Jurnal thailandez – by Daniela. Episod 4 – Koh Phangan

It’s time to party !!! Si unde altundeva decat in Koh Phangan, la Full Moon Party…

Dar iata, dragii mei, ca Thailandica mea draga si oblica mai are muuulte de oferit pe langa Bangkok, asa ca a sosit si timpul sa o luam din loc, spre sud. Spre Koh Phangan, mai exact.

Koh Phangan (Co Pangan, nu Co Fangan si nici Co Panian) asta e o insula din zona sud-estica a Thailandei, in Golful Thailandei mai exact, situata nu departe de faimoasa Koh Samui. Dar ce-o fi asa special la Koh Phangan de ne-a traznit pe noi sa mergem tocmai acolo? Pai, pe langa faptul ca este o insula paradisiaca (eh, dar de fapt ce insula din Thailanda nu e paradisiaca?), mai este si locul unde, lunar, se petrece vestita Full Moon Party. Zice-se ca aceasta Petrecere a Lunii Pline este una dintre cele mai mari petreceri pe plaja din lume. Nu stiu daca e asa, dar cu siguranta e una dintre cele mai faimoase. In zilele noastre, la petrecerea care se tine lunar in noaptea cu luna plina vin intre 8000 si 30.000 de persoane. Originile petrecerii sunt incerte, se zice ca prin 1985, a fost organizata o petrecere de adio pentru cativa turisti. Ei, oamenii astia s-au distrat asa de bine, incat au revenit, aducandu-si si prietenii. Si uite asa, catinel-catinel, Full Moon Party (sau FMP, pe scurt), a luat amploare. Normal, localnicii s-au gandit sa profite de pe urma acestui noroc nebanuit care a dat peste comunitatea lor uitata de lume, si au dezvoltat conceptul, astfel incat acum exista petreceri cam tot timpul pe insula. Oricand ai merge pe Koh Phangan, prinzi un chef – exista Half Moon Party, Black Moon Party, Shiva Moon Party, Pool Party la Coral Bungalows, si lista poate sa continue. Koh Phangan nu doarme niciodata. Sau poate mai atipeste, ziua, pe plaja.

Insula e minunata, peisajele iti taie respiratia si contrasteaza flagrant cu petrecerile salbatice udate cu valuri de alcool si condimentate cu orice fel de droguri iti poti imagina, sau cu terasele deschise non stop care indoapa petrecaretii cu cea mai nesanatoasa mancare pe care o poti concepe (si de altfel singura de care ti-e o pofta nebuna dupa o noapte de chef).

Noi am ajuns in Koh Phangan via Surat Thani, desi cea mai comoda ruta e via Koh Samui. Dar pentru ca ne-am trezit tarziu, am mai gasit doar locuri la un pret destul de piperat (vreo 2500 baht/persoana) la un zbor de dimineata al Thai Airways spre Surat Thani. Ca o nota informativa: daca aveti date exacte, merita sa rezervati zborul online cu ceva timp inainte. Air Asia are preturi bune la Bangkok – Surat Thani, dar nu zboara spre Koh Samui.

Ajunsi la destinatie, din micutul aeroport de pe continent ar fi trebuit sa ne urcam intr-un autocar care sa ne duca spre Donsak, de unde sa luam ferry-ul spre Koh Phangan. Dar thailandezii nu se preocupa de detalii minore cum ar fi numarul de pasageri versus numarul de locuri din autocar, asa ca, nefiind destul de iuti/bagareti/nesimtiti, am ramas, alaturi de niste olandezi si un israelian, sa privim cum autocarul burdusit de turisti pleaca din aeroport. Insa, cum in Thailanda se poate orice si se rezolva orice, nenea-seful, al carui ringtone la telefon era „Dragostea din tei” a celor de la O-Zone, ne-a aratat un pic de dragoste din palmier si ne-a tocmit un microbus care sa ne duca pana in oras. Am calatorit printre intinderi nesfarsite de palmieri si alte plante exotice, in vreme ce aerul conditionat ne urla in cap, si am fost decartati fara prea multe menajamente, in Surat Thani, langa un autbus vopsit strident, vechi, obosit si plin de turisti asudati si nerabdatori. Dar noi suntem romani, si am mai calatori cu „cursa”, asa ca ne-am facut comozi in caldura ametitoare si am stat cuminti pana in Donsak. Ajunsi la portul de ferry, am ochit in timp record ambarcatiunea noastra si ne-am facut loc cu coatele si cu dintii pana in fruntea cozii, de unde am pornit in pas alert si cu bagajele hurducaind in urma noastra, sa prindem un loc „bun”. Pe care l-am si prins, asa ca am putut dormi ca niste regi pana la destinatie, in fotoliile comode, desi de o igiena indoielnica. Dar in Thailanda nu te opresti sa te legi de nimicurile astea. Zici „merci” ca stiai smecheria cu locurile (pe care nu multi turisti o stiu) si nu stai ca restul albilor, chircit pe punte. Smecheria e in felul urmator: daca te grabesti si te bagi in fata tuturor (sa lasam moralitatea pentru cauze mai bune), urci la etajul ferry-ului si mergi chiar in partea din fatza, cam pe unde este mini-marketul, gasesti niste fotolii foarte comode. Dar nu sunt multe, si se ocupa repede de thailandezii care stiu despre ele, asa ca trebuie sa fii pe faza. In rest sunt scaune tari si incomode, si uneori si acelea insuficiente. Nu cred ca vrea cineva sa stea cateva ore pe punte sau pe bagajul din dotare.

Ajunsi in Koh Phangan, am debarcat si am negociat rapid in songtaew (masina pick-up modificata, cu bancute in remorca, servind ca un fel de maxi taxi). Din Thong Sala (unde te lasa ferry-ul dinspre Surat Thani) si pana in Haad Rin (unde e actiunea) trebuie sa fie 100 de baht. Nu mai mult. Mai putin nu cred ca veti reusi sa negociati.

Am pornit la drum admirand peisajele parca desprinse din documentarele de la Discovery, cu mici comunitati rurale strajuite de palmieri gigantici, cu jungla de un verde coplesitor si cu serpentine ametitoare care ofereau cate o scurta imagine a marii de smarald, dar pe care se intreceau gafaind scutere, songtaew, masini si ATV-uri in curse nebunesti desprinse din alte documentare de la Discovery, de data asta despre accidente oribile. Cu cateva zile inainte de FMP, turistii incep sa se reverse din toate directiile, asa ca insula zumzaia de un du-te – vino permanent, valuri de nou-veniti inghesuiti in songtaew-uri fiind depusi la locurile de popas. Am fost si noi depusi intr-un tarziu, la Delight Resort (https://www.delightresort.com/ ), un hotel cochet aflat foarte aproape de punctele de interes (cam 50 m de plaja Haad Rin, unde se tine FMP). Pentru 2800 baht/noapte/camera am primit o camera superioara, tripla, cu mic dejun inclus (la care n-am fost niciodata), cu aer conditionat criminal si baie cu apa calda. Fara tv sau frigider dar cu acces la piscina. Partea proasta a fost ca, in pofida tuturor insistentzelor agentei noastre de turism, am fost nevoiti sa platim 5 nopti, desi am stat doar 4 (programul nu ne permitea mai mult). Majoritatea hotelurilor din Phangan au in perioada FMP un minim de sedere, care poate varia intre 5 si 7 nopti.

Hotelul are marele avantaj de a nu avea camerele chiar la strada, asa ca poti dormi linistit fara sa iti bubuie muzica in urechi, camerele sunt destul de bine antifonate, este si un pic de piscina, si un pic de vegetatie, si un lac cu nuferi in spatele hotelului, basca si un bazinas cu pesti cu fantana arteziana aferenta. Gazdele te sfatuiesc sa iti lasi incaltarile afara, in fata usii, cand intri in camera, dar noi am avut surpriza de a ne trezi cu pereche de slapi in minus intr-o dimineata. Asa ca mai bine faci un pic de rabat la etica si ramai cu proprietatile intacte.

Restaurantul mi s-a parut slabut, asa ca recomand a se incerca altele din zona – optiuni sunt multe, pentru ca hotelul e la doi pasi de vestitul Chicken Corner, zona de „mancatorii” de pe Haad Rin. Majoritatea teraselor sunt specializate pe junk food si la majoritatea ruleaza pe multiple ecrane, obsesiv, episoade din Friends. Asa ca daca va era dor de serial, aici e locul vostru! Nu e cazul sa facem cumparaturi in Phangan, pentru ca oferta nu e fantastica, iar preturile sfideaza bunul simt. Nu ma refer aici la ocazionalele bratari fosforescente, ochelari supradimensionati sau alt echipament de petrecere. Noi am gasit (si am achizitionat) chiar si bratari impletite din ata, cu Romania. Asta da, surpriza!

Dar, desigur, voi vreti sa aflati mai multe despre principala atractie a insulei: Full Moon Party (si petrecerile-satelit). Asa ca hai sa povestim si despre asta.

Pe Koh Phangan nu vei duce lipsa niciodata de oportunitati de distractie, chiar in afara serii cu FMP. Ai de ales intre petrecerile pe plaja (Haad Rin) care sunt un fel de warm-up pentru marele eveniment, sau petrecerile „de sine statatoare”: Pool party la Coral Bungalows, Half Moon Party, Black Moon Party, Shiva Moon Party sau chiar After Party-ul de dupa Full Moon, de la Backyard.

Pe scurt, despre cele la care am participat:
Petrecerile pe plaja dinaintea fericitului eveniment sunt incomparabil mai reusite decat FMP. Lume este destula dar nu prea multa, bucket-urile (galetuse cu diverse combinatii alcoolice, cel mai popular mod de a-ti savura licoarea) curg, muzica rasuna si distractia e la cote maxime. Pe Haad Rin sunt mai multe „scene”, de unde bubuie tot atatea genuri de muzica, dar locatia mea preferata ramane Cactus Bar. Pretul pentru un bucket, de la nenumaratele tarabe specializate in asa ceva, poate varia intre 150 Baht si 450 Baht, depinde ce-ti doresti sa amesteci in galeata. Noi am ales mojito, care era foarte bine facut, si ne-a costat 250 Baht pe bucket. Nu cred ca are rost sa adaug, dar cu 2-3 bucket-uri pe seara vei fi intr-o forma de zile mari. Deci in Koh Phangan se bea ieftin. Party-urile incep pe la miezul noptii (poti sa mergi si mai repede dar va fi destul de liniste) si se termina pe la 5 dimineata.

Pool Party la Coral Bungalows este o alta petrecere cu traditie in Koh Phangan. Coral Bungalows se afla in zona Haad Rin Sunset (spre deosebire de FMP, care se tine pe Haad Rin Sunrise), asa ca daca stai in Haad Rin Sunrise ai de ales intre a merge pe jos 10-15 minute, dar la deal, sau a sari intr-un songtaew gratuit, pus la dispozitie de organizatori, la Chicken Corner. Atentie: transportul inapoi spre Haad Rin Sunrise nu mai este gratuit, dar la iesirea din Coral Bungalows sunt destule songtaew care te vor duce la hotelul tau pentru 50 de Baht. Pool Party este, asa cum ii sugereaza si numele, o petrecere la piscina, in cadrul complexului Coral Bungalows. Se aduna de obicei destul de multa lume, asa ca nu vei duce lipsa de distractie in cel mai destrabalat mod posibil, avand si posibilitatea sa te scalzi in piscina-lait motiv. Bautura aici este putin mai ieftina decat pe plaja, un bucket costa in general undeva la 150 Baht, iar un Bacardi Breezer 100 Baht. Ceea ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca la aceasta petrecere nu este permis accesul thailandezilor. Or fi stiind ei ceva…

Shiva Moon Party este o petrecere care se tine in inima junglei, destul de departe de Haad Rin, asa ca o sa va fie destul de greu sa convingeti un sofer de songtaew sa va duca acolo pentru un pret rezonabil. Asteptati-va sa platiti pana la 150 Baht de persoana, daca sunteti singurii ocupanti ai masinii. Eu am ajuns la acest party anul trecut, si mi s-a parut extrem de dezamagitor. Intr-adevar, are o locatie inedita, intr-o vale cu pereti abrupti din jungla, dar odata ajunsa acolo, am dat peste vreo 20 de oameni super high, care se balabaneau pe muzica trance psihedelica. Atat. Bautura este mult mai scumpa decat la restul petrecerilor (un bucket de whiskey thailandez cu cola, 300 Baht), basca intrare pe bani, desi biletul includea o bautura. Locul colcaia de narcomani si traficanti, asa ca dupa vreo juma’ de ora ne-am luat talpasita. Lucru care nu s-a dovedit atat de usor, locatia fiind in jungla, la capatul unui drum forestier, iar cel mai apropiat loc de unde puteam lua un songtaew era drumul principal. Asa ca, dupa ce am refuzat politicos un traficant care ne-a oferit pe cel mai jovial ton posibil „Etatiiiii, cooooooo” (Ecstasy, coke) si am dat pe gat cate un bucket la suprapret, am pornit impleticindu-ne pe drumul forestier denivelat, pe un intuneric de puteai sa iti bagi degetele-n ochi linistit. Noroc ca aveam o imbibatie alcoolica rezonabila, ceea ce ne-a dat curaj sa facem haz de necaz, in timp ce tresaream ocazional la auzul diverselor fosnete de prin jungla. Dar am ajuns la drumul principal (pustiu ca-ntr-un film horror prost), am reusit sa oprim un songtaew si ne-am intors in civilizatie.
Am ajuns si in Backyard intr-o seara, anul trecut, la un asa-zis party, unde am avut ocazia sa ne holbam plictisite la cei 6 oameni care incercau sa puna de-un chef. Jalnic, mai ales ca pana la Backyard ai de urcat un deal de-ti da borsul pe nas.

Acum, unicul, inimitabilul, incomensurabilul si iremediabilul, FULL MOON PARTY! Taaa-daaa!
Ei, aceasta fenomenala petrecere cu traditie atrage, asa cum va spuneam, zeci de mii de turisti. Nici macar nu e nevoie sa stai in Koh Phangan ca sa ajungi la distractie, pentru ca exista un serviciu de barci foarte bine pus la punct, care vin si pleaca din ora in ora spre si dinspre Koh Samui. Asa ca turistii se revarsa de peste tot, de pe uscat si de pe mare, mai ceva ca-n bataliile romani-otomani din cartile de istorie. Plimbarea prin multimea de oameni poate fi cel putin o provocare, pentru ca la un moment dat gloata devine atat de densa de nu mai ai loc sa arunci un ac. Si ce ai sa vezi daca te plimbi pe plaja? Nenumarate tarabe, cu sloganuri care mai de care mai ademenitoare, gen „Jesus’ favourite buckets”, „Me love you long time buckets” sau simplu, „F*ckin’ Buckets”, care vand, ghici ce?…buckets! Vanzatorii se vor intrece in a zbiera din toti bojicii, incercand sa isi atraga clientela si copii thailandezi vor roi pe plaja incercand sa iti vanda bratari fosforescente/cornite de dracusor luminoase/ghirlande de flori/guma si eventual intre timp sa te usureze de continutul buzunarelor. Din loc in loc, body-painteri isi expun panouri imense cu toate creatiile potentiale, desigur, in culori fosforescente. La fiecare scena decibelii iti fac praf canalele auditive si basii iti fac ficatii sa tremure in tine. In zonele mai putin agitate, matusici localnice te imbie cu pachetele de primavara, burgeri sau cartofi prajiti, de calitate foarte indoielnica si la suprapret. Lumea e in forma de zile mari, toti se simt obligati sa se distreze de parca a doua zi ar veni apocalipsa. Ca doar nu se stie cand mai ajungi la FMP… Toti sunt morti de beti, eventual drogati si tensiunea din aer e atat de intensa incat ai putea sa ridici un chibrit deasupra capului si s-ar aprinde. Pe ici pe colo sunt organizate concursuri de sarit coarda de foc, unde poti admira amuzat cum albi beti incearca sa sara coarda care se invarte ametitor, dar nu reusesc decat sa fie plesniti de aceasta peste picioare (in cel mai bun caz). Daca ai tendinte piromane nu vei duce lipsa de distractie: pe langa coarda de foc te mai poti delecta cu limbo in flacari sau cu thailandezi care fac tot felul de acrobatii cu chestii care ard.

Desi tu esti roman si ai un bun simt nativ, care te va impiedica sa te faci atat de muci incat sa nu mai stii de tine, vei observa ca majoritatea celorlalti turisti nu au o problema cu asta. Pe la orele mai mici te vei simti ca un extraterestru care merge drept pe o planeta in care toti se impleticesc. Nu voi insista asupra imaginii dizgratioase oferita de tinere de altfel foarte dragute, care se impiedica si pica-n nas in fatza ta, sau isi varsa tot continutul stomacului la coltul barului, langa tine. Acolo asta e si ideea, sa nu te cramponezi prea mult de civilizatie si sa te distrezi fix cum te coafeaza pe tine. Noi, romanii, suntem exagerat de decenti…
La FMP este si locul unde, daca doresti, poti avea mai multe aventuri de o noapte decat ai avut in toata viata ta de pana acum. Propunerile nu lipsesc, toata lumea lasa acasa moralitatea si da frau liber instinctelor animalice. Mai putin romanii, care stau, se uita si se mira. Asa suntem noi, mai inapoiati…
Si uite asa, toata destrabalarea asta tine pana dupa rasaritul soarelui (neaparat!), eventual pana pe la 11 dimineata, a doua zi, pentru cei mai…plini de energie.

Dar nu pentru toata lumea FMP se dovedeste a fi atat de distractiva. Din loc in loc, pe plaja, sunt locuri special amenajate pentru a-i pune la somn pe cei atat de beti incat li se taie filmul, punctele de prim ajutor sunt luate cu asalt de petrecareti taiati (NU e o idee buna sa te plimbi descult pe plaja la FMP), batuti, juliti si invinetiti, oamenii sunt pradati de multimea de hoti de buzunare, s-a auzit de violuri, talharii si chiar decese. O intamplare socanta la care am fost martora: langa noi, la bar, un tip si niste tipe, toti cu destul alcool la bord, comanda shot-uri. Fetele beau si pleaca. Cand da sa plece si tipul, fara sa plateasca, barmanul il prinde de cot si ii cere banii. Tipul refuza, asa ca pana sa clipesc de doua ori, barmanul ia o sticla de bere si ii arde una drept in moalele capului. Omul isi pune mana pe crestet si realizeaza ca e plin de sange, moment in care decide sa se indeparteze. Dar barmanul infuriat pare decis sa nu-l lase sa scape asa de usor, asa ca sare peste tejghea si ii mai arde o sticla in cap, in urletele inspaimantate ale asistentzei. Te gandesti ce-ai face intr-o astfel de situatie. Eu, cand l-am vazut pe barman ca se urca pe tejghea sa il mai loveasca pe tip inca o data, am intins mana sa il opresc, dar mi-am retras-o la timp pentru ca sunt convinsa ca mi-ar fi ars si mie una, intr-atat era de furios.

De aici decurg cateva sfaturi de bun simt: nu umbla descult pe plaja; nu-ti lua la tine prea multi bani, pentru ca daca bei vei deveni o tinta sigura pentru hotii de buzunare (eu mi-am gasit geanta deschisa desi eram perfect treaza. Noroc ca nu lipsea nimic); nu bea atat de mult incat sa nu mai stii de tine; in niciun caz, nu lua droguri – riscurile sunt prea mari raportat la beneficii; nu te certa cu nimeni pentru ca nu stii cat de periculos e omul cu care te certi.

Cam asta e Full Moon Party, de la care am plecat pe la 7 dimineata, in vreme ce soarele rasarea peste muntii de gunoaie rezultate din distractia turistilor, barcile se intorceau in Koh Samui, cuplurile se plimbau romantic printre oameni lesinati pe plaja, travestitii zambeau lasciv barbatilor in speranta ca macar pe ultima suta de metri vor prinde ceva si ultimii petrecareti dansau pe platformele inaltate pe plaja.

Probabil va intrebati, in mod legitim: dar oamenii astia n-au fost deloc la plaja? Ba au fost. Au traversat strada si au huzurit in vreo doua randuri pe Haad Rin, bine unsi cu crema de protectie solara cu factor 50 (nu radeti, in Thailanda nu-i ca la noi – cu factor 30 te arzi rau de tot), cu toate ca in fiecare zi cerul a fost acoperit de nori. Nu prea multe lucruri notabile la plaja, care e totusi foarte frumoasa si lata, in afara de faptul inedit de a-i vedea la lumina zilei pe petrecaretii noptii. Totusi, un mic eveniment se cere relatat: ma indreptam eu somnoroasa spre plaja, si cand sa cobor scarile care duceau la nisip, aud din dreapta-spate un voios „Hello miiiiiss!”. Nu-mi sta-n fire sa intorc capul la apeluri de genul asta, dar recunosc, m-a cam speriat asa ca m-am intors sa descopar sursa. Si nu mica mi-a fost mirarea sa descopar un calugar (da, calugar! Cu robe portocalii cu tot!) de varsta mijlocie, care statea sprijinit de o masa si-mi ranjea cu toti dintii. Cand am povestit, mai tarziu, intamplarea prietenelor mele thailandeze din Koh Phi Phi, bietele femei mai sa nu faca atac de apoplexie. Probabil nu pare mare lucru la prima vedere, dar avand in vedere juramantul foarte strict de castitate pe care trebuie sa il respecte calugarii budisti, si care le interzice aproape in totalitate orice fel de contact cu vreo femeie din afara familiei lor, incidentul te poate face cel putin sa ridici din spranceana. Incotro se indreapta lumea asta?

Delight Resort – Koh Phangan

Delight Resort

Flori de frangipani

Full Moon Party

Faimoasele galeti

Nici Superman nu se mai ocupa cu salvarea lumii