Prima zi dupa plecarea de la Arbaminch nu a fost ceva iesit din comun… Uneori in calatorii ai si zile mai putin interesante in care trebuie doar sa inghiti kilometri. Si chiar am inghitit multi kilometri, dar am si admirat peisajul etiopian… In schimb am vazut cea mai haioasa firma din Etiopia (din pacate, eram in viteza si nu am reusit sa o fotografiez): SPEAR PARTS (adica “parti de sageata”)…. Fiind un magazin auto, presupun ca au vrut sa zica SPARE PARTS (“piese de schimb”) ! Daca treceti prin Shashemene, locul unde imparatul Haile Selassie continua sa fie un zeu, poate ii faceti o poza 
Awasa – capitala provinciei Southern Nations, Nationalities and Peoples !
Noaptea am petrecut-o intr-un hotel din Awassa, un oras mare, capitala a “Southern Nations, Nationalities and Peoples Province”… Numele e bestial. Dupa caderea comunismului in 1991, noua putere democrata a federalizat tara pe critere etnice – exista o provincie Amhara, una Tigrinya, Oromo, Somalia, iar pe cele 45 de “natiuni, nationalitati si popoare” le-au pus la gramada intr-o mare provincie… Nu stiu exact care sunt “natiuni” si care “nationalitati”, cert e ca dintre cele 45 de popoare se afla si prietenii mei hameri, mursi, arbore, konso, si ceilalti… Numele oficial al tarii este de fapt “Republica Democrata Federala Etiopia”… de fapt, chiar ma mira faptul ca Laszlo Tokes nu ne-a dat inca Etiopia ca un exemplu demn de urmat… Ca ne-am tot plictisit cu exemple gen Tirolul de Sud, Finlanda sau Kosovo… Am putea urmari exceptionalul exemplu al Etiopiei si eventual al Sudanului de Sud.
Awasa este un oras destul de instarit… Are restaurante bune si cafenele… Am petrecut seara la Times Café, un soi de Starbucks local dar care, pe langa omniprezenta cafea, mai are si niste sucuri natural superbe si prajituri mirifice… Inclusiv tiramisu…
A doua zi va fi insa mult mai placuta… In primul rand, am trecut pe la piata de peste de pe malul lacului Awasa (unul din lacurile de pe Marele Rift), plin de berze Marabou, niste pasari inalte si curioase care patrulau nestingherite in cautare de peste ramas de la pescari… curios, in general pelicanii sunt cei care profita de pietele de peste, aici, la Awasa sunt mult mai interesantii Marabou… Dupa o serie de poze, plecam mai departe spre Shashemene… Acesta ar fi un oras fara nici o identitate pe autostrada spre Kenya daca aici n-ar fi centrul religiei rastafariene.
Imparatul Haile Selassie – reincarnarea lui Isus Hristos, zeul rastafarian
Nu stiu cati stiti despre rastafarieni, dar probabil ati ascultat de nenumarate ori cantecele celui mai important membru al acestei comunitati, Bob Marley (multe din versurile lui gen “like a lion in Sion”) sunt dedicate zeului suprem – imparatul Haile Selassie ! Dar cateva cuvinte despre rastafarieni…
In primii ani ai secolului XX, printre negrii din America (nu neaparat SUA, dar si in Caraibe), a aparut o miscare “Back to Africa” care promova ideea reintoarcerii pe Continentul Negru… Africa ar fi devenit un soi de Shangri-La neagra unde paradisul va cobora pe pamant si unde negrii pana atunci sclavi si batjocoriti vor deveni “poporul ales”… In 1930, printul etiopian Ras Tafari se incorona cu mare pompa Imparat al Etiopiei sub numele de Haile Selassie (“Puterea Trinitatii”). Evenimentul promovat la nivel mondial cu un PR extrem de profesionist a facut din Haile Selassie un star mediatic – a aparut de doua ori pe coperta lui Time (primul negru), a fost declarat “Omul Anului 1935” de aceeasi revista, iar National Geographic i-a dedicat doua numere, fiind de asemenea pe coperta, iar toate capetele incoronate ale Europei il recunostea ca fiind “de-al lor”, toate capele incoronate ale Europei trimitand o suita intreaga de printi, conti si baroni la incoronarea de la Addis Ababa.
Haile Selassie avea si alte calitati – era cel de-al 225-lea urmas al lui Menelik I, fiul regelui biblic Solomon si al Reginei din Saba si era liderul singurului stat african independent din acea perioada (Liberia era de asemenea nominal independenta, dar avea sprijinul Statelor Unite care de fapt o creasera). Titlul lui oficial era “rege al regilor”, dar si “leul Iudeeii”… Toate aceste lucruri i-au facut pe multi negrii in special din Jamaica sa aibe revelatia ca Haile Selassie era reincarnarea lui Isus Hristos, fiind cel proorocit in “Apocalipsa dupa Ioan” – “Un rege se va ridica din Africa…”.
Celebrul sau discurs vizionar din 1936 din fata Ligii Natiunilor, dar si alungarea italienilor din Etiopia si Eritreea din 1941, i-au convins pe jamaicani ca Etiopia este noul Zion, iar Haile Selassie este noul Isus… Ce credea Haile despre toate acestea ? Se spune ca era putin jenat, dar nu i-a refuzat… Odata cu anii 50, a oferit o mosie personala in Shashamene acelor rastafarieni care au dorit sa se mute in noul Zion, iar in 1961 a vizitat Jamaica. Peste o sute de mii de jamaicani rastafari au venit la aeroport, iar atunci cand Haile Selassie a calcat in Jamaica, s-a declansat o ploaie tropicala dupa o perioada de seceta… sanctitatea sa era asigurata.
Astazi Haile Selassie nu mai exista, a fost ucis de Mengistu… Dar el continua sa traiasca la Shashamene ca un zeu. Rastafarienii si-au creat o comunitate al lor la iesirea din oras spre Addis Ababa (se cheama “Jamaica”) si nu sunt printre cei mai primitori oameni din Etiopia. Dimpotriva… Oprim in fata unei biserici pe care este pictat portretul imparatesei Menen, sotia lui Haile Selassie, dar batranul care pazeste biserica ne spune clar ca nu suntem bine primiti… Pornim mai departe si ne oprim in fata lui “Black Lion Museum”. Batem in usa si pana la urma apar doi tipi.. mai intai zic da, apoi nu, in fine din nou da. Putem intra… dar nu avem voie sa pozam. Restrictia este ridicata cinci minute mai tarziu de un batran care zace la umbra, doborat probabil de ganja. In zilele noastre, exista trei diviziuni ale rastafarienilor. O diviziune se numeste “Cele 12 triburi ale lui Israel”. Sunt cei mai liberali si toleranti si nu-I privesc pe albi cu ochi rai ca unii dintre celelalte sub-secte. Fiecare membru apartine unei “case al lui Israel” in functie de luna in care esti nascut. Bob Marley a facut parte din tribul lui Iosif, iar Haile Selassie din cel al lui Iuda.
Facem o tura… pozam imensele picturi cu imparatul-zeu, vedem taieturi din ziare. In spatele unor garduri zdravene, se afla o curte mare cu iarba pe care urmasii triburilor lui Israel se intalnesc, discuta si fumeaza ganja. “Rastafari nu este o religie, ci un stil de viata” suntem asigurati. Africa este Zion-ul, aici este paradisul, iar acesta va fi adus de urmatoarea reincarnare a zeului supreme Jah (cel care s-a mai reincarnat de-a lungul timpului in Isus si Haile Selassie)… de altfel, Sfantul Spirit se afla in toti oamenii… Si evident asta duce la “man, we are bros and sis”… Amandoi sunt veniti din Jamaica si incearca sa ne ofere un curs-expres de Rastafarianism… fiind complet incoerenti, cam greu sa-i pricepi, dar ma rog, cu ajutorul prietenului Dr. Google mai pun lucrurile cap la cap…
Bandi, artistul rastafari de la Banana Art Gallery
Evident, dupa ce am fost taxati de destui biri la intrare, mergem mai departe prin Jamaica… Ulitele nu par foarte diferite de restul Etiopiei… Trecem si pe langa un gard unde citesc legile nazaritilor (probabil o alta manifestare a rastafarianismului) si ajungem la “Banana Art Galery” pe gardul careia destul de confuzant scrie “Muzeul Maiestatii Sale Imperiale Haile Selassie”. Cum in fata casei sunt vreo 4 jeep-uri cu italieni, ajung la concluzia ca aici e locul cautat. Aici, dam peste un tip extrem de placut… il cheama Bandi si este de pe o mica insula din Caraibe. Intrarea costa 15 biri, dar pentru ca eram a doua zi dupa Craciun (Craciunul nostru !) si pentru ca “My GALLERY Is Small, but my Heart has ENOUGH room for My customers”, intram gratuit. Bandi face diverse tablouri folosind bucati uscate din bananier, inclusiv flori, dar nimic altceva… si creatile lui sunt cu adevarat dragute si originale… Din pacate, multi turisti au trecut inaintea noastre, asa ca Bandi nu mai avea prea multe lucrari de vanzare… una dintre ele la care lucreaza este o harta a Africii… terminase Nordul Africii. Ii atrag atentia ca in curand Sudanul se va sparge in doua si trebuie sa schimbe. “Cand se va sparge, voi mai lipi o frunza peste” raspunde calm Bandi.
Casa este plina cu portrete de-ale lui Haile, dar si cu o lista plina cu inventii si inventatori africani… Ma uit pe lista… un anumit O.E.Brown este numit ca fiind inventatorul potcoavei de cal in 1897… parca potcoava a fost inventata cu foarte multe secole in urma, chiar milenii ! Dau si peste o serie de reviste “Ethiopia Mirror” din anii 50 si 60… citesc despre vizita lui Haile in Italia, despre reusitele modernizarii Etiopiei, dar ma distreaza si reclamele “Alitalia is Ethiopia”… Serios ?
Cumparam o mica lucrare din banane si ne pozam cu Bandi… Si plecam la drum… astazi trebuie sa ajungem la Addis… drum destul de lung. Dar nu intr-atat de lung incat sa nu dam o raita si pe la unul dintre lacurile Marelui Rift. Fish recomanda lacul Langano, asa ca o luam de pe soseaua principala spre una dintre numeroasele lodge-uri de pe malul lacului… Dupa o sesiune de poze cu niste vrabii de culoare albastra – absolut superbe !, trecem printr-un restaurant de lux, dar ramanem cu gura cascata cand vedem lacul de culoare maronie… intr-adevar arata ca un lac plin cu ceai, nu cu apa !
Lacul Langano – cum sa faci baie intr-o mare de culoarea ceaiului !
Coboram la nivelul apei… Langano are meritul sa fie una dintre putinele intinderi de apa din Africa neinfestata cu bliarzia, asa ca ma descalt, o iau rapid pe plaja gri plina cu turisti si tzup in apa ! Ce pacat ca nu stiu pe unde mi-e slipul… Dar si asa, este o senzatie superba !
Restul zilei a fost molcom… am jucat tenis de masa cu Fish (una din marile pasiuni ale etiopienilor), am mancat o pizza buna si am tulit-o la Addis Ababa… A doua zi dimineata plecam la 7… Oricum, ne scula biserica Sf. Stefan care baga slujba la megafoane de la 6 dimineata. Incepe partea a 2-a… Nordul Etiopiei !
Unele dintre cele 45 de natiuni, nationalitati si popoare
Cafe Times… ce sucuri…:)
Barza Marabou in inspectie
Piata de peste
Poarta bine ferecata al lui Black Lion Museum
Maiestatea sa Imperiala Haile Selassie
Prin Jamaica… Jamaica de Etiopia
Welcome to Banana Art Gallery !
Operele din frunze si flori de banana
Felicitari de Craciun
Ziare de anii 50, 60…
Serios ?
Adriana cu Bandi si opera ce am achizitionat-o
Vrabii albastre la Langano
Lacul Langano, o mare intinsa ca de ceai
Nisip gri, lac maroniu-roscat, apa super calda si curata…
Luptand din greu pe doua fronturi – ananas vs. pepene
Sunt curios, care e urmatoarea destinatie?:)
Nu stiu exact… am pe lista Liban, Irlanda, Nepal & Bhutan pentru anul asta… S-ar putea sa mai apara
Sau sa dispara
Buna Imperator. te urmaresc de cateva luni si iti jur ca esti blogul tau este o oaza de buna dispozitie, cultura, istorie si geopolitica, all in one (sau all inclusive ca asa e mai modern :))
Am tot amanat sa iti scriu, vad ca ai oricum o multime de admiratori..oricum ii meriti! mi-ai hranit apetitul pentru descoperirea unor lucruri noi si inedite din societatea care ne inconjoare.
singurul mister pe care il am este (si acum te rog, no offence, dar traim intr-o societate cu venituri decente sa zicem:P)cum reusesti financiar vorbind sa intretii atatea calatorii de acest gen..nu trebuie sa imi raspunzi..u just keep om doing this amazing 'job'of yours.
@ Balcanica – ma descurc… sa calatoresti de multe ori nu inseamna ingrozitori de multi bani… Ci doar sa stii cum… Despre salariu, evident ca nu ma plang
Etiopia e fascinanta din orice unghi o privesti.!Este unica si cafenie cu adevarat iar lacul auriu ste unic ..e pacat ca nu-si promoveaza turismul de inalta clasa nu cel de masa.r fi o alta fata a Africii.D_zeu sa binecuvinteze ETIOPIA !