26 aprilie 1986 – al patrulea reactor al centralei nucleare de la Cernobal exploda, creand cel mai mare dezastru nuclear din istorie, e drept scurta, a omenirii. In urma unui test esuat efectuat de o echipa neexperimentata, reactorul a explodat, a distrus invelisul protector si nori radioactivi s-au ridicat in aer… Mii de oameni au murit, sute de mii au fost mutati, milioane au fost afectati… Inclusiv in zilele noastre, o parte din Ucraina, dar mai ales din Belarus au ramas zone speciale inchise in care nu se poate intra decat cu o permisiune speciala.
In Kiev, in Podil, vechiul cartier comercial de pe malurile Niprului, de cativa ani, s-a deschis Muzeul National Cernobal (sau Chernobyl – in ucraineana). Chiar daca ai harta Lonely Planet in mana, trebuie sa fi atent, e intr-o cladire lipita de o statie de militie. Inca de la intrare, intri intr-o alta lume – te intampina un inger al Apocalipsei nucleare.
Cumperi bilet si urci pe scari. In dreapta si stanga, atarnate de plafon, se afla indicatoare rutiere cu numele satelor din zona evacuta… sunt mai mult de o duzina… Observ si un nume romanesc – Copaci. Cernobal-ul de fapt a fost un sat polono-evreiesc. Polonezii au fost deportati de sovietici in anii 30, evreii au fost ucisi de germani in al doilea razboi mondial… Cred ca au existat premise si o karma rea in zona.
Dupa ce urci scarile intunecate, intri in prima sala – a noptii accidentului. Un ceas este incremenit la ora fatidica – 1:26. Din vitrine, cu fete inexpresive, ne privesc “lichidatorii” – pompierii care s-au aruncat in lava radioactiva pentru a opri dezastrul. Au murit in cateva zile. Vezi si imagini insorite cu mame cu copii de mana in Pripiat, orasul de langa centrala, astazi abandonat… Si o imagine luata din avion cu reactorul distrus… Eduard, nenea la care am stat la Tbilisi mi-a povestit ca sute, poate mii de georgieni au fost luati literalmente din pat si dusi la Cernobal sa opreasca dezastru. Nu stiau unde se duc, nu au aflat nici ce s-a intamplat acolo, au aflat doar cand au ajuns… multi cu cancer. Si asa au fost cu zecile de mii de “lichidatori”.
A doua sala este dedicate perioadei post-catastofa. Apare ziarul Pravda cu declaratia tovarasului Mihail Sergheevici Gorbaciov. Ma uit la data – 15 mai. Dupa 3 saptamani de la catastrofa. Cam tarziu, tovarase Gorbaciov ! De fapt, catastrofa de la Cernobal s-a incercat sa fie ascunsa, mai ales de autoritatile locale – Kremlinul a fost initial informat ca au fost niste probleme, cativa morti, situatia e sub control. Nu e sigur cand Gorbaciov a aflat proportiile dezastrului. Dar dezastrul a fost anuntat nu de sovietici, ci de suedezi care au sesizat o crestere anormala a radioactivitatii. Dupa aceea, CIA a anuntat omenirii dezastrul… sovieticii au fost ultimii.. De fapt, vezi si niste ziare americane – nu cel mai faimos – Philadelphia Inquirer. Pe prima pagina – “Soviet Reactor Bruning, Out of Control, CIA Says”. A doua zi, acelasi ziar – “Soviets Report Nuclear Accident”.
Ma uit sip e harta regiunilor cele mai afectate – cea mai afectata tara este Belarus, apoi Ucraina si Rusia. Zonele cele mai lovite au fost insa Finlanda de sud (in jurul orasului Lahti), dar si Suedia centrala. La noi, sunt doua puncte mai rosietice, in Retezat si Parang, alte zone care au avut radioactivitate marita fiind in Botosani, in Oltenia, Banat si in jurul Bucurestiului. Un alt film, de data asta animat arata si calatoria norului radioactiv. Noi am fost norocosi, primul nor s-a dus spre nord, peste Belarus, Baltici si Polonia spre Scandinavia. Noi am fost loviti de norul al doilea, cateva zile mai tarziu. Multumim, vantule !
Vedem apoi imagini cu ajutoare. Apar asociatii germane, franceze, etc. Apare si un ziar Granma cu Fidel Castro si niste copii afectati de radiatii aflati la tratament in Cuba. De altfel, Cuba este tara care a investit cel mai mult in ajutorarea victimelor Cernobal-ului. Inclusiv in ziua de azi, sute, poate mii de bolnavi se afla in Cuba la tratament pe banii guvernului cubanez… Este singura tara care inca mai ajuta Cernobal-ul in afara de Belarus si Ucraina. Pentru Ucraina, nota de plata e imensa – 5% din buget se duce pe Cernobal – pensii, tratamente, intretinere la centrala.
Ultima sala cea mai mare, te intampina cu o catapeteasma de biserica. Sala nu are usa. Pe o bucata de lemn scrie “Hristos Voskrese” – “Hristos a inviat” – sunt icoane si bucati de altar luate de la bisericile din zona. Vezi si manechine cu echipamente asa-zis de protectie. Ce protectie ? In mijlocul salii, un baldachin plin cu papusi si jucarii. Este un altar al copiilor afectati de Cernobal. Zidurile sunt pline de poze cu tineri si copii – elevii Pripiatului. Si din nou poze – copii in costume nationale ucraineene, casetofoane, picturi ale copiilor centralei, poezii, o poza cu tovarasul Brejnev… O clasa de liceeni sunt in sala si o ghida le povesteste mai multe. Copii iau notite, pare o adevarata clasa, ghida ii intreaba, cei mai silitori raspund… Sa nu uiti, Darie…
Cum ajungi
Exista curse directe aeriene Bucuresti – Kiev operate de compania ucraineana Dniproavia pentru Aerosvit. Preturile sunt in jur de 2 – 300 dolari cu toate taxele. In fiecare dimineata, la 6, pleaca din Bucuresti Nord un tren spre Kiev care ajunge a doua zi dimineata la 9.
Unde stai
In Kiev, exista doua tipuri de hoteluri – hoteluri scumpe si proaste si hoteluri ingrozitor de scumpe si bune. Cea mai buna solutie este sa iti inchiriezi un apartament (o garsoniera utilata cu tot ce vrei costa in jur de 45 dolari).
Muzeul Cernobal
Se afla in cartierul Podil, la zece minute de mers pe jos de statie de metro Kontraktova. Cum am mai spus, folositi harta din Lonely Planet, dar fiti atenti la coltul indicat, cladirea este relativ ascunsa. Personalul nu vorbeste decat rusa (si foarte putina engleza), dar puteti inchiria audio-guides.
Intrarea in muzeu
Ingerul Apocalipsei
Satele moarte…
Sa urcam scarile…
Dumnezeu sa-i ierte
Macheta centralei
Ora fatidica
Centrala in aprilie 1986
Cam tarziu, tovarase Gorbaciov, cam tarziu !
Europa cernobalizata
Ziarul cubanez Granma
Camasa traditionala ucraineana… locuitori evacuati
Copii Cernobalului
Jucarii pentru nimeni…
Si asa a pornit norul
Si s-a extins in toata Europa… noi scapasem
desi intreaga Europa centrala era sub radiatii
Dar a pornit norul al 2-lea
care ne-a lovit si pe noi
asa ca muzica a amutit
dar au ramas poeziile
si amintirea satelor moarte.
Teroare in Europa! Mai peste ceva ani vreau sa ma duc pe la Prypiat.
Inca doua locuri de teorare ce merita o vizita: Auschwitz si Pompei/Herculaneum? Ar mai fi si altele prin Europa?
Cantecul trist al Cernobailului: http://www.trilulilu.ro/Soldatino/cdac1fd3d1114e
Pompei / Herculaneum nu iti sugereaza teroare… Doar o calatorie in timp. Pripyat iti sugereaza teroarea datorita faptului ca a fost evacuat doar acum vreo 25 ani si locul pare mai familiar…nu stiu, sper sa ajung vara asta la Pripyat si iti zic
@George: Am mai scris si pe site-ul Lumea Mare, dar dau copy/paste si aici
Muzeul care m-a impresionat cel mai mult e si cel mai recent vizitat si totodata cel mai sinistru loc in care am calcat pana acum: Muzeul Victimelor Genocidului din Vilnius. Adica fostul sediu central al KGB de pe vremea cand Lituania era parte a URSS. Acolo am coborat in pivnitele cu celulele de arest, camerele de ancheta, de tortura, de executie, totul pastrat intact.
Totul se desfasura intr-o cladire frumoasa pe dinafara, de patrimoniu, cu un labirint de pivnite si coridoare in interior la care nu te asteptai, ceea ce amplifica si mai mult senzatia de oribil. Pe afara o cladire gingasa, inauntru iadul.
A fost o experienta rascolitoare: sa stai intr-o celula de detentie pe un pat, sa simti umezela prin toti porii, sa ti se taie picioarele, sa ti se intoarca stomacul pe dos, sa vezi o camera de ancheta sau o carcera de 0.6 metri patrati sau camera de executie sau camera de tortura izolata fonic si sa iti imaginezi o viata de detinut care a trait 10-15 ani in conditiile astea. Nu e un muzeu care sa iti trezeasca nicio amintire placuta, dragalasa, senzatii asociate de obicei cu muzeu, dar mi s-a parut o experienta impresionanta.
Mi s-a facut pielea de gaina. Eu nu am vizitat pana acum muzee care sa ascunda povesti triste (unele cu obiecte de tortura,dar nu spuneau prea multe povesti), dar sper sa ajung intr-o buna zi la Auschwitz, la muzeul despre care ai povestit si eventual in Japonia, la un muzeu despre ororile bombelor atomice.
Cred ca este important sa intelegem cat rau putem face, accidental sau nu.
Poate cei ce conduc lumea ar trebui obligati sa faca un tur prin locurile acestea, inainte de a hotari soarta unor natiuni.
Eu am fost la Hiroshima, la muzeul bombei atomice…Iti ingheata zambetul. Mai ales ca nu este numai un muzeu, intri si iesi, ci toata zona 0 este atent marcata, ici un monument pentru copiii care se aflau la scoala in apropierea zonei 0, colo poze cu Hiroshima-orasul si Hiroshima-desertul, dincolo alte poze, cu japonezi mutilati, o flacara ce nu trebuie sa se stinga vreodata etc. Era vara si in zona aia tuturor ne era frig…Ma simteam ciudat ca strain, ca si cum privirile tuturor m-ar urmari incercand sa ghiceasca daca sunt americanca sau nu…Strainii si japonezii se priveau intr-un fel indescriptibil, nu cu ura, ci cu neputinta amestecata cu mila si soc.
Ca sa intregesc tabloul, la o aruncatura de bat de Hiroshima sta insula Miyajima, cea mai frumoasa si senina insula pe care am vazut-o eu cat am locuit in Japonia. Contrastul intre atmosfere este elocvent.
Salutare Cezar,
Sunt jumatate din http://www.AsianPaths.com , mai exact Stefan.
Am descoperit blog-ul tau, si ma bucura mult sa citesc despre alti calatori.
Vazand recomandarile de cazare m-am gandit ca poate e ok sa sugerez si un alt concept, deloc nou si foarte interesant, se numeste CouchSurfing(http://www.couchsurgin.org).
Mii de localnici ofera un loc de dormit calatorilor sositi in orasul lor si mai mult decat atat ocazia de a deveni pentru un scurt timp din calator – localnic.
Frumusetea acestei miscari este ca si atunci cand tu ii gazduiesti pe altii – calatoresti 🙂
Eu cred ca adevarata imagine a unui loc este compusa din elementul turistic(castele, manastiri etc), imaginea prin ochii tai si o experienta de localnic in acel loc.
Multi km iti doresc si sper sa ni se intersecteze drumurile candva pentru niste beri si povesti.
Cand treci prin Valencia poti da de stire 🙂 – canapeaua e libera 🙂
Stefan
Si totusi, Cernobilul insusi … sau mai bine zis Pripyatul dau fiori si mai mari decat muzeul. Oricum, pentru mine Cernobilul este sinonim cu un razboi care inca mai continua.
@ Stefan – stiu de couch surfing, am couch surfuit si eu fara sa fiu membru (mai ales prin facultate, dar chiar si recent, mai precis anul trecut in Cipru si Belgia)… Practic, couch surfingul poate sa-ti rezolve nevoia de cazare aproape oriunde in lume, asa ca atunci cand povestesc de cazare nu ma repet la fiecare post despre couch surfing, ci mai mult care ar fi alternativele non-CS. Evident si in Kiev sunt destui couch surferi care ar gazdui vreun turist roman.
@ Cornelia – cred ca prin iulie, ajung in Cernobal – Cernobal…Sa vad.
@George: Şi eu sunt fascinat de astfel de locuri dar din păcate nu am prea ajuns până acum. Cel mai sinistru astfel de loc e un fost lagăr de concentrare nazist: Mauthausen, în Austria. Camerele în care se înghesuiau sute de amărâţi claie peste grămadă sunt impresionante prin prisma a ceea ce ştim noi dinainte despre ele, actualmente nemaipăstrându-se decât paturile din lemn. În schimb, când cobori în subsol la duşuri, camera de gazare şi crematoriu sau când vezi pozele cu Trumm, Kresbach şi cu miile de oameni stând ca vitele realizezi instantaneu ce s-a petrecut fix sub paşii tăi şi te ia cu ameţeală. Sper să ajung într-o zi la Tuol Sleng – imfamul muzeu ce prezintă grozăviile khmerilor roşii din Cambodgia şi la Murambi, în Rwanda – alt loc infam, martor al genocidului din 1994.