Jurnal Etiopian – Ce faci vecine ? Bine, mi-au mancat termitele casa ! Episodul 6

Dis-de-dimineata plecam din Jinka. Evident, dupa un mic dejun copios. Programul spune ca pe drum ne vom opri in Key Afer, un sat din mijlocul tribului Banna. Am mai vazut un targ, nu cred sa fie prea diferit… Voi fi insa placut surprins… spre deosebire de targul vazut cu vreo doua zile inainte, Key Afer-ul este mult mai mare si mai variat… si are cu adevarat aerul de targ.

La revedere, valea Omo… Ultimele ore in targul de la Key Afer

Dupa ce coboram din masina o luam pe jos spre targ. In drum, un dispensar… farmacistul si medicii par cam in lipsa de activitate, asa ca ne invita pe la ei. Ne spun cate ceva despre munca lor. Principala boala din zona pare sa fie malaria. Au si un microscop unde fac analize (adica masoare cate celule rosii, cat albe) si pot vinde si medicamente. Au cate ceva si de durere, si de febra si de durere de burta. E totusi o raza de cat de cata modernitate in Key Afer.

In programul agreat cu agentia, se mentiona ca vom vizita “the colourful market of Key Afer”… si este cu adevarat plina de culoare… aici sunt in general din tribul Banna, dar si Ari. Cei din tribul Banna sunt niste maestrii in a se vopsi pe corp – ma rog, nu sunt singurii, dar aparent ei sunt cei mai artisti din vale.

Trecem in revista oferta… nu sunt numai produse pe care le-as cataloga drept suveniruri, ci si cereale sau o oferta destul de larga de tricouri moderne. Chinezesti, evident. Impactul Chinei asupra Africii este cu doua taisuri – da, sunt investitii enorme, chinezii construiesc sosele, investesc in fabrici si locuri de munca, dar importurile ieftine de imbracaminte si incaltaminte distrug industria locala multi-seculara de haine. Si nu numai ca se pierd locuri de munca, dar si o traditie…

Dupa poze si negocieri, plecam spre Arbaminch. Drumul e la fel de frumos ca la venire. Pe drum, remarcam niste musuroaie gigantice de termite… unele sunt mai inalte ca multe din colibele omenesti… Ne mai oprim pe drum si la Konso, primiul trib vizitat si dupa ce depasim cateva mii de vaci, ajungem in Arbaminch…

In vizita la Dorze, la peste 2000 metri altitudine

A doua zi dimineata, vizitam ultimul trib din sud… Ii cheama Dorze si locuiesc pe un munte care domina zona. Sunt poate cei mai dezvoltati. In plus, sunt foarte muncitori, ei sunt cei care “imbraca” toata zona… si care sunt cei mai afectati de marfa chinezeasca. Mi-aduc aminte acum cativa ani, ma imbarcam in Guangzhou in directia Filipine. Langa noi, imbarca Ethiopian-ul care zbura spre Addis. Toti etiopienii pe langa bagajele gigant, atat puse la cala, cat si cele de mana se imbracau cu sapte tricouri, cinci camasi, sase pulovere si trei geci ca sa intre in avion… din niste oameni supli, ziceai ca sunt negrii umflati “made in USA”…

Nu numai hainele celor din Dorze sunt faimoase, ci si colibele lor… Sunt mari, incapatoare, nu intri printr-o gaurica ca la mursi sau hameri, dar ce surprinde este inaltimea… multe colibe au si 12 metri inaltime… Ghidul local (imbracat intr-un tricou tibetan cu ochii lui Buddha) ne spune ca aceste case sunt construite foarte trainic, rezistand cateva decenii bune. Dusmanul lor sunt termitele care vin sa le roada si incet, incet, casele isi pierd din inaltime, ajungand ca nu mai fie folosite… si atunci dorze se apuca sa faca alte case ! Ghidul ne arata o casa de vreo 2 metri care spune ca a fost al lui bunica-su, dar acum a fost mancata si nu mai e folosita…

Intram intr-o casa dorze… e mare, e spatioasa, dar la fel de intunecata ca restul… incet, incet, te obisnuiesti. Surpriza, este ca intr-o camera separate muge o vaca. “Noi tinem animalele in casa pentru ca sa ne incalzim”. Dorze este la peste 2000 metri si e chiar racoare. Presupun ca noaptea este chiar frig.

Satul dorze este mult mai bine organizat si pregatit pentru turisti… de fapt, unde am oprit pare sa fie un soi de muzeu al satului, desi e clar ca este locuit. Facem cunostiinta si cu torcatoarea si cu femeia care face un injera din “banana falsa”… De fapt, bananierul fals este principala materie prima folosita pentru constructia de case si garduri, nu numai pentru mancare… este planta multi-functionala. Si in fine, ajungem in zona comerciala de unde putem cumpara caciulite, stergare si multe alte lucruri… Singurul trib aranjat pentru turisti…

O luam la pas prin sat… e extrem de intins intr-o zona pitoreasca pe culmi si vai. Case mari, curti cu de toate, scapam chiar si de copiii care vor sa ne vanda suveniruri si tutun… aparent prin zona creste tutunul… O plimbare de dimineata placuta printr-o zona care sincer, seamana destul demult cu Romania montana… doar daca n-ar fi palmieri.

Dupa tura de placere prin sat, coboram spre vale… Nu foarte departe, sunt cele doua lacuri majore ale zonei – Abaya si Chamo… Sunt doua si numeroasele lacuri create de marea Rift african – miscarile placilor tectonice va duce intr-un final la ruperea continentului african in doua, iar aceasta linie de ruptura este evidenta si de altfel foarte spectaculoasa. Oricum, nu va speriati, mai aveti timp sa vizitati Africa inainte de rupture, se va intampla cam peste cateva milioane de ani.

Pe lacul Chamo – rendez vous cu crocodilii, hipopotamii si pelicanii

Programul dupa-amiezii va fi o tura in natura, pe lacul Chamo. Intre cele doua lacuri, se afla si un mic parc national, Nechisar National Park (in amhara, Nechisar inseamna “iarba alba” sau “campia alba”). Microclimatul este identic ca in Masai Mara sau Serengeti si in plus pe aici traiesc peste 300 de specii de mamifere – deci, Etiopia ar putea avea aici un parc national la fel de magnific ca orice parc national din tarile unde sute de mii de turisti vin pentru safari. Si la un moment dat se parea ca va avea… Dar…

Ei bine, problema lui Chamo National Park este reprezentata de tribul guji. Guvernul etiopian a hotarat pe la inceputul anilor 2000 sa transforme Chamo intr-o Masai Mara. A contactat ONG-ul African Parks care administreaza numeroase parcuri nationale din numeroase tari africane, acestia au venit si au spus ca e potential. Au facut si un plan de reintroducere treptata a speciilor disparute din zona (girafe, elefanti, rinoceri, etc), dar au cerut evacuarea celor doua triburi si a miilor de vaci din parcul national… Guvernul s-a inteles cu koira pe care i-a mutat la sud de parc, nu si cu guji, un trib mult mai indaratnic si razboinic… Dupa ani de amanari, African Parks s-a retras din Etiopia, lasand parcul national in mainile tribului guji si a copitelor vacilor lor. Pacat…

Dar sa revenim la lacul Chamo. Principala atractie o reprezinta desigur fauna. Mai précis crocodilii, hipopotamii, pelicanii si multe alte pasari de balta. Ne-am imbarcat pe o barcuta si ne-am dus spre acea parte a lacului mai populate. I se spune Crocodile Market si e locul din Africa cu cea mai mare concentratie de crocodili in libertate. Si e cu adevarat, spectaculos sa vezi atatea specimene, unele chiar gigantice, navigand elegant pe langa barca sau stand la soare cu gura larg deschisa… Se pare ca pelicanii nu sunt pe lista lor de menu, pentru ca frumoasele pasari stateau linistite la doi pasi de cei mai mari crocodili pe care i-am vazut vreodata.

Cum stiam ca crocodilii nu ataca barcile, era ok, dar partea cu ceva mai multa adrenalina a fost cand am ajuns la hipopotami. Desi pare ciudat, cele mai multe victime omenesti din Africa sunt datorita acestor ierbivori. Nu leii sunt killerii numarul 1 si mai artagosii hipo care se supara de multe ori pe barcile care le deranjeaza proprietatea si le doboara… Si nu stiu cum se face, dar motorul barcii noastre s-a oprit brusc si nu mai avea chef sa porneasca taman cand eram in dreptul a trei hipopotami care se balaceau la doi pasi de noi. Noroc ca simtul vazului este prost dezvoltat si vantul nu batea spre ei ca sa ne miroasa… Asa ca am scapat neatacati, intorcandu-ne in taramul mai sigur al crocodililor.

Si cu asta, se incheia tura prin sud. A doua zi dimineata, de Craciun, de Craciunul nostrum, degustam cozonacul si vinul adus special de acasa si plecam spre Addis cu un popas pe drum… Urma sa-i vizitam si pe celebrii rastafari, dar si sa ne balacim intr-un lac de culoarea ceaiului englezesc… Dar despre asta in episodul urmator.

Key Afer – in drum spre targ

In vizita la doctor… de curtoazie doar, Slava Domnului !

Prin targ, obiecte traditionale

dar si chinezarii

Populatie destul de diversa

Fie ca sunt Banna sau Hameritze

Cele mai bine vandute marfuri – tot haleala !

Un grup de fotomodele Banna

Cum arata un zgarie nori de termite… cam pervers, nu-i asa ?

Casa traditionala dorze

Interiorul este insa spatios

printre locatari, aflandu-se de obicei si niste vaci pe post de calorifere

Dorze sunt producatorii de haine pentru toata valea Omo

Iar faina din banan fals este delicatesa locala

Sa remarcam si coafurile locale

Prin zona comerciala – caciuli

Dar si telefoane mobile din lut

La pas, prin sat

Coborand de la dorze, iata lacul Abaya

Plecam pe lacul Chamo

colonia de pelicani

alaturi de prietenii lor, crocodilii

Un crocodil la plaja

si niste submersibile – hipo…