Romania de langa noi – Cetatea Hotinului

Nu stiu cati ati auzit despre Hotin, dar acesta e orasul in jurul caruia s-a nascut expresia “unde s-a agatat harta in cui” – pentru ca de secole a avut rolul de oras de frontiera, de a supraveghea miscarile de trupe ale lesilor, muscalilor, mahomedanilor, sovieticilor… Si de aceea, domnitorii Moldovei s-au gandit sa construiasca aici una dintre cele mai spectaculoase si inexpugnabile cetati construite pe pamant romanesc.

Hotinul se afla pe Nistru, pe granita istorica dintre spatiul romanesc si cel slavo-tatar. A facut parte din celebra linie construita de Alexandru cel Bun si desavarsita de Stefan cel Mare care supraveghea malurile Nistrului: Hotin – Soroca – Tighina – Cetatea Alba, continuata apoi de cetatea Chiliei de pe Dunare. Astazi, Hotinul se afla in Ucraina si a fost declarat intr-un sondaj popular la inceputul anilor 2000 drept una dintre cele sapte minuni ale Ucrainei.

Am ajuns la Hotin intr-o calduroasa zi de iulie. M-am cazat la Cernauti si de acolo, am luat o mashrutka (mini-bus) spre Hotin. Nu face mai mult de o ora si strabata mai multe sate, mai mult sau mai putin bogate… Hotinul este un orasel destul de mare, iar cetatea nu este chiar in oras. Mashrutka ne-a lasat insa la sosea intr-un soi de refugiu, cam la vreo 3 km de cetate. Si cum voiam ca in aceeasi zi sa vizitam si Camenita, ne-am gandit sa vorbim cu cei cativa soferi de taxi plictisiti care pierdeau vremea prin statie. Am negociat la 20 hrivne (2 euro) si am plecat spre cetate… Orasul Hotin – indescriptibil… orasul tipic din perioada post-sovietica unde nimic nu s-a mai intamplat demult…

Ajungem la cetate… Ma rog, cetatea nu se vede pe nicaieri, ci doar o imensa parcare care parca asteapta ca jumatate din Ucraina sa vina aici… Plus standurile tipice cu suveniruri mai mult sau mai putin interesante. La capatul dinspre Nistru, o statuie cam hidoasa il reprezinta pe Petro Konasevici, un hatman ucrainean care a luat parte in celebra batalie de la Hotin din 1621 dintre polonezi si turci ca vasal al polonezilor. Si cum ucraineenii nu prea au nimic in comun cu istoria Hotinului, si-au gasit pe careva care s-a intamplat sa fie pe acolo…

Hotinul este unul dintre cele mai vechi orase ale Romaniei Mari. A fost mentionat pentru prima oara intr-un document din 1001, amintit ca un oras putin important din Kievan Rus.. Ulterior, a facut parte din statele rutene succesoare ale primului imperiu slav si mai apoi din Regatul Polonez. In 1310, Hotinul este sediul unui episcopat catolic cu scopul de a-i catoliciza pe vlahii care locuiau in zona. In 1325, aici, a fost ridicata prima cetate… Dar cetatea actuala a fost construita de Alexandru cel Bun cu ajutorul vecinului si cumnatului sau, ducele Vytautas al Lituaniei, pe atunci Lituania fiind vecina Moldovei. Stefan cel Mare a finalizat construirea cetatii care a rezistat la numeroase atacuri ale turcilor (a rezistat in crucialul an 1476) si polonezilor. In 1621, aici a avut loc cea mai mare batalie din zona intre trupele poloneze condusa de viitorul rege Vladislav si cele otomane, conduse de insusi sultanul Osman II (care in urma infrangerii si-a pierdut scaunul si capul un an mai tarziu).

Ulterior, Hotinul a fost ocupat ba de polonezi, ba de turci, fiind in final incorporat de Rusia in 1812 dupa ocuparea intregii Basarabii. In 1918, Hotinul a revenit Romaniei Mari, fiind pierdut in urma ultimului razboi mondial… Stalin a decis ca Hotinul sa revina RSS Ucraineene, nu RSS Moldovenesti si asa cetatea detinuta de romani, polonezi sau turci face astazi parte din … Ucraina !

Sa spunem totusi lucrurilor pe nume… Daca in Cernauti si in satele de la sud de Prut, exista o puternica minoritate (pe alocuri, majoritate) romana, in Hotin nu o sa gasesti picior de roman. Nu gaseai prea multi nici in perioada Romaniei Mari – recensamantul din 1930 inregistrand ca doar 8,8% din locuitori sunt romani (majoritatea era totusi evreiasca – 37%).

Dar, hai sa sarim peste istorie, sa trecem la cetate… Daca vreti sa vedeti o cetate adevarata, atunci duceti-va la Hotin !… Este intr-o stare foarte buna si spre deosebire de cetatile din interiorul Moldovei demolate de Dumitrascu Cantacuzino la cererea turcilor, cetatile de pe Nistru nu au fost distruse din motive strategice. Initial ti se pare ciudat ca Hotinul a fost atat de inexpugnabila, este de fapt pe o vale si nu pe vreun deal de necucerit, dar de fapt, toata zona din jur a fost imprejmuita cu ziduri. Cetatea de astazi era inima intregii fortificatii, sediul parcalabilor si capilor ostirii…

Am coborat incet, incet dealul spre cetate. Langa cetate este o mica biserica unde avea loc o slujba. Dupa ce am aruncat o privire in interiorul tipic rusesc-pravoslavnic, am ajuns deasupra intrarii… Imi si inchipuiam cum arata stema cu capul de bour deasupra intrarii… probabil daca te uiti mai atent, vezi si vreun semn. Cetatea este foarte similara cu cele de la Neamt si Suceava cu o intrare pe piloni… Am intrat in cetate… cele doua turnuri conice sunt construite de Stefan cel Mare, iar paraclisul (din pacate inchis) fusese construit tot de Stefan si pictat de Petru Rares… biserica a luat insa o silueta poloneza dupa ce lesii au ocupat cetatea in mai multe randuri si au transformat-o in biserica catolica… Ma rog, biserica a mai fost si moschee in timpul ocupatiei otomane…

Si interiorul este de cetate cum vezi in filmele istorice… De fapt, la Hotin s-au turnat numeroase filme medievale – aici s-a batut Robin Hood cu sheriful din Nottingham, pe aici a trecut Ivanhoe, dar si D’Artagnan cu gasca lui de muschetari….

Spre capat, sunt urmele resedintei voievodale folosite in special de Alexandru Lapusneanu si Ieremia Movila (ultimul s-a refugiat la Hotin dupa ce Mihai Viteazu a pohtit si Moldova)… si aici am avut o mare surpriza… dintr-un motiv care imi scapa, atarna si tricolorul Romaniei alaturi de steagul Uniunii Europene si cel al Ucrainei… Ma mir, mai ales ca ucraineenii neaga cat se poate de mult prezenta Romaniei si a romanilor in zonele care fac parte acum din Ucraina… Dar cel putin aici, la Hotin, era steagul Romaniei in cetatea domneasca, iar la intrare, un ghid povestea despre “Rumania” si Stefan…

In cetate, puteai sa tragi si cu arcul (am vazut o adevarata moda a tragerii cu arcul in orasele istorice din ex-URSS, fie ca e vorba de Talinn, Camenita sau Hotin !), dar desi m-ar fi tentat sa trag cu arcul in cetatea lui Stefan, nu era nimeni, asa ca a trebuit sa renunt.

Intre timp, locul se populase cu turisti si speram ca gasim o ocazie sa ne intoarcem la sosea, la statia de mashrutki… Dupa cateva minute, am intrebat la centrul turistic de unde cumparasem biletul de intrare si au chemat un taxi… telefonul era din acela vechi cu disc, probabil nu de pe vremea lui Stefan, ci de la Brejev mostenire)… Pretul era fix – 12 hrivne (1,20 euro)… Dupa 10 minute a sosit o Lada in spume care in 10 minute ne-a lasat la statie… Taman bine ca a si sosit mashrutka si am continuat mai departe peste Nistru, la Camenita in vechea Polonie….

Cum ajungi acolo
De la Cernauti, sunt numeroase mini-bus-uri (mashrutka) care pleaca spre Hotin. Costa cativa euro. De la punctul de frontiera de la Siret sunt circa 140 km.

Unde mananci
Nu am vazut nici un restaurant si probabil mai mult de vreun lacto-bar sau alimentara obosita nu o sa gasesti nici in oras… Nu te poti astepta prea multe de la un oras uitat de lume cu vreo 10.000 locuitori

Mashrutka de la Cernauti

Monumentul hatmanului ucraineean

La intrarea in complex

Prima panorama – Hotinul si Nistru

Bisericuta Alexandr Nevski

Interior

O alta bisericuta printre fortificatii

Imaginati-va bourul Moldovei deasupra intrarii !

Interiorul cetatii

Unul din turnurile lui Stefan si resedinta domneasca

UE – Ucraina – Romania !!

Aici puteai sa tragi cu arcul… din pacate nu era nimeni…

La revedere, Hotin !