Ultima capitala impartita din lume. Episodul 2: Nicosia de Nord

Zeci de ani granita dintre cipriotii turci si cei greci a fost ermetic inchisa… Dintr-o parte in alta treceau doar oficiali si trupe ONU. Apoi s-a deschis un punct de trecere, faimosul Ledra Palace check point in dreptul a ceea ce fusese hotelul cool al Nicosiei unite. Apoi, strainii puteau sa treaca, dar doar pe jos si aveau obligatia sa se intoarca pana la orele 18:00. Daca intarziau, nu mai erau acceptati in Nicosia de Sud, in teritoriul controlat de Republica Cipru…

Intrarea Ciprului in Uniunea Europeana si liberalizarea din partea turca au dus la mari schimbari. Astazi poti sa treci doar cu buletinul si sa te intorci fara nici o problema cand vrei. In plus, au mai aparut culoare de trecere, inclusiv unul la capatul strazii pietonale Ledra in plin centru. Si cu toate acestea nu sunt foarte multi localnici care trec dintr-o parte intr-alta…

Am luat-o la picior pe strada Ledra… am admirat vitrinele boutique-urilor, am baut un ceai si apoi am trecut dincolo. Granicerul grec s-a uitat pe pasaport si n-a comentat, la fel si turcul care mi-a stampilat o foaie. Strada Ledra se termina brusc… la doi pasi de punctul de frontiera grec sunt inca boutique-uri si cafenele europene. Reclamele si indicatoarele sunt cu litere grecesti. Preturile sunt in euro… 100 metri mai incolo, Ledra se metamorfeaza brusc intr-un bazar oriental. Desi ai senzatia ca ai parasit Europa, fiind teleportat in Orient, reclamele scrise cu litere latine (e drept, in turceste), iti dau totusi senzatia de familiaritate… Boutique-rile s-au transformat in pravalii, cafenelele sofisticate in terase cu scaune de plastic si umbrele de Efes Pilsner, literele grecesti in litere latine, preturile in euro in preturi in lire turcesti, Lefkosia devine Lefkosa, steagurile cu cruce alb-albastra devin steaguri cu semiluna alb-rosie… Chiar si reteaua de telefonie mobila se comuta instantaneu pe retelele turcesti. Sunt doar 100 metri !

Nicosia de Nord are un aer special. Aici, nu simt umbra amenintatoare a sudului… cladirile sunt mai inghestuite si chiar daca iti ridici privirea nu vezi cladiri de “dincolo”… Aici este lumea orientala, a pravaliilor joase, dar inghesuite, a copiilor care alearga cu tavita cu ceai sau cafea de la un magazine la altul…

Viata se desfasoara normal, molcom si modest… In Nicosia de Sud, fetele se plimba ca la prezentarile de moda, aici sunt destul de multe cu basmale si pardesiu… Tipii sunt la fel de cool insa. Dar magazinele nu sunt la fel de cool. Dar mai ieftine… preturile sunt in lire turcesti, dar euro este acceptat cu bucurie peste tot. Ca turist nici nu am atins bancnotele cu Ataturk pe ele.

Nicosia de Nord are si ea partea ei de monumente. Aici se afla cladirea cea mai monumentala din istorica Nicosie – imensa Moschee Selimye… pardon, Catedrala Sfanta Sofia… Ca si omonima sa din Istanbul, Sfanta Sofia a fost catedrala crestina… de fapt catolica, este o biserica catolica, imensa, construita in stil gotic cum vezi prin Franta sau Spania. In 1570, cand orasul a cazut in mainile otomanilor, acestia au pastrat cladirea intacta, au aruncat altarele si statuile de sfinti si au construit doua minarete, transformand-o in moschee si redenumind-o in cinstea sultanului Selim II… Astazi, de cele doua minarete atarna infratite steagul ros-alb cu semiluna a Republicii Turce si steagul alb-rosu cu semiluna a Republicii Turce a Ciprului de Nord… Daca Sf. Sofia din Istanbul cu arhitectura sa tipic bizantina parca iti sugereaza ca ar fi moschee, in schimb, moscheea din Nicosia pare cu totul la nelocul ei cu aceasta arhitectura gotica !

Dar, ma rog… la doi pasi de catedrala-moschee, in fine, si niste mostre de arhitectura otomana autentica – caravanseraiul Buyuk Han, prima cladire construita de otomani dupa ocupatie… Aduce cu Hanul lui Manuc din Bucuresti, cu arcade, cu mici chilii in care dormeau negustorii obositi, astazi mici magazine cu suveniruri, obiecte de arta, etc… De la deschiderea granitei, turismul a inflorit si in Nord, sunt destule grupuri de turisti care trec de pe o parte pe alta a granitei pentru a trai “metamorfoza” orasului… Din pacate nu si romani… la noi, se vand doar hotelurile de pe litoralul cipriot unde stai la soare si te bagi in mare… ti se mai arunca si o asa-zisa optionala – vreun tur de :Larnaca, de Limassol sau in cel mai bun caz o tura pe la manastirile ortodoxe din Trodoos… mai putin cel mai fascinant loc din insula – Nicosia cu cele doua parti ale ei…

Daca in sud, exista o puternica comunitate romaneasca, in nord, ea dispare aproape cu desavarsire… Am intalnit doar niste zilieri romani care treceau sa manance niste kebab la preturi la jumatate… Dar exista si aici prezenta romaneasca… in cateva baruri, gasesti posterul (venerat aproape ca o icoana) al lui Gheorghe Hagi… Trebuie sa te duci in Turcia sau in Cipru de Nord, sa realizezi ce mare a fost Hagi… si cum un intreg popor ii este recunoscator, chiar si acum la 10 ani de la cucerirea Cupei UEFA. Popor care nu e al lui, dar l-a adoptat… Doar doua portrete de oameni am vazut in Nicosia de Nord – al lui Ataturk si al lui Hagi. Nici macar al liderului istoric nord-cipriot Rauf Denktas !

Mai departe de centrul vechi istoric, frumos refacut (cu bani europeni), intri in niste mahalale mai sarace, care aduc cu suburbiile sarace din Turcia… garaje care repara orice rabla, croitori, cizmari… case mai mult sau mai putin intretinute… Ghidandu-ma dupa Lonely Planet, vizitez Dervish Pasha Museum, un mic muzeu etnografic gazduit intr-o casa tipic otomana restaurata… Muzeul nu te da pe spate, dar casa e faina… iar restul cartierului din jur este vopsit proaspat, iar strazile nu au prea multe gropi… Daca bazarul e viu, e animat, aici, ca prin minune, dispar oamenii… gasesti doar pisici… si brusc strada se infunda… un zid, butoaie metalice de petrol, sarma ghimpata in mijlocul strazii… ups… Linia Verde !

Ajung la zidurile venetiene care inconjoara tot orasul. Pe vremea constructiei lor, nimeni nu se gandea ca orasul va fi o parte intr-un continent, si cealalta in altul… Asa ca zidurile sunt la fel ca si in sud, un stil unitar si solid. Statuia lui Ataturk gardeaza intrarea in oras pe la Kyrenia Gate… ma rog, Kyrenia e in greceste, Girne Gate, in turceste. La doi pasi, e statia de microbuze, plina de oameni cu microbuze frecvente in toate directiile din nord – Girne (Kyrenie), Magusa (Famagusta)… In sud, nu prea exista transport in comun… cipriotul grec se naste in masina si traieste in masina… transportul in comun este pentru emigranti, iar aia nu conteaza. Cipriotul turc nu are masina, asa ca microbuzele sunt la ordinea zilei… Ca turist independent, este mult mai usor de calatorit in Cipru de Nord… Poate de aceea, am vizitat mai mult Cipru de Nord…. Dar despre celelalte locuri superbe din Cipru de Nord cu alta ocazie…

Imagini Nicosia de Nord

Primii pasi in Nicosia de Nord

Se schimba si steagurile

Iar boutique-urile se transforma in bazar

Moscheea Selimye

Buyuk Han

prin bazar

centrul mai europenizat

Ce poate fi mai bun decat rahatul turcesc ?

Muzeul Dervish Pasa

Pe strazile nordului

Mustafa Kemal – Ataturk vegheaza intrarea in orasul vechi