Am cunoscut-o pe Raluca pe net. De fapt, am dat peste blogul ei… era la bursa in Indonezia si din cand in cand povestea despre viata de student in Indonezia. Am urmarit calatoriile ei prin diverse locuri din Indonezia si apoi drumul spre casa care a trecut prin mai multe tari din Asia. A fost la bursa singura si a calatorit singura… Da, a calatorit singura… si totusi niciodata nu a fost singura… cand calatoresti singur prin Asia, intotdeauna vei gasi alti calatori cu care sa imparti acelasi drum si aceleasi amintiri… Incepand de azi, un serial – interviu cu povestile Ralucai de pe meridiane asiatice…

Cine este Raluca Bajenaru ?

Jurnalist, daca e sa ne luam dupa CV; calatoare prin vocatie; fire curioasa, care nu poate sta locului si traieste foarte intens prin viata de dupa job, populata de dans, pictura, fotografie si de sotul pe nume Leo.

De ce calatoresti in general ? Ce cauti, care e scopul ?
Imi place mult sa cunosc oameni, pentru mine e mai important sa arunc o privire in spatele circuitelor turistice, sa vad cum traiesc ei, ce cred despre lume, ce idei le trec prin cap decat sa vizitez monumente si sa incerc sa retin date istorice marcante! In plus, sunt un om care se entuziasmeaza in fata a tot ce inseamna nou si cu potential de aventura si imi place sentimentul de “a fi pe drum” – privind tara cum ti se deruleaza prin fata ochilor, e o combinatie de libertate si de minte relaxata, visatoare…

Pe unde ai calatorit pana acum ? In afara de marele periplu asiatic de care vom mai povesti 🙂
Calatoria in Asia a fost prima mea iesire de pe continent. Pana atunci, mai fusesem in Italia cu o bursa, in Polonia si Londra la prieteni, in Austria la ski, in Cehia si Turcia.

Cum ai ajuns in Indonezia ? Cat timp ai stat ? Cu ce scop ? Ai fost singura romanca ? Nu ti-a fost frica sa mergi la capatul lumii intr-o tara musulmana ?
Am aflat de bursa Darmasiswa de pe Internet si am decis ca ar fi o sansa frumoasa de a lua o pauza de la serviciu si de a-mi face timp pentru unul dintre hobbyurile care mi-ar fi placut sa-mi fie ocupatie full-time, pictura. Am fost selectati doi romani, dar celalalt coleg a decis sa renunte, asa ca am fost singurul student strain din Romania. Am avut unele retineri inainte de a pleca in legatura cu adaptarea la clima, la oameni, dar o prietena din cadrul Ambasadei Indoneziei mi-a vorbit atat de frumos despre poporul indonezian… si a avut dreptate…

Unde ai stat ? Spune-ne cate ceva despre Jogja. Cum e ca oras ? Cum e sa traiesti in el ? Ai mers pe motocicleta ?
Am aplicat pentru Institutul de Arta din Yogyakarta, stiind ca este un oras studentesc, cu o viata culturala activa si a fost un loz castigator. E plin de tineri, pe de o parte, dar si incarcat de traditie, pe de alta, e aproape de plaje foarte frumoase. Centrul istoric al Yogyei (kraton), cu stradute inguste, pline de flori, cu piata de pasari si Taman Sari, locul unde sultanul venea sa se imbaieze cu sotiile sunt pline de inspiratie. In centrul kratonului se afla doua piete (alun-alun, in limba indoneziana), iar intr-una dintre ele, noaptea, se joaca jocul traditional al orasului –trebuie sa mergi legat la ochi drept inainte si sa te opresti in dreptul unor pomi inalti. Este foarte dificil sa mergi drept cand ai ochii acoperiti, asa ca peste tot sunt grupuri de tineri, urmarind pe cel care joaca rolul orbului si ferindu-l de obstacole. A fost pentru mine o mica lume simpatica – aproape in fiecare seara mergeam la spectacole sustinute de colegi de-ai mei (de la sectiile muzica sau dans) sau la petreceri unde se dansa pe muzica live de la o chitara si o toba, la expozitii de pictura, erau multe spectacole stradale, ne uitam mult la filme acasa la unii dintre noi.

Ai recomanda cuiva sa se duca la Prambanam sau Borobudur ?
Desigur, sunt doua complexe de temple impresionante, trebuie vazute, doar ca le recomand turistilor sa se inarmeze cu lotiune de protectie solara, cu rabdare si simt al umorului pentru ca indonezienii adora sa se fotografieze impreuna cu strainii, asa ca vor fi in permanenta in centrul atentiei.

Spune-ne cate ceva despre indonezieni ca oameni ? Ce ai invatat de la ei ?
Indonezienii sunt un popor extraordinar de ospitalier si prietenos. Daca le vei cere ajutorul, ai sprijinul lor garantat – le place sa ajute si o fac cu toata inima, e parte din cultura lor. Sunt foarte politicosi si au un respect deosebit pentru oamenii in varsta. De asemenea, indonezienii sunt un popor foarte artistic – in fiecare casa exista cate o chitara, iar parintii sunt foarte mandri daca unul dintre copii merge la scoala de arta. In plus, tin sincer la cultura lor traditionala si o conserva foarte bine (in scoli, copiii studiaza obligatoriu dansul traditional).

Ai interactionat cu multi indonezieni ? Sau mai mult cu studentii straini ?
Nu, mi-am facut si prieteni indonezieni foarte buni, cu care imi doresc sa tin legatura, sunt multe experiente care ne-au legat – lectiile de motocicleta, noptile in care ne uitam la filme pana dimineata sau il ascultam pe colegul din Argentina cantand la chitara…

Indonezia este totusi cea mai tara musulmana din lume, iar Jogjya este in insula Java, majoritar musulmana. Cum te-ai simtit ca femeie acolo ? Ai restrictii – tu ca straina ? Dar localnicele ?
Indonezienii sunt foarte toleranti. Le place foarte mult pielea alba si considera strainii foarte frumosi, asa ca pentru ei e un fel de mandrie daca au prieteni straini. Nu poate fi vorba ca vei fi exclus, din contra, vei fi inconjurat de atentie si prietenie. La Universitate nu ni s-a impus o tinuta anume, dar cand trebuie sa traiesti intr-o cultura diferita, inevitabil adopti un anumit stil vestimentar care sa nu jigneasca. Indonezienii se imbracau cam cum ne imbracam noi toamna (pe calduri de 40 de grade!!!) pentru a se proteja de soare (a avea pielea inchisa la culoare e considerat inestetic), iar pentru straini este suficient de decent daca poarta tricouri cu maneca scurta, dar nu maieuri sau decolteuri indraznete.

Ai tinut Ramadanul ? Dar localnicii ? Cum ai sarbatorit Idul Fitri dupa aceea ?
Am ajuns in Indonezia chiar la inceputul Ramadanului. Unii dintre colegii mei au incercat sportul extrem de a nu bea apa si de a nu manca toata ziua, dar au renuntat cam dupa o saptamana. In aceasta perioada, toate restaurantele sunt inchise in timpul zilei si se deschid abia dupa apusul soarelui, iar localnicii spun ca se simt epuizati (cred si eu – sa nu bei apa pe o caldura de 40 de grade…). Ramadanul se termina cu sarbatoarea Idul Fitri, un fel de Craciun la noi, in sensul ca famiile se reunesc si stau impreuna la masa. Un obicei foarte interesant este ca, in cadrul acestei sarbatori, cei mai tineri cer iertare de la cei batrani pentru greselile pe care le-au facut pe tot timpul anului.

Te-ai dus sa studiezi arta locala… Ce este specific pentru Indonezia ?
La capitolul pictura, este specifica tehnica “batik” de pictura a materialului. Modelul se imprima cu un instrument special care picura ceara pe material, apoi bucata este introdusa in culoare. In cea de-a doua etapa, zona colorata in prima faza este acoperita cu ceara, iar cea care initial a fost acoperita cu ceara (si a ramas alba) va fi colorata. Pentru muzica, este reprezentativ instrumentul gamelan, pentru teatru au renumitul “wayang kulit”’ – teatrul umbrelor, iar in ceea ce priveste dansul fiecare regiune are dansuri specifice. Indonezia e fascinanta din punct de vedere artistic pentru ca isi conserva foarte bine arta traditionala (o mandrie pentru ei), iar fiecare insula a tarii are o cultura traditionala aparte, cu alt specific, alte instrumente, dansuri, alt port popular si alte credinte.

In episodul de maine, vom povesti despre alte locuri din Indonezia vizitate de Raluca.

Imagini Indonezia

Armata de motociclete la semafor

gado-gado, o mancare tipica

Jakarta, capitala Indoneziei

O bautura racoritoare…

Student intorcandu-se de la examen

Plajele din apropierea Yogyakartei