Calator prin ruinele Balcanilor (Feb 1998). Episod 3. Sarajevo

Februarie 1998 … ne intoarcem de la Mostar la Sarajevo pe acelasi drum…Acelasi peisaj de vis… Facem un stop la Jablanica, principalul oras dintre Sarajevo si Mostar. Aici un pod de cale ferata zace cazut intr-o rana peste Neretva… cine l-o fi bombardat si pe asta ? Croatii ? N-au ajuns asa departe… Sarbii ? Ei s-au refugiat din zona asta, n-au luptat. Bosniacii ? Ce rost avea ? Ei bine, nici unul din astia… Tito l-a aruncat in aer in al doilea razboi mondial cand se lupta cu nazistii… si asa a ramas in memoria eroismului maresalului !

Reintram in Sarajevo… Din nou cladirea grotesca a televiziunii, blocuri cenusii, cu carii provenite din bombardamente, iaca si sediul celebrului ziar Oslobodenje (“Libertatea”) care a fost publicat zilnic in timpul asediului… Hopa, dupa un bloc, apare o moschee imensa, noua si stralucitoare… Il intreb pe Adis soferul nostru ce e cu cladirea respectiva parca venita de pe alta planeta. Este „the best”, este nou nouta, construita din banii sultanului Arabiei Saudite… Sultanul de ce n-o fi dat bani sa se refaca locuintele bombardate, dar in schimb a dat milioane pe o moschee disproportionata ?

Sarajevo este un oras-simbol in Europa… este un oras care te cucereste imediat… Are cate ceva din orice – moschei turcesti din abundenta, biserici ortodoxe baroce, catedrale catolice, un bazar otoman dintr-o alta vreme, bulevarde habsburgice, blocuri socialiste gri, dealuri inverzite, vile suspendate, o vale repede si fresh…

Sarajevo – „Ierusalimul Europei”

Pe vremuri, i se spunea “Ierusalimul Europei” pentru ca aici orice religie era binevenita si orice comunitate isi desfasura ritualurile si obiceiurile fara griji… Dovada ? In orasul vechi, pe o raza de nici 500 de metri gasesti moscheea Gazi-Husrev Bey, catedrala catolica unde Papa Ioan Paul al II-lea tocmai predicase cu un an inainte, catedrala ortodoxa construita in stil bizantin, dar si vechea sinagoga… In piateta din fata catedralei ortodoxe, localnicii joaca incinse partide de sah cu piese gigant… nu au renuntat la aceasta pasiune nici in timpul razboiului cand jocul de sah din piateta era un soi de ruleta ruseasca.

Dupa cucerirea otomana din 1456, Sarajevo a trait mult si bine sub otomani, multi crestini, atat ortodocsi, cat si catolici, imbratisand credinta lui Mohamed pentru avantaje materiale… Asa au aparut bosniacii musulmani. In 1878, Bosnia si Hertegovina trec sub protectorat austro-ungar, fiind anexate oficial in 1908 in ciuda protestelor Serbiei care sustinea ca Bosnia trebuia sa fie parte componenta a regatului de la Belgrad… Sub austrieci, o buna parte din oras a fost construita, asa ca pe langa bazarul de tip 1001 de nopti numit Bascarsja a aparut un oras austro-ungar… Sarajevo a avut parte de iluminare stradala electrica inaintea Vienei, deoarece locuitorii capitalei habsburgice credeau cu tarie ca curentul electric dauneaza grav sanatatii si deci au sugerat ca bosniacii din colonii sa fie cobai…

In 1914, printul mostenitor austro-ungar Franz Ferdinand a venit sa viziteze noile stapaniri ale coroanei… Fiind proaspat anexata, Bosnia tinea direct de Coroana Habsburgica, nu era parte nici din Austria, nici din Ungaria. Dar in ciuda precautiilor, mai multi sarbi il asteptau inarmati… Dupa un prim atac esuat, Franz Ferdinand si sotia sa au fost ucisi de Gavrilo Princip langa Podul Latin pe malul raului… Urmele pasilor sai si o placa de marmura au fost acolo din 1918 pana in 1993 cand Princip (fiind sarb) a fost declarat terorist criminal si urmele lui au fost sterse de autoritatile musulmane… chiar se vorbea de instalarea unui bust al printului asasinat… Dar impuscaturile de la Sarajevo au fost urmate de milioane de alte impuscaturi ale primului razboi mondial.

Hotel Holiday Inn Sarajevo – un martor al razboiului

In Sarajevo, am tras la hotelul Holliday Inn, vopsit in aceeasi ametitoare culoare galbena ca si hotelul Ero din Mostar. Hotelul Holliday Inn a fost construit pentru Jocurile Olimpice din 1984, fiind resedinta celor mai distinsi oaspeti ai jocurilor… Ulterior, in timpul razboiului, a fost “safe zone” pentru ca acolo au locuit trimisii internationali, sefii IFOR si ziaristii straini. Daca pe afara este galben si zglobiu, cum am intrat in cladire, m-am izbit de un aer deprimant… o cladire imensa, dar goala cu mocheta violeta combinata cu gri de iti veneai sa te sinucizi… de altfel aceeasi atmosfera trista domnea si in receptie unde un domn carunt, demn si cu costum de pe vremea lui Tito ne-a impartit cele doua cataroaie pe post de chei… eram unicii oaspeti intr-un hotel cu peste 300 de camere…

Am avut o camera premium, dar obligatoriu de evitat cu 3 ani inainte – cu ferestrele spre muntii din sud, pe vremuri, ocupati de lunetistii si artileristii sarbi… De altfel, langa WC, in gresie era urma unei impuscaturi in podea… cine stie cine facuse pipi si i se descarcase pistolul in timpul placutei ocupatii…

Ma uit pe geam… Vis-à-vis de hotel se afla fostul sediu al Parlamentului bosniac, o cladire masiva de vreo 15 etaje… e facuta zob… A fost tinta favorita a asediatorilor si de fapt aici este locul unde a inceput tragicul razboi bosniac dupa ce incapatanarea lui Alja Izetbegovic a dus la ruptura definitiva dintre cele trei comunitati. De cealalta parte a hotelului, doua turnuri plesuve, doua schelete a structurii de rezistenta, unul insa partial refacut… sunt fostele „Turnuri de comunicatie ale centrului olimpic de presa”, ulterior folosite ca blocuri de birouri… ce birouri… nu au mai ramas decat stalpii de sustinere si cum au o inaltime de 15 – 20 etaje, noaptea par ca niste giganti amenintatori gata sa se prabuseasca asupra Holliday Inn-ului… care este totusi unica pata de culoare si optimism in acest peisaj post-apocaliptic.

Pe valea Neretvei…

Welcome to Holiday Inn Sarajevo !

Parlamentul Bosniei

Turnurile de comunicatii