Aventuri la Varanasi – episodul 2

Malurile Gangelui, ora 6:00 dimineata.



Lonely Planet spune ca una dintre cele mai tari experiente din India este sa vezi rasaritul de soare pe Gange la Varanasi. Asa ca ne hurducuim intr-un Ambassador cu noaptea in cap spre Gange. Cu noi, niste cehi. Ajungem pe malul Gangelui. E intuneric si o ceata sa o tai cu cutitul. In apa, credinciosi matinali se purifica de pacate, dar probabil se umplu de jeg. Ne urcam pe o barca si o fetita ne vinde niste ofrande – o lumanare intr-o frunza de palmier. Trebuie sa-I dam drumul pe Gange. Cumparam, aprindem lumanarea si ii dam drumul pe Gange…. Kharma atinge noi recorduri. Din pacate, nu si soarele… Ceata devine din ce in ce mai groasa. Ne plimbam pe Gange si imi aduc aminte de legenda greaca a Styx-ului unde luntrasul Charon transporta sufletele mortilor cu o luntre peste raul incetosat in lumea dincolo. Cam asa ma simt… Din cand in cand, ca in Harry Potter, cate o barca plina cu turisti apar din ceata si dispar cativa metri mai incolo. Ni se spune sa nu pozam ghat-urile de incinerare. Cine le vede ? In fine, soarele ar fi trebuit sa rasara demult, plimbarea pe Gange s-a terminat… Asta e, kharma nu e chiar asa de buna.

Urmeaza un scurt tur pe la cateva temple de prin oras. Varanasi este un oras sfant, asa ca nu duce lipsa de asezaminte sfinte. Avem si ghid. E foarte patruns, ne povesteste, interpreteaza Vedele, nimeni nu poate sa-l opreasca… si noi, cardul de turisti cuminti, rebegiti si desculti il urmam… La fiecare 2 – 3 minute, cu o voce groasa, memorabila, ne repeat “and you remember… Brahma the Creator, Vishnu the Preserver, Shiva the Destroyer”… “and you remember…”. “and you remember…”… Da, o sa-mi aduc aminte cate zile voi avea.

Hotel Surya, ora 14:00

Am terminat turul, am inteles cine e “the Destroyer” si cine e “the Creator”, revenim in oaza cu flori si veverite de la Surya. In planul initial, in seara asta luam trenul de noapte spre Satna, apoi pe la 4 dimineata, luam un autobuz spre Khajuraho. Cand aud de tren, fetele se urca pe pereti… Oricum, desteptii de la hotel desi le-am dat bani sa cumpere bilete de tren nu au cumparat. Avionul nu e o optiune. Exista o cursa zilnica al Air India, dar dupa ce am dat telefon la biroul lor, m-am lamurit – nu a mai zburat de o luna din cauza cetii… Mai am o speranta. Le spun sa-mi faca rost de o masina. Iar eu ies pe strada.

Dupa ce trec de baietii cu ricse, sunt agatat de un tip cu mustata, cu o mutra de tip intelligent. Sarim peste obisnuitul “Hello, Sir, Where from, Nice country, Sweet name”. Imi propune sa ma duca la emporiumul lui de matase cu “great prices”. Ii zic “OK, vin, dar imi trebuie la ora 16:00 un jeep care sa ma duca in noaptea asta la Khajuraho si platesc 4000 rupii (circa 100 dolari) pentru asta”. “Yes, Sir, se poate, dar nu un jeep, ci un Tata Sumo”. Ce e Tata Sumo ? Pai un 4×4… Ok. Ramane ca eu sa ii aduc fetele la emporium, iar el sa faca rost de masina. Mai e o conditie – sa vin fara sofer de ricsa ca nu poate sa-mi dea “the best prices”, trebuie sa-I plateasca si lui ala un commision. Ma duce sa-I vad emporiumul. Ma intorc, iau fetele pe sus, driblam orice ricsa si ajungem la emporium.

Vanzarea de matase in India este o arta atent cultivata de mii de ani, iar mustaciosul din Varanasi este un maestru… Ne asezam comod, apar inca 2 tipi, iar mustaciosul arunca cu gratie bucati de matase, culori inebunitoare stralucind in lumina neonului. Fetele sunt hipnotizate… Cosmarul trenului a disparut. Intre timp, eu mai dau o fuga pe la hotel. Pentru 4000 rupii, hotelul nu a putut face rost decat de un Ambassador. Il trimit acasa, nu imi trebuie. Cateva ore mai tarziu ma felicitam pentru intuitia ca am vrut cu indaratnicie un 4×4. Reapar si fetele… s-au umplut cu saluri si sari-uri multi-colore. Mustaciosul si-a vandut matasea, sa speram ca se tine de cuvant.

Hotel Surya, ora 16:00

Mustaciosul apare zambind in curtea cu veverite. Nu are 1 Tata Sumo, are vreo 4. Toate albe, toate proaspat spalate. Se uita la ele, ridica capota, verifica nu stiu ce. Vine la mine – “Asta e cel mai bun”. Pana acum am mers pe mana lui si a fost ok. Scoatem banii, ii dam proprietarului, acesta da o parte din bani soferului care primeste ultimele instructiuni. Nu vom avea 1 sofer, ci 2. Unul la volan, altul in spate, in locul de bagaje. Plecam.

Daca credeti ca ati vazut drumuri proaste in Romania anilor 90 sau haos pe sosele, ei bine nu ati vazut nimic… Sa vedeti soselele din India – orice misca e acolo – oameni, copii, cai, vaci, biciclisti, motociclisti, masini, ricse, camioane de 30 tone luminand ca niste pomi de Craciun. Si toti scot diverse sunete… industria claxoanelor in India ofera produse extrem de diversificate. Condusul este o indeletnicire plina de adrenalina… la fiecare minut vine direct spre tine un camion de 30 tone claxonand de mama focului pe care toti il evita la milimetru. Se inopteaza…. O fi departe Khajuraho asta ?

Granita intre statele Uttar Pradesh si Madhya Pradesh, ora 21:00

Ajungem in al nu stiu catelea sat. Vad o bariera si ne oprim. Ma rog, n-ar fi chiar prima oara. Apare unul in uniforma si incepe sa urle la soferi care fac sluj. Intra intr-o cladire. Ce naiba o fi aici ? Dupa vreo 10 minute, iese soferul ca o fata de parca i-a murit toata familia. Imi explica in engleza de il dor mainile ca aici e granite dintre statul Uttar Pradesh si Madhya Pradesh si nu stiu ce hartie lipseste. Cobor din masina si ma duc la una din ferestrele casei. Cum ma vad, ma invita inauntru… Inauntru, o menajerie ca din filmele bollywoodiene clasice – seful, mare, gras, mustacios, trantit pe spate pe un scaun, nu stie o boaba engleza. Adjunctul, mai tanar, ager si dibace, zambeste mieros ca in comediile proaste catre sef si catre mine, imediat cum se intoarce spre subordonati sau soferi matura cu ei pe jos. Deschizatorul de usa, simte fara sa vada cand cineva se apropie de usa si deschide prompt usa. Bucatarul greu de cap, care nu pricepe toate explicatiile culinare ale sefului, dar pana la urma aduce ceai si prajituri. Incepem sa povestim despre Romania, India, vreme, ceata. Dupa 10 minute, intram in subiect. De ce ne-a oprit…. Pai aici e granite intre UP si MP si le trebuie nu stiu ce hartie sa transporte straini. Incep teoria Uniunii Europene unde poti sa treci dintr-un stat in altul fara pasaport, fara hartii, fara… Eu vorbesc, adjunctul traduce, seful se mira. E timpul pentru artileria grea. Ma duc la masina, zic: “Fetelor, faceti-va frumoase, avem de negociat”. Intra si ele… discutiile continua. Observ un calendar pe perete cu pozele principalelor monumente indiene – Taj Mahal, Amber Fort, Gate of India, Golden Temple din Amritsar…. Il rasfoiesc si toti oftam cat de frumoase sunt. Apare mancarea, ceaiul, prajiturile. Slava Domnului ca sunt bune, asa ca mananc fara fasoane. Le dam la toti bancnote de 10.000 lei. Toti se uita la ei de parca ar vedea un OZN… wow… bancnote de plastic. Le spun ca sunt cadou pentru ei… “nu, noi nu” sar toti… “stati, bre, nu valoreaza nimic, e un suvenir din tara mea”. Se destind…

Intre timp sefu ia decizia cea mare. Ii suntem simpatici, ne lasa sa patrundem pe pamantul sfant al Madhyei Pradesh. Soferii sunt adusi in camera, spasiti. Se urla la ei, ei dau din cap… In fine, plecam… Strans de maini, bye, bye, bye, sarim in Tata Sumo si plecam bucurosi. Ma uit la ceas… Am stat 2 ore, e ora 23:00

Statul Madhya Pradesh, ora 23:00

Mai bine nu ne dadeau ok-ul sa plecam. Daca soselele din Uttar Pradesh sunt proaste, in Madhya Pradesh practic nu exista. Ii spun soferului sa o luam pe camp. Campul este mult mai lin decat soseaua nationala, pacat ca apar niste paduri, asa ca revin pe sosea… La lumina farurilor si a lunii observam un peisaj selenar. Aparent guvernantii din MP au furat toti banii de sosele spre deosebire de colegii lor din alte state care au furat doar partial… Problema acestei magistrale este ca cineva a facut greseala s-o asfalteze. Probabil englezii acum 60 ani. Daca nu o asfaltau, sigur era mai lina… Vom ajunge in Khajuraho la ora 3:00 dimineata fara incidente majore, dar obositi praf… Noroc ca si aici ne asteapta un hotel dragut, tot cu nume de Surya…

Odiseea Indiana nu se va termina insa aici, dar despre asta, prin alte posturi…

Pe malul Gangelui

Vanzatoarea de ofrande

Pe malul Gangelui

Puja pe Ganga

and remember: Brahma the Creator

Vishnu, the Preserver

Shiva, the Destroyer !

Inapoi la Surya cu nemtoaica din tren

In emporiumul cu matase

Salurile favorite

Cat walk

Gata de plecare cu Tata Sumo

Bagam si benzina si plecam intr-un drum de vreo 13 ore….

Orice efort merita pentru templele erotice de la Khajuraho !