Inceputul maratonului meu. Episod 5 – cu bicicleta pe autostrada

Ei bine, ne-am acomodat cu viata de zi cu zi – avem bicicleta, nu mai stam cu orele prin supermarket uimiti de ce e pe rafturi si culmea, traversam strada doar pe verde. Ne-am occidentalizat… 

Prima excursie propriu-zisa am facut-o, ati ghicit unde…. In Maastricht. Cred ca v-ati prins pana acum ca Maastrichtul este un oras dragut, simpatic, linistit, dar desi e mai putin cunoscut si vizitat decat Amsterdam de exemplu, are si el atractiile lui. Si cum in al doilea weekend de cand picasem la Maastricht era “Open Monumenten Dag” adica ziua in care intrarea in monumente este gratuita, am beneficiat de aceasta oportunitate unica. Spre deosebire de multe alte orase occidentale in care orasul vechi radiaza in jurul unei piete, in Maastricht sunt nu mai putin de 3 piete centrale – Vrijthof (adica cimitir, aici fiind un cimitir pana acum cateva sute de ani) este strajuita pe de o parte de o baterie de pub-uri unde cum da o geana de soare, se umplu terasele, iar pe de cealalta parte de doua biserici care dateaza de mai bine de un mileniu – Maastrichtul este singurul oras roman din Olanda si tot aici s-a aflat o perioada si un episcopat pana cand acesta s-a mutat la Liege, la 40 km mai la sud. In urma episcopatului, au ramas Catedrala St. Servaas (denumita dupa un episcop local, sanctificat ulterior), actualmente biserica catolica si Catedrala St. Jan cu un turn rosu care domina orasul vechi, actualmente biserica protestanta. In general, accesul in biserici se plateste, dar de Open Monumenten Dag, erau gratuite, asa ca nu am ratat ocazia de a ne urca in clopotnita lui St, Jan sa savuram panorama (a fost si o zi superba, plina de soare, o vreme atat de neolandeza) sau in St. Servaas sa vedem cum arata un tezaur plin de auricale clericale.

A doua escapada a fost insa in afara Maastrichtului. In Maastricht, am gasit o comoara pe care o voi exploata fara mila – VVV sau Biroul de Informatii Turistice, o sursa inepuizabila de harti si informatii aflat in plin centrul orasului in capul principalei strazi comerciale – Groote Straat. Cu aceasta ocazie, am aflat ca la sud exista un sat numit Eijsden (ultima gara inainte de Belgia) unde exista un castel. Si cum in weekendul respectiv nu aveam prea multe de facut, am decis ca patru dintre noi sa o luam pe biciclete spre Eijsden (mai putin Lavinia care nu stia sa mearga pe bicicleta si a continuat sa nu stie pana la plecarea de la Maastricht).

Prin Maastricht, peste tot se aflau benzi speciale pentru biciclisti. Sincer, daca as fi condus prin Olanda, m-as fi sinucis pentru ca biciclistii au prioritate absoluta si cam abuzeaza de acest drept, ceea ce am facut de altfel si eu. Sfatul cheie primit de la colegi era – fi atent, daca e o masina olandeza, poti sa treci linistit, o sa-ti dea prioritate (masinile cu placute de inmatriculare galbene cu scris negru), daca insa e vreun belgian, vezi ca aia sunt idioti, fereste-te de ei (atentie la placute, scris rosu pe fond alb !). In drumul spre facultate sau spre Heer, mai foloseam uneori si complexul de poduri Kennedy brug (JFK fusese la un moment dat prin Maastricht, iar localnicii au fost foarte impresionati ca un presedinte american a vizitat urbea lor) care trecea peste autostrada Eindhoven – Maastricht – Liege… Uitandu-ma de sus, am descoperit ca si pe autostrada e un soi de banda de biciclisti, dar, surprinzator, desi Maastrichtul e plin de biciclisti, nimeni nu mergea cu bicicleta pe banda de biciclisti de pe autostrada… Ei, lasa, ca o sa mergem noi, autostrada asta fiind in mod evident drumul cel mai drept spre Eijsden.

Vremea buna cam trecuse, incepusera ploile, dar nu ne-am speriat prea tare, asa ca duminica ne-am pus pe biciclete si am taiat-o spre Eijsden. Mai intai pe podurile JFK, apoi am coborat pe autostrada unde am pedalat in liniste. E drept, pe langa noi treceau TIR-uri de 20 tone de duduia soseaua si masini cu mult peste 100 de kilometri la ora. Ce simpatici erau insa olandezii astia la volan, ne salutau cu drag, dadeau din reflectoare, cand treceau pe langa noi, ne faceau cu mana… si noi “le faceam pa” ca asa am fost crescuti – politicosi.

Am ajuns la Eijsden, am intrat in sat, am admirat o biserica cu ditamai clopotnita si apoi am localizat si castelul… Acolo, un soi de concurs de soimi sau ulii, interesant si inedit… Din pacate, ploaia sacaitoare nu ne dadea pace, asa ca am tulit-o acasa. Pe unde ? Pe autostrada ca doar nu era sa ne dam pe vreun drum de tara… Acelasi scenariu – olandezi draguti care ne dau voiosi din mana si din faruri… Pana la un moment dat cand in spatele nostru, apare masina politiei cu alarma pusa, fix ca in filmele americane. Wow, ce cool !

Urmarea nu a mai fost prea cool… Politistul vine la noi si ne intreaba ce cautam pe autostrada. Pai ce cautam, venim si noi de la Eijsden. Cand afla ca suntem romani, i se cam ridica parul in cap, dar freza ii revine la normal cand eu ii arat legitimatia de student la Rijksuniversiteit. “Voi nu stiti ca nu aveti voie sa mergeti cu bicicleta pe autostrada ?” se enerveaza politistul. “Nu”, raspunde cu un zambet nevinovat Roxana “la noi, in tara nu avem autostrazi si banda asta este pentru biciclisti, nu-i asa ?”. In acel moment, politistul s-a lamurit cu cine are de-a face, asa ca ne-a explicat ca la prosti: “Stiti, acest drum este o autostrada. Pentru ca sunt mai multe benzi de circulatie si evita zonele locuite, pe aici trec masini cu viteza foaaaarteeee mare. De aceea este foarte periculos sa mergi cu bicicleta si nu e voie sa mergeti cu bicicleta pe autostrada !”. Asa ca ne-a rugat sa ne dam jos de pe biciclete, sa le impingem de coarne si sa iesim pe la primul exit… iar politia olandeza, grijulie, mergea in spatele noastre, cu luminile de avertizare pentru a ne apara pe un drum atat de periculos…

Cred ca as putea scrie zeci de posturi despre Maastricht si despre viata de student de acolo. A fost o perioada superba din viata mea, o perioada cruciala din evolutia mea ulterioara – profesionala si nu numai. A fost inceputul maratonului meu prin lume. Dar cred ca acest blog are un alt scop si voi opri aici povestirea amintirilor din Maastricht. Daca va amuza si vi se par interesante, spuneti-mi si candva voi mai reveni la acea perioada draga mie si de care inca nu imi vine sa cred ca ma despart aproape 20 de ani !

Catedralele St. Jan si St. Servaas din Vrijthof

Catedrala St. Servaas

Maastrichtul vazut din turnul St. Jan

Maastricht pe inserat

Vrijthof – noaptea

Cu bicicleta pe autostrada

La intrarea in Eijsden

Biserica din Eijsden

Castelul din Eijsden

Maastricht