Iran – Universuri Paralele in Vechea Persie. Episodul 8 – cartierul armean din Esfahan

Esfahanul are multe locuri de oferit, nu numai Imam Square… Mi-a placut, am petrecut multe ore pe aici, dar e cazul sa ma duc si prin alte parti ale orasului…. Asa ca am luat-o spre sud.

Era o zi de vineri. Vinerea este weekend in Iran deoarece tara se ghideaza dupa calendarul musulman. Oficial, acum suntem in anul 1431 dupa Hejira adica dupa momentul in care Mohamed a plecat din Mecca si s-a refugiat in Medina unde a pus bazele religiei islamice. Iar cum vinerea este ziua musulmana sfanta, tot atunci este si zi libera. De altfel, in multe tari musulmane, vinerea (si joia sau sambata) sunt si zile libere, deci nu e ceva iesit din comun,.

Am pornit la drum spre sud. Esfahanul este strabatut de raul Zayandeh care de foarte multe ori e secat… Intr-o tara cu o cenzura destul de puternica, zvonurile sunt la ordinea zilei. Ultimul zvon este ca ceva politician sau ayatolah strange apa din munte si o vinde in Israel la preturi astronomice… Vanduta sau nevanduta, cand m-am plimbat eu pe malul raului, nu prea era apa, in schimb m-am bucurat de celebrele poduri construite unele dintre ele de Sah Abbas pe la 1650… Cel mai faimos este podul Si-o-seh, podul celor 33 de arcuri, sub care infloresc diverse cafenele.

Dupa ce trec raul, o voi lua la plimbare pe malul raului. Peste tot, corturi si familii intregi la picnic… Cum am mai spus la un moment dat, iranienii sunt mari calatori, le place sa viziteze si sa cunoasca. Putini ies din tara, mai ales din motive economice si a dificultatilor insurmontabile in a pune mana pe vize. De altfel, tari precum Armenia sau Azerbaijanul sunt pline cu turisti iranieni care se duc sa vada cum e in tarile in care femeile nu poarta nimic pe cap.

In schimb, cei care nu isi permit escapade de genul asta, pleaca prin tara. Imensa majoritate pleaca cu cortul, cu mancare, cu tot. Nu am vazut campinguri amenajate, in schimb se pun prin parcuri… Nu imi dau seama cat de mult alearga de la vreun obiectiv la altul ca turistul occidental, ei se bucura sa fie intre ei… probabil se mai duc la vreo moschee sau shrine faimos… Am trecut pe langa multi veniti cu cortul la picnic. Marea majoritate ne invitau sa ne dea de mancare.

Pana la urma, am acceptat invitatia la un grup de tineri. Ei erau din Esfahan, deci nu venisera cu cortul, dar iesisera la iarba verde. Unul dintre ei vorbea bine engleza, era mecanic auto, ceilalti prieteni mai rupeau si ei, pe ici pe colo. Era o gasca sportiva. Venisera sa joace fotbal si mai ales volei… Erau de altfel multe fete care jucau volei – da, in chador si cu ceva pe cap, dar jucau volei si unele erau chiar bune ! Alte tipe mergeau pe biciclete, iar unele chiar faceau mushi la niste aparate amplasate in parc. Ce gym ? Parcul era de baza.

Am mai schimbat niste pareri. M-au intrebat ce gust are alcoolul. Ziceau ca nu au baut niciodata, nu erau oamenii care sa calatoreasca in strainatate. Erau cam suparati ca preturile au crescut foarte mult, mai ales la benzina si salariile au ramas aceleasi. Dar nu conteaza, oricum il voteaza pe Ahmedinajad. Cei mai tineri l-ar fi vrut pe fostul presedinte reformator Khatami care s-a luptat cu establishment-ul clericilor, dar nu mai candida la noile alegeri. Noul candidat reformator era Mousavi, dar putina lume parea sa-l cunoasca desi fusese prim-ministru al Iranului.. Dupa ce m-am infruptat din plin, le-am multumit gazdelor mele si am plecat mai departe.

Mai departe, am ajuns intr-un cartier special – cartierul armenilor crestini – Jolfa. Armenii erau cunoscuti ca niste foarte buni artizani. Si cum Sah Abbas avea nevoie de niste constructori priceputi pentru a construi un oras cum altul nu e, i-a invitat sa se mute din satul lor, Jolfa in Esfahan. Armenii s-au stabilit dincolo de apa intr-un cartier numit Jolfa in care au libertate totala de credinta (sunt nu mai putin de 13 biserici) si in plus au dreptul sa produca si sa bea alcool ! Conform legii, ei pot sa produca si sa bea doar in cadrul comunitatii… inutil sa spun ca multi vand si la musulmani, dovada casele si magazinele din zona crestin-armeana !!! Unde altundeva in Iran am mai vazut un United Colors of Benetton ?

Am fost si la Catedrala Vank, principala catedrala armeana din Esfahan si cred ca din tot Iranul. A fost construita si ea in timpul lui Sah Abbas (atunci erau materiale de constructie peste tot prin Esfahan !) si este centrul comunitatii, Am fost de fapt de 2 ori, pentru ca intr-o zi am nimerit in ziua aminitirii genocidului armean si tot complexul era inchis… Dar am intrat a doua zi.

Catedrala Vank este intr-o curte cu ziduri ca de cetate. Cum am intrat, am dat peste un banner care scria ca armenii vor ca guvernul turc sa fie condamnat pentru genocidul din 1915… Iar zidurile erau pavoazate cu citate din declaratii ale diverselor Parlamente si alte organisme din lume care condamnau genocidul… Despre genocidul armean, poate stiti, poate nu stiti… In timpul primului razboi mondial, rusii s-au luptat cu turcii. Turcii i-au suspectat pe armeni ca ii sprijina pe rusi, asa ca au hotarat sa scape de ei din zona de conflict – la milioane li s-a ordonat sa-si paraseasca casele si au pornit pe jos spre Siria si Liban… Aproape 1.5 milioane de copii, barbati si femei si-au pierdut viata in acest mars al mortii… Alte mii de armeni au fost ucisi in Istanbul ca “tradatori”.

De altfel, curtea manastirii Vank adaposteste si un muzeu dedicat genocidului armean, un genocid care a beneficiat de infinit mai putin marketing decat Holocaustul…

Am cautat alcool prin restaurantele din cartier. Barmanii au cam facut-o pe niznaiul, chiar si avand dreptul de a bea, nu se da asa la oricine… Asa ca am continuat sa beau berea cu rodii si cu lamaie… Ca aia de pepene chiar ca era nasoala la gust.

Am stat 3 zile in Esfahan… As mai avea de povestit destul de mult, dar o s-o las pentru episodul urmator.

Podul peste raul secat

Cool in Iran

In timpul liber, iranienii joaca volei

se dau cu bicicleta

lucreaza la aparate

si mai ales stau la picnic

Cartierul armenesc

Muzeul armenesc

In interiorul catedralei Vank