea o poveste speciala. Care am aflat-o dupa ce ne-am bucurat de dragalasenia broscutelor. Fusese construita de o familie localnica. Tatal a murit in 2000, iar sotia, fiul si fiicele au continuat sa tina incubatorul. Fiul a plecat la Colombo sa faca bani – lucra ca instalator de instalatii de aer conditionat. Pe 26 decembrie, valul ucigas a lovit incubatorul si casa de langa. Cand Nimal Shantha s-a intors, nu a mai gasit nimic. Mama, doua surori, sotia si trei copii erau morti. A ramas singur. Asa ca a reconstruit incubatorul de broaste si continua sa dea viata broscutelor… Povesteste calm si linistit. Ne arata si poze – cum arata locul – casa, incubatorul inainte de tsunami si dupa. Acum viata lui sunt aceste broscute. Si primeste bani de la turisti ca noi pentru a-si creste broscutele. Si pentru a avea un tel in viata…
Daca mergeti in vacanta la Hikkaduwa, treceti si pe la ferma de testoase Peraliya. E pe dreapta, langa mare, cu vreo 2 km inainte de a ajunge in Hikka cum vi dinspre Bentota. Si ajutati un om si broscutele lui…
dl. Nimal Shantha
povestea broscutelor
povestea broscutelor
si povestea omului
Broscuta de 2 zile
Mica, dar luptatoare !
O veterana
Incubatorul de broscute
Monumentul victimelor tsunamiului
Mormantul comun
Monumentul tsunami
Trenul mortii – Queen of the Seas
Ruine
Valul a trecut peste palmieri !
Buddha sa-i odihneasca… sau sa ne rugam pentru o reincarnare mai buna
Imagine de arhiva – Queen of the Seas
Salut, as vrea sa facem schimb de link.
Daca esti interesata contacteaza-ma pe YM edith.mitza sau pe mail edith.mitza@yahoo.com.
Astept un raspuns.
Si eu te-am adaugat.
[…] Ferma de broscute testoase de la Peraliya langa Hikkaduwa – nu este un loc spectaculos, ci un loc impresionant. Pe coasta vestica a Sri Lankai se afla mai multe turtle hatcheries. ONG-uri si voluntari locali incearca sa salveze numeroasele specii de testoase care vin pe plajele Sri Lankai pentru a-si depune ouale, fiind periclitate nu de pradatorii obisnuiti, ci de cei mai haini dintre toti – oamenii. Am fost la doua din aceste locuri, dar cea de la Peraliya de langa Hikkaduwa are o poveste tragica si emotionanta. Ferma de inmultire a testoaselor a fost fondata de cineva care dupa ce a murit a lasat mostenire ferma copiilor sai cu rugamintea de a salva in continuare broscutele. Acestia au continuat munca tatalui cu dedicatie si pasiune. Pana intr-o zi blestemata de 26 decembrie 2004 cand un val urias iscat la mii de kilometri distanta de un cutremur apocaliptic a lovit coasta lankeza. Din toata familia extinsa, sora, copii, unchi, nu a mai ramas nimeni. Doar unul din copiii fondatorului care era la Colombo sa instaleze aer conditionat. Cand s-a intors la Hikkaduwa nu a mai gasit pe nimeni. Mama, doua surori, sotia si trei copii. Toti erau morti. La fel si broscutele lui. Familia nu a putut s-o reinvie, dar incubatorul de broscute, da. Si acel incubator exista si in ziua de azi. Daca ajungeti cumva la Hikkaduwa, treceti va rog sa-l vizitati pe Nidal Santha si broscutele sale. E la 2 km de Hikkaduwa pe drumul spre Bentota, intre sosea si mare, nu departe de locul unde valul ucigas a lovit trenul Queen of the Seas. Si ajutati un om care a pierdut totul, dar si-a reconstruit viata in jurul broscutelor lui. Mai multe amanunte intr-un articol al meu mai vechi. […]