Sandi & Stefan – 8 luni in America de Sud – episod 2

Sa continuam discutia cu Sandi si Stef, aflati acum pe undeva prin nordul Republicii Chile intr-o dubita VW in drum spre tinutul incasilor, Peru.

Cum e Chile fata de Argentina ?

Chile este o tara extrem de ciudata prin geografia sa, este extrem de lunga, se intinde aproape de la ecuator pana la polul sud, si este extrem de ingusta, in punctul sau cel mai lat are mai putin de 300km. Deci in Chile gasesti de toate, de la ghetari la desert, doar ca distantele sunt enorme. Ambele tari au o densitate a populatiei extrem de redusa, mai ales Argentina. Practic, Argentina este un pic mai mica decat India, ca suprafata, dar are doar 30 de milioane de locuitori. Iti dai seama ce diferenta pana la miliardul din India!

Chile este cea mai dezvoltata tara din America de Sud, si asta se simte, mai ales in Santiago. Noi am stat aici 6 saptamani, si viata e clar mai scumpa decat in Bucuresti, de la chirie, pana la biletul de metrou (o calatorie cu metroul era cam 2,5RON) Aici sunt diferente mai mari intre bogati si saraci, tind sa duca totul catre extreme. In Santiago lumea e mai retrasa, mai putin sociabila, dar in restul tarii oamenii sunt mai deschisi. Ah, si e un oras extrem de poluat, practic norul de smog sta mereu deasupra orasului, pentru ca Santiago este intr-o depresiune intre Anzi si coasta Pacificului, si toate gazele emise in oras, raman deasupra orasului.

Cu ce mijloace de transport ati calatorit pana acum ?

In prima luna am mers mult cu bus-uri de noapte. Am luat avionul doar intre Rio si Iguazu, pentru ca erau peste 24 de ore de mers cu bus-ul, si am gasit o oferta de avion foarte buna. In rest, mergeam noaptea cu bus-ul, plecam pe la 7-8 si ajungeam dimineata sau spre pranz, cu preturi intre 50-70 dolari de persoana. Iar locurile erau in general foarte comode, puteai dormi toata noaptea, si te trezeai la peste 1000km distanta de unde te-ai culcat, ceea ce nu am fi putut face daca am fi condus noi.

De ce v-ati luat masina ? Nu e periculos ?

Am asociat masina cu libertatea absoluta, se potrivea cu ritmul in care vrem sa calatorim, mai lent, sa oprin cand vrem, unde vrem, cum ne taie capul. In prima luna nu am fi putut face asta, pentru ca vroiam sa vedem cat mai multe, si nu aveam cum sa conducem distante atat de mari, dar acum… avem timp destul…
Noi am facut buget separat pentru mai multe scenarii, cu sau fara masina, la un moment dat chiar ne gandeam sa cumparam o masina din Germania, si sa o aducem cu vaporul in America de Sud. Eram pregatiti pentru mai multe solutii, dar pana la urma am gasit in Santiago un camper. Este un VW kombi din ’90, si este utilat cu multe din chestiile care ne sunt necesare: un pat, dulapuri pentru haine, o mica bucatarie cu chiuveta, un ochi de aragaz, un mic frigider. Iar pe masina avem un butoi cu apa care alimenteaza chiuveta si un dus exterior. Pana acum nu am testat dusul, pentru ca am oprit in campinguri, aveau toate dus, dar teoretic suntem pregatiti pentru orice. In materie de „lux”, pasul urmator ar fi fost sa avem baie complet utilata, adica dus si wc in masina, dar pasul asta ar fi marit bugetul de vreo 3-4 ori, cel putin… Asa ca noi ne declaram multimiti cu Tortuga noastra.
Greu de spus cat este de periculos, noi suntem pe drum cu masina de putin timp, dar totul a mers extrem de bine. Din nou, se aplica regulile de bun simt, nu mergem cu viteza, stam pe drumurile principale, avem o tona de harti la noi, incercam sa nu conducem noaptea etc.

Care sunt planurile urmatoare ? Unde va mai duceti ?

Initial visam sa vedem toata America de Sud in 6 luni, dar numarand cate tari sunt pe continent, aveam mai putin de o luna pentru fiecare. Imagineaza-ti ca vine cineva sa vada Romania intr-o luna, dar chiar vrea sa vada tot ce e mai frumos in tara. Poti sa ii faci un traseu de doar o luna? Si Romania este extrem de mica fata de tarile din America de Sud. Asa ca incet-incet am inceput sa taiem de pe lista, ca sa ramanem fideli planului de a merge in ritm lent, in loc sa ‘bifam” destinatii.
Am vrut masina, si dupa mai multe cautari asta a insemnat Chile, pentru ca aici legislatia este mai prietenoasa cu strainii, si exista si „piata’ pentru asa ceva. Si din pacate a mai insemnat si traseu rotund, pentru ca trebuie sa ne intoarcem aici sa vindem masina.
Apoi au fost bilete de avion. Chile este extrem de scumpa, nu stim de ce, si nu am gasit bilet de avion direct catre Santiago, dar am prins Rio la super oferta, si am cedat. Asa ca acum mergem spre nordul Chile, continuam in Peru, si ne vom intoarce prin Bolivia si nordul Argentinei. Speram sa vizitam sudul Chile in mai, apoi sa vindem masina (cat mai repede), iar in iunie pornim din Santiago inspre Rio, cu bus-uri, ca sa prindem avionul spre casa, la final de iunie.

Ati mai fost in Peru acum ceva timp ? Mergeti pe aceleasi urme sau vizitati si alte locuri ?

In Peru am fost in 2007, si sunt cateva locatii pe care vrem sa le vizitam din nou, in special Cusco si lacul Titikaka, dar vrem sa vedem si locuri noi. De exemplu, in 2007 noi vroiam sa vizitam o zona care cu 3 saptamani inainte de calatoria noastra a fost lovita de un cutremur foarte grav, si nu se mai putea vizita. Vrem sa mergem acum acolo. Ne gandeam sa mergem si inspre nord, inspre Huaraz, in munti, dar s-ar putea sa fie prea departe. Incercam sa facem un traseu astfel incat sa nu trebuiasca sa ne intoarcem pe acelasi drum, sa vedem mereu locuri noi. Inca nu ne-am hotarat, asta e frumos, nu trebuie sa avem traseu batut in cuie

Daca in Bogota vei primi o oferta de job, ai accepta-o ?

Nu ajungem in Columbia, de data asta. Noi initial am vrut sa lucram in timpul calatoriei, am vrut sa incercam sa facem un test, sa vedem daca se poate lucra, daca se pot castiga bani si in timp ce calatoresti. Pana la urma planul asta nu ne-a iesit, dar ca sa fim corecti, nici nu am incercat foarte tare sa il punem in aplicare. A lucra in Bogota ar insemna sa stam pe loc, la fel ca in Bucuresti, si nu ne dorim asta. Noua ne place si viata de acasa, daca stam intr-un loc doar ca sa muncim, e mai bine in Bucuresti, aproape de cei dragi. Cred ca cel mai usor ne-ar castiga o oferta care presupune lucrul de la distanta

Nu sunt foarte multi romani care sa-si ia gap year si sa calatoreasca. Eu va stiu doar pe voi si pe inca cineva. De ce sa-si ia cineva un “gap year” (sau, ma rog, “8 months gap”).

Poate ca nu sunt multi romani, dar sunt extrem de multi oameni care calatoresc! Poate isi iau doar o pauza, sau poate asta este stilul lor de viata, poate au 20-21 de ani, sau sunt la pensie, dar realitatea este ca sunt foarte multi. Nu musai ca i-am intalnit noi pe toti, dar internetul este plin de jurnale de calatorie!
Depinde de ce vrei sa faci asta, noi nu credem ca e musai ceva ce toata lumea trebuie sa faca, sau e musai ceva ce o sa le placa. Noi am prins microbul, ne place, am reusit sa calatorim frumos, zicem noi, si ni se potriveste. Argumentul principal este faptul ca a calatorii iti deschide ochii, te scoate din zona de confort, si asta in general este un beneficiu. Inveti sa reactionezi in situatii noi, devi mai tolerant, iti darami niste convingeri ca anumite lucruri se fac „numai” intr-un anumit fel (cea mai recenta chestie banala este ca in Chile spirtul este alb, nu albastru)… Noi credem ca este important sa experimentezi toate astea cand esti mai tanar, daca acumulezi chestii care iti plac, te bucuri de ele toata viata, iti cresti copiii altfel…
Noi apreciem culturile care sunt mai deschise catre a calatorii, in care parintii nu se sperie cand la 20 de ani, copii lor le zic ca se duc vreo 3 luni in India sa lucreze la un hotel, pentru 250 dolari pe luna, si apoi calatoresc pe acolo. Credem ca tinerii care fac asta vad ca lumea este in esenta buna, si nu se mai uita ciudat la straini, nu mai judeca lumea prin stereotipuri sau prin stirile de la ora 5.
Poate ca pare boem, dar noi credem ca este adevarat.

Si la final – cea mai haioasa intamplare…

… greu de zis… Cred ca din calatorie cel mai haios moment a fost la Torres del Paine, cand dupa un traseu de vreo 4-5 ore, stateam pe niste pietre, si imparteam niste conserve de peste. Stef era super obosit, si nu vroia sa vina langa mancare desi ii era foame. Asa ca s-a ridicat un prieten sa ii dea niste peste, dar a uitat ca se descheiase la pantaloni, si a ramas in slipi, pe piatra, cu o conserva de peste intr-o mana, si o felie de paine in alta. Am uitat sa scriem despre asta pe site-ul nostru, dar a fost foarte amuzant…

Asa, ca si chestie neasteptata, este modul in care interactionam cu cei de acasa, vorbim mai des cu ei, mai serios, trecem mult mai usor peste „ce faci”, ‘cum a fost la serviciu”, „ce vrei sa mananci”, si mai vorbim si alte lucruri, este foarte placut.

Aici, inchei interviul (sper ca primul) cu Sandi & Stef. Daca aveti intrebari, sfaturi, pareri, le puteti lasa aici pe blog, din cand in cand cei doi mai intra de acolo din America de Sud (ii vad pe tracking), iar posturile acestea sigur le vor citi… Sau puteti sa intrati direct pe blog-ul lor la https://www.8luni.ro/new/index.php Peste ceva timp, in caz ca mai vor, le voi mai pune intrebari sa vad cum au revazut Peru…

Observatorul La Silla, Chile

Observatorul La Silla, Chile

Suchi, VW-ul minune pe plaja Tongoy, Chile

Suchi si Stef pe serpentinele dintre Chile si Argentina

Soseaua dintre Chile si Argentina

Ne reintoarcem la Macchu Picchu… dar despre asta intr-un interviu viitor