Si veni si ziua 2 in Teheran. Daca ieri a fost cam nor si urat, azi de dimineata, pe geamul hotelului vedeam un soare superb. Am coborat la micul dejun unde razboiul cu americanii era uitat cand era vorba de cafea – brandul de cafea era… Americafe…
Ma rog, daca e buna, apoi si Allah mai inchide un ochi. Plecam si luam metroul. Deschiderea metroului in Teheran a fost probabil cel mai bun lucru care s-a intamplat in ceea ce priveste protejarea mediului la nivel mondial deceniul acesta. Sute de mii de masini si motociclete poluante au fost din ce in ce mai putin folosite, salvand o buna parte din ozonul planetei…
Metroul a fost construit de chinezi, deci nu poate fi decat modern. Ma rog, nu e ca cel din Shanghai, dar e modern, mult peste cel din Bucuresti. Are si vagon de femei… Pe mijloacele de transport in comun, barbatii sunt discriminati – femeile pot sa stea in orice vagon (si oricum esti obligat sa le dai locul pe scaun), iar in vagonul de femei nu intra picior de barbat. La fel si la “Lady taxi” – se poate comanda doar prin telefon, dispecera e femeie, soferul e tipa, nu se pot urca decat tipe… si sa mai spui ca femeile sunt discriminate.
Evident ca nu am urcat in vagonul de femei, dar am aflat de la Adriana ca era plin de vanzatoare ambulante cu oje, farduri si multe alte produse nu tocmai islamice… Dar despre moda la iranience o sa povestesc cu alta ocazie – pentru ca putine popoare sunt mai “fashion conscious” ca iranienii.
Prima destinatie – Palatul Golestan. Ultimele doua dinastii au fost Qajar-ii si Pahlavi. Pahlavi sunt cei dati jos de Revolutia Islamica, iar Qajarii au fost dati jos de Pahlavi. Daca Pahlavii si-au construit palatele in nord, sub munte, Qajarii au preferat sa locuiasca in sud, la doi pasi de bazar. Iar palatal Golestan era rezidenta lor.
Dupa ce am iesit din metro, am trecut pe langa Palatul de Justitie (sa nu credeti ca sharia este asa, o justitie facuta pe genunchi, la colt de strada) unde avea loc congresul international al procurorilor islamici, am ajuns in fata palatului Golestan… Ca si in India, palatele sau parcurile sunt o oaza de liniste intr-o lume auto nebuna. Din pacate, de jur imprejurul palatului sunt diverse blocuri cam urate, asa ca nu te poti “transporta’ in secolul XIX, dar oricum merita de vizitat.
Palatul nu este foarte inalt, dar e intins. Este de asemenea primul loc unde am luat contactul cu pasiunea decoratorilor persani pentru sticla – camere intregi sunt tapetate cu sticla din tavan pana in podea, creand o ambianta sclipitoare de neuitat… Evident, ca in orice tara unde apa este la loc de cinste, nu poti sa nu ai si niste bazine pline cu apa, mici fantani arteziene, dar si un ditamai tronul care te intampina de la intrare.
Desi era duminica, zi de lucru in Iran, locul era plin, mai ales de grupuri de elevi. De altfel, prin tot Iranul, la toate atractiile turistice, era plin de grupuri de elevi veniti din cele mai obscure colturi ale acestei tari totusi de mari dimensiuni… Si cum turisti straini sunt totusi putini, nu puteam sa nu fim tratati ca niste super-star-uri… Adica sa fim inconjurati, intrebati de unde suntem, daca ne place Iranul si multe alte intrebari despre noi si tara noastra… si simteam cum fiecare cuvant era sorbit de toata audienta… Iar cei care nu stiau engleza pareau vizibil stanjeniti ca trebuia sa-i intrebe pe cei mai “internationalizati”. Am avut parte de o atentie similara si prin alte locuri – gen India, Siria, poate si Thailanda, dar nicaieri nu m-am simtit mai bine ca in Iran sa vorbesc cu oamenii – pareau cu adevarat interesati si nu mi s-au aparut nici un pic agasanti… chiar daca eram luati in primire de grup dupa grup :).
Tot la palatal Golestan, am facut cunostiinta si cu celebrele si superbele mozaicuri persane – cele mai splendide mozaicuri le voi gasi insa in Esfahan, dar sa nu anticipez.
Masa am luat-o intr-un restaurant traditional de langa bazar. Cum majoritatea restaurantelor sunt in nord, am trebuit sa caut restaurantul cu harta de la Lonely Planet in mana, dar a meritat… A fost prima experienta cu kebabul ingropat intr-o mare de orez, cu sosurile persane, dar si cu dezamagirea ospatarilor de a nu gasi steagul Romaniei in colectia lor de steaguri pentru a ne pune pe masa. De altfel, marea majoritate a restaurantelor mai bune aveau o colectie impresionanta de steaguri care o foloseau cand vreun strain le calca pragul, chiar si cei mai rapanosi backpackeri fiind tratati ca o delegatie oficiala. Si din cand in cand, au gasit si steagul Romaniei, desi au trebuit sa-l imprumute de la vreun loc din cealalta parte a orasului !
Programul dupa pranz a fost inca si mai stralucitor. Am mers la Muzeul National al Bijuteriilor. Din pacate nu va pot oferi fotografii, pentru ca fotografiatul era interzis, dar nu pot sa spun decat ca am facut dubla fractura de mandibula de cat am mers cu gura cascata in acest bunker din sediul Bancii Melli. Nu pot sa va spun decat ca inca de la intrare, te intampina parca in sictir celebrul Peacock Throne (un soi de pat incrustat cu nu mai putin de 26.000 pietre pretioase !) care deschide o adevarata pestera al lui Ali Baba – coroane, diamantul Darya-ye Nur (Marea de Lumina), “fratele” celebrului Koh-i-Nur, sparlit de englezi si mandria coroanei reginei Regatului Unit. Darya-ye Nur este cel mai mare diamant netaiat din lume. Dar in ciuda atator nebunii de acolo, pentru mine, bijuteria care mi-a facut mandibula sa paraie a fost incredibilul Globe of Jewels – un glob pamantesc de 34 kile construit din 51.366 pietre pretioase care redau harta globului pamantesc – marile sunt facute din smaralde, iar pamantul din rubine cu exceptia Iranului, Angliei si Frantei care sunt facute din diamante !
Sincer, am iesit ametit… Dar a trebuit sa-mi revin rapid. Langa National Museum of Jewelery este strada cu schimbatorii de valuta… si a trebuit sa muncesc din greu pentru a numara caramida de riali rezultata din schimbul a vreo 200 euro…. Si pentru ca sa-mi revin complet din ameteala determinata de aur, diamante, rubine, safire si hartii cu poza lui Khomeini pe ele, o sa continui maine….
Down with USA ? Poate in ceasca
Simbolul metroului 🙂
Pe peron
Si procurorii islamici se mai intalnesc
Palatul Golestan
Mozaicuri
Pe vremuri, femeile nu erau acoperite (oricum, imaginea e porno rau)
We are super stars !
Oglinda, oglinjoara, care e cea mai stralucitoare incapere din tara ?
WOW !
Cool in Teheran – sapca peste basma, ochelari de soare si breton rebel
Palatul Golestan
Cine e mai colorat ?
La Qajari, era la moda barba
Florile sunt iubite si in Republica Islamica
Un restaurant traditional
Pofta buna !
si nu ne-a stat in gat ca nu aveam steagul Romaniei pe masa
Un parking foarte ordonat
Trafic in Teheran
Globe of Jewels
ar merge acum un kebab, dar atunci cand am fost in Iran am fost cam neplacut impresionat de monotonia acestui fel de mancare si lipsa de variatiuni culinare
Asa e… foarte monoton !
Si eu am fost impresionata de globul de la Muzeul bijuteriilor!