Hill tribes, elefanti si French cuisine… la picior prin Thailanda de Nord. Episodul 1

Pentru multi, Thailanda inseamna mare, soare, plaja, diving, sex bars, masaje, fete si fetze zambitoare. Astazi, o sa va povestesc despre o alta Thailanda, o Thailanda a muntilor si dealurilor inverzite, a raurilor repezi de munte, a satelor cu triburi.

In nordul Thailandei, exista un oras numit Chiang Mai. Spre deosebire de Bangkok, Chiang Mai este un oras mic – doar 200,000 locuitori si fiind strajuiti de munti, are un aer mult mai respirabil. Esti in cautare de sacru ? Chiang Mai are cam la fel de multe temple ca si Bangkok-ul. Esti in cautare de shopping – preturile de aici sunt semnificativ mai mici decat in capitala si daca te duci in Night Market o sa pleci cu geamantanele pline. Esti in cautare de fun ? Si aici, sunt baruri, cluburi, thailandeze, concerte… Dar totul aproape la jumatate de pret !

Am fost in Chiang Mai in 2002. Nu numai sa vizitez orasul, dar mai ales pentru a vedea asa numitele „hill tribes” de pe dealurile si muntii din provincia inconjuratoare. Hill tribes sunt triburi care au o viata retrasa, traditionala a caror obiceiuri difera de cele ale thailandezilor. De fapt originea lor nu este thailandeza, fac parte din familia tibeto-birmaneza si se presupune ca provin de pe culmile Tibetului, traversand Himalaya in ultimii 1000 de ani si stabilindu-se la picioarele optmiarilor, dar la sud de ei, spre deosebire de tibetanii care au ramas la nord. Principalele triburi sunt Karen, Hmong, Akha (de origine mongola, insa) si Lizu, locuind in zone retrase montane din Myanmar, Thailanda, Laos si chiar si in Vietnamul de Nord sau provincia chineza Yunan. Karenii sunt cei mai numerosi, dar si printre cei mai oropsiti. Formeaza probabil 15 – 20% din populatia Myanmarului, dar nu sunt recunoscuti si de cateva decenii lupta cu arma in mana pentru eliberare. Multi au fost ucisi de dictatura militara din Myanmar, dar si multi au fugit la fratii lor din Thailanda si Laos. Cel de-al doilea mare trib, Hmong au luptat in Laos impotriva regimului comunist in timpul Razboiului din Vietnam. Dupa ce americanii au fost infranti si au fugit, hmongii au ramas la mana regimurilor comuniste din Indochina iesite invingatoare si au avut de platit scump… multi au fugit in SUA, Australia si Europa, dar cei mai multi au ramas in regiune, in Thailanda.

Cum poti sa faci un hill tribes trek ? Nimic mai usor – in Chiang Mai la fiecare colt de strada vei gasi o agentie de turism care iti poate oferi asa ceva – 1 zi, 2 zile, 3 zile, 4 zile, plimbat la long necks (fetele acelea din tribul Karen care au nu stiu cate inele puse pe gat), orice vrei. Noi am fost intr-un tur de 2 zile, insa nu am ajuns si la fetele cu gatul lung (erau mai departe), asa ca am optat sa vizitam zona Doi Inthanon, iar pretul in zilele noastre poate varia de la circa 1200 baht (27 euro ) in caz ca se strang mai bine de 9 oameni in grup (nu neaparat grupul vostru !) pana la 3200 bath (72 euro) in caz ca vreti sa mergeti doar 2 – 3 insi. In banii astia, intra transport de la / pana la unde incepe trekingul, mancare, apa, cazare (intr-un sat tribal), taxa de intrare in sat, o tura pe spatele unor elefanti si rafting pe plute de bambus…

Gasca noastra a fost formata din 9 oameni (pe ceilalti 7 i-am cunoscut in microbuzul care ne-a dus pana la munte) – o familie de trei francezi simpatici (mama, tata si fiica), un cuplu de profesori neo-zeelandezi care predau si locuiau in Australia, un englez care o freca de cativa ani buni prin Thailanda, dar la fiecare 3 luni trebuia sa iasa din tara sa-si reinoiasca viza si o pornise fara prea multa tragere de inima spre Laos si in fine un italian doritor sa urce pe cel mai inalt varf al Thailandei, Doi Inthanon (2565 metri, sa nu credeti ca e cine stie ce varf himalayan !)

Zona prin care urma sa ne invartim e la picioarele lui Doi Inthanon. Ce e distractiv pentru noi, romanii, in limba thailandeza, “Doi” inseamna “varf”. Exista, chiar un varf care se numeste Doi Pui, pe undeva pe langa Chiang Mai. Cum ziceam, Doi Inthanon este cel mai inalt varf, dar la picioarele lui se afla niste campuri fertile locuite in special de triburi Hmong si Karen. Localnicii sunt faimosi prin cultivarea de mac folosit la productia de opium, karenii si hmongii din Chiang Mai fiind alaturi de fratii din Myanmar si de fermierii afghani cei mai mari producatori de mac de opium din lume. Incepand cu mijlocul anilor 80, Regele Thailandei (o figura, de altfel extrem de respectata si iubita in Regat) a lansat un program puternic subventionat de stat pentru a-i convinge pe hmongi si kareni sa cultive altceva… Aparent, programul a dat ceva roade, numeroase campuri de mac fiind inlocuite de culturi de legume (in special, morcovi), dar evident, ca nu peste tot.

Pe drumul spre Doi Inthanon, ne-am oprit intr-un orasel sa ne facem cumparaturile – ceva de baut, ceva de rontait, vreun Red Bull. Apoi am plecat mai departe. In fine, dupa vreo 2 ore de mers cu masina, am fost lasati langa niste trepte care duceau catre un mic templu budhist. Evident, ca i-am trimis lui Buddha un gand bun, mai ales ca plecam la drum prin salbaticie si am luat-o la pas. Ghidul nostru, un pusti thailandez cam ciudatel, dar care era de prin zona, asa ca vorbea si hmong si karen, lucru extrem de important. Primul stop mai consistent dupa ce am mancat orez cu ceva neidentificabil a fost la o fantana… Aici, ne-am tras poze, iar cei care aveau slipul la ei au putut sa se arunce in apa.

Drumul a continuat usurel peste dealuri si printre terenuri cultivate. De departe, se vedea semet si Doi Inthanon-ul. Englezul si italianul din trupa noastra urmau sa-l urce (ei optasera pentru turul de 3 zile), dar cel putin prima zi o vom petrece impreuna. Pe drum, case razlete, localnici prinsi cu treburi, unele super tehnologizate (de exemplu, o femeie care cosea la o masina de cusut). Surprinzator, desi eram la munte intr-o zona relativ rece (pentru Asia de Sud Est), am gasit si orezarii, dar din pacate orezul era cules, asa ca nu am avut parte de acele oceane de un verde viu care sunt orezariile, ci mai degraba de campuri de ierburi abandonate si arse.

Intr-un final am ajuns intr-un sat karen. Ca si la campie, casele sunt construite pe stalpi, avand la „parter” grajdul cu animale, iar la etaj locuind oamenii. Evident ca in sat, se gasesc vreo doua magazine in care poti cumpara bauturi racoritoare, Red Bull, dar mai ales bere Singha sau Chang. Prin jurul nostrii, alergau copii, batranii se uitau destul de plictisiti la farangii care seara de seara dau prin satul lor, iar femeile incercau sa ne vanda tot soiul de margele (d-alea sa te spanzuri cu ele) si alte minunatii tribale. Barbatii ? Mmmm… nu erau prea multi, probabil isi pregateau opiumul de seara. Ghidul nostru, aparent un fiu al satului a devenit insa brusc super activ si se tot zbantuia prin sat…

In fine, dupa shopping experience-ul de rigoare, o luam la pas si la vreo cateva sute de metri de sat, pe vale, langa rau sa ne gasim locul de cazare. O cabana de lemn cu niste paturi pe post de saltele… in schimb aerul era minunat, iar zgomotul raului transforma locul intr-o experienta de 5 stele ! Din pacate, cand am ajuns la locul de cazare, era intuneric bezna, asa ca doar am simtit locul, nu si l-am vazut 🙂

Masa am servit-o la lumina stelelor, a lunii, dar mai ales a lanternelor. Un bucatar cam tacut din sat a venit si ne-a facut ceva de mancare – doar el stie ce, iar ghidul a devenit din ce in ce mai exuberant, probabil sub efectul binefacator al opiumului… Evident, nu a ratat ocazia de a ne oferi si noua din produsele locale la preturi imbatabile, dar desi cred ca englezului i-a suras ideea, toti ceilalti am zis pas… Ne-am bagat in saci de dormit si…. la somn !

Dar despre elefanti si French cuisine, in postul de maine !

Primul stop … la cumparaturi

Inainte de plecarea spre munte

Cascada de la intrarea in zona Doi Inthanon

Adriana si englezul thailandezit

Tehnica de varf prin satele de hill tribes

Pe aici, a fost orez

Prin sat

Cei 9 care nu am prea speriat nordul

Ce naiba ne-or fi pus astia in farfurie ? Ca nici macar cu lantena nu imi dau seama !!!

Pregatirea de culcare

Un sac de dormit sanatos: cheia unui somn odihnitor !