Iran – Universuri Paralele in Vechea Persie. Episod 5 – Kashan

Ne sculam dimineata. Vrem sa ajungem cat se poate de repede la Kashan. Asa ca suntem primii huhurezi la micul dejun, ne luam rucsacurile, platim hotelul si o tulim spre metro.

In ghidurile de acum 10 ani despre Iran se spunea ca nu e idée prea buna sa mergi cu rucsacul prin Iran pentru ca le aducea aminte localnicilor si autoritatilor despre hippiotii care se indreptau overland in anii 70 spre India si Nepal. Intre timp, se pare ca nu mai e nici o problema, dar nici nu am vazut iranieni cu prea multe rucsacuri – poate doar generatiile mai tinere.

Prin metro, distractie mare. Am avut noroc ca ne indreptam spre sud, trenurile spre nord erau ticsite la primele ore ale zilei. Ne dam jos in statia de metro de langa autogara. Conform ghidului, autogara din Teheran este un complex imens, demn de deservirea unui oras de 18 milioane de locuitori. Iranul are si o retea de cai ferate, dar care desi este destul de extinsa, nu are destule curse, asa ca marea majoritate a iranienilor calatoresc cu autobuzul.

Pe cat de mare presupun ca e autogara, la fel de mare si complexa e si statia de metro de la autogara. Si evident ca nu iesim pe iesirea care trebuie. Ne uitam putin dezorientati in stanga si in dreapta cand apare un tip care ne spune “Presupun ca va duceti la autogara ?”. La raspunsul nostrum afirmativ, ne spune ca ne duce el. Si o luam pe jos. Pe drum aflam ca e mai bine sa mergem cu el ca pe aici e unsafe si multa lume ciudata (nu mi s-a parut mai unsafe decat zona Garii de Nord din Bucuresti, dimpotriva). Evident, ii povestim despre Romania si el ne spune ca a calatorit si el prin Europa – unul din putinii fericiti. In fine, dupa vreo 10 minute de mers avantat, vedem imensa autogara de departe.

Coboram pe langa autocarele care pleaca, tipul ne intreaba unde mergem. Kashan. Mai intreaba el pe niste tipi in uniforma si ne spune ca sunt autocare extrem de frecvente, urmatorul plecand in 15 minute. Il urmam la etajul autogarii pentru a cumpara bilete. Ajungem la casa de bilete unde tipul se baga la coada si ne cumpara 4 bilete – nu costa mult, 2,50 euro de caciula. Tipul ne da biletele, ne spune ca autobuzul e jos si da sa plece… Stai, stai strigam dupa el, sa-I dam banii. “Nu e nevoie, e un cadou” si da sa fuga. “Si eu am fost in strainatate si am fost ajutat” si chiar o ia la sanatoasa lasandu-ne masca. 10 euro este o suma importanta de bani pentru un iranian ! Cati dintre voi ati plati trenul sau autobuzul unor backpackeri straini prin Romania ? Welcome to Iran !

Drumul spre Kashan a fost lin si fara probleme. Iranul are parte de niste autostrazi impecabile, asa ca am facut cei 250 km dintre Teheran si Kashan in mai putin de 3 ore. Am trecut si prin orasul Qom, citadela lui Khomeini, unul dintre cele mai conservatoare orase din Iran si intr-un final am ajuns la Kashan, un “orasel” cu doar 300.000 de locuitori.

Luam un taxi de la autogara. Dupa nebunia din Teheran, linistea imi tiuie in urechi, iar toti aici se misca ca in reluare. O schimbare binevenita. Taximetristul ne lasa la intrarea pe o alee ingusta intr-o zona veche, traditionala. Am ales sa stam la hotelul Khan e-Ehsan, un hotel traditional de tip caravanserai. Si bine am facut, pentru ca am ajuns directi in lumea celor 1001 de nopti ale Seherezadei… camerele care seamana mult cu niste chili de la noi, dau intr-o curte interioara cu bazinul de rigoare (prima oara am crezut ca e piscine, dar nici pomeneala, traditia in Iran este sa ai un bazin de infrumusetare, nu de inot), dominate de un bagir – acel turn inalt, tipic pentru Iran si Golf capabil sa atraga si cea mai mica pala de vant pe care s-o transforme intr-o instalatie de aer conditionat !

Dar de ce am mers la Kashan ? Pai datorita superbelor mini-palate ale negustorilor locali. Shah Abbas I i-a placut Kashan-ul atat de mult ca a petrecut multi ani pe aici, alegand sa ramana aici permanent, fiind ingropat intr-o moschee din oras. De aceea, orasul a atras numerosi negustori care si-au construit niste somptuoase vile. Dupa o perioada de aur in secolul XIX, din pacate, secolul XX nu a fost la fel de fast si orasul a decazut complet, iar vilele s-au transformat in ruine, de fapt in praf, fiind construite din chirpici. Din fericire, imediat dupa anul 2000, autoritatile locale au purces la restaurarea acestor case, vreo 6 dintre ele renascand precum pasarea Phoenix, transformand orasul intr-un obiectiv turistic important… Desi Yazd-ul continua sa fie orasul-tipic pentru un oras de pe Drumul Matasii, Kashan-ul vine puternic din urma.

Ce am vizitat in Kashan ? Cum v-am spus – cel putin 5 case imense, spectaculoase, construite cu o migala tipic asiatica, cu stucaturi, cu gradini interioare, cu badgir-uri, cu bazine interioare, o adevarata cascada de frumusete autentic persana. Si ca peste tot, am dat peste numeroase grupuri de scolari si scolarite in excursie… Printre cei cu care am discutat, nu pot sa uit o fata cu ochii violeti cum n-am mai vazut… Ea, impreuna cu alte trei fete din grupul ei erau afghane, refugiate in Iran. Si atunci mi-am reamintit ca Iranul este tara care adaposteste si integreaza fara nici un dolar de ajutor international cel mai mare numar de refugiati din lume – ospitalitatea traditionala iraniana, precum si invatamintele Coran-ului ii obliga pe localnici ca sa-si imparta putinul cu cei veniti de nevoie din alte parti – mai ales din Afghanistanul devastat de razboaie sau arabi shiiti din Irak, refugiati in urma invaziei americane. Cei veniti sunt tratati ca si iranienii, li se cauta job-uri, copii lor se duc la scoala si primesc locuinte. Iar numarul refugiatilor nu se masoara in mii, ci in milioane – in 1992, 4.5 milioane de refugiati au fost primiti in Iran din totalul mondial de 17 milioane !!! Iar acest lucru a fost ignorat de presa internationala care sare ca arsa cand apar vreo 200 refugiati pe vreun vas in Italia…

Nu o sa va spun prea multe despre aceste case, doar o sa postez niste poze … sunt extrem de frumoase si sincer fiecare merita fiecare minut petrecut aici. Nu trebuie ignorat nici bazarul – este foarte molcom si nimeni, incredibil, dar nimeni nu va incerca sa-ti vanda ceva ! Cu ajutorul unui mosulet de la o cafenea, am urcat si pe bazaar pentru a vedea orasul de sus… dealuri plesuve si minarete.

Seara ne-am intors la hotel. A doua zi plecam spre Esfahan – giuvaerul Persiei !

In metro, spre autogara

cu soferii de autobuz

In autobuz

Ca de obicei, poze porno in autobuz

Hotelul Khan e-Ehsan Va place ?

curtea interioara a hotelului

hotelul

Camera noastra

si ce vedem pe geam

Porti traditionale

La moschee

Minaret tipic persan

Prin centru… Spiderman si Mickey Mouse la Kashan

In Iran, inclusiv prajiturile sunt o arta

Casa traditionala

O alta curte interioara

La hamam

Pe acoperisul hamamului

Prin bazar

Orasul vazut de pe bazar

Din nou prin case traditionale

Cu scolarite iraniene

Fata cu ochii violeti e cea din stanga

Sa va fie clar !!!

O alta casa traditionala

Nu toata America e rea

Ayatolahul si martirii