Ceasul suna la o ora imposibila… M-am sculat destul de devreme vacanta asta, dar niciodata la 4 dimineata ! E singura data cand ma scol la ora asta, dar merita… Ne ducem la Slujba de Craciun de la Bet Maryam din Lalibela. Asa ca mormai “Craciun fericit” si o luam la drum !
Ghidul nostru, Fish ne asteapta déjà in fata camerei. Ne luam lanternele si plecam la pas. Strazile sunt pline de oameni imbracati in alb cu lanterne, iar departe, ca un far care atrage, paravanele sci-fi de peste bisericile din roca lumineaza. Este o lumina alba, difuza, putin stranie, dar care adauga mult la atmosfera. Incep sa-mi placa din ce in ce mai mult aceste acoperisuri ale Uniunii Europene.
Mai intai, orbecaim prin intuneric la deal pe roca de deasupra bisericilor… Peste tot puhoi de lume. Nu toti se roaga, unii dorm, altii motaie… Important este sa fi aici, nu neaparat sa te rogi toata noaptea. Fish, insa cauta vreo posibilitate sa intram acolo, in mijlocul evenimentelor. Cea mai importanta slujba de Craciun are loc la biserica Sfanta Maria, desi slujbe mai mici au loc cam in toate bisericile, dar pentru noi e cel mai bine sa mergem la “the best”.
Pana la urma, Fish ne lasa undeva in intuneric si pleaca sa negocieze. Ma asez. Bolta este plina de stele, acoperisurile au o lumina stranie, iar slujba este rostita in cuvinte de neinteles la megafoane… Neinteleasa chiar si de etiopieni, pentru ca este in Geez, limba arhaica a bisericii… aici, suntem la egalitate, nimeni nu interzice. Pana la urma, reapare Fish si o luam la vale. O vom lua prin santul care ne duce drept spre biserica… probabil s-a inteles cu cei de la intrare.
Calatorie in timp – Craciun la Lalibela
Trecem fara probleme de cerberii de la poarta, mai orbecaim putin pe langa biserica cea mare cu coloane ca de templu grecesc… Dar ceea ce vad mi se pare dintr-o alta lume… Peste tot, oameni in alb care se roaga, o lumina alba difuza venind de deasupra si megafoanele care transmit o liturghie intr-o limba ciudata. Ne strecuram printre mii de trupuri… Un drum cu obstacole, un dans initiatic, arta de a te strecura… Imbulzeala langa tunelul care da spre Bet Maryam, biserica Sf. Maria, cea cu zvastici pe ferestre… sunt multi care vor sa intre, dar putini alesi… printre ei, si niste faranji, adica noi…
Dupa intunericul din tunel, ajungem din nou in aceeasi lumina alba, rece, difuza… Traiesc intr-un film alb-negru ce imi aduce aminte de unele scene din filmul lui Mel Gibson. Ajungem in curtea Sfintei Maria… Aici, ieri, dansau preotii. Acum, e multa, multa lume. Toti in alb. Majoritatea stau in picioare si se roaga, cativa, mai ales femei s-au asezat pe jos… Cucerim spatiul pas cu pas… pana ajungem intr-un loc unde putem vedea o buna parte din curte. Fish, ghidul nostru ne spune ca practic slujba de Craciun e pe sfarsite, dar va urma dansul ritual al preotilor. Si in noaptea neagra, pare ca dansul sa inceapa, mai multi preoti se strang intr-un cerc si danseaza… se opresc dupa cateva minute… nu e spectacolul de ieri. Fish imi spune ca va mai urma.
Ne asezam pe pragul de roca al bisericii… Ma uit pe zidul de roca care domina biserica sapata in roca. Sus, numerosi credinciosi, dar si straini. In amhara, li se spune “faranji”, o corupere a cuvantului “francezi”. La fel e si in Thailanda, straini sunt “farang”. Incastrata in zid este clopotnita… chiar si acolo s-au strans cativa etiopieni. Nu stiu cum au ajuns acolo.
Intre timp, se lumineaza de ziua. Dintr-o parte incep sa se auda sunetele traditionale ale bisericii etiopiene. Traditia cantarilor bisericesti etiopiene provine din zorii istoriei, mai precis din secolul VI, cand Yared, nepotul unui preot, ulterior unul dintre cei mai importanti sfinti ai Etiopiei a compus imnuri pentru principalele sarbatori religioase si a introdus conceptul de muzica sacra. Etiopienii sunt mandrii ca Yared este cel care a inventat notele musicale, inaintea europenilor si ca s-a inspirat din trilurile a trei pasari. El a scris patru carti cu cantecele care trebuie interpretate pentru diverse ocazii – slujbe obisnuite, inmormantari, Craciun, etc. Deci, acum vom fi martori la un spectacol creat acum 1400 de ani !
Fish ne spune ca preotii vor dansa si pe zid, reprezentand ingerii care au construit Lalibela, dar si jos, la sol, pentru a reprezenta si oamenii… si incet, incet, incep sa-si faca aparitia diverse personaje – unii sunt in rosu, cu umbrele, altii poarta o imensa icoana, alti duc cruci de procesiune… In urma lor, de partea cealalta a curtii, apar vreo 50 – 60 de preoti care canta si danseaza pe marginea peretului de roca… la fiecare trei minute de miscare si cantec, se inchina si incremenesc in pozitia aplecat, timp in care publicul aflat in curte chiuieste si aplauda… si apoi se repeta, intr-o procesiune ciudata, repetitiva, dar captivanta… incet, incet, inainteaza pe zid, in jurul bisericii. Fish ne asigura ca vor dansa in jurul intregii biserici. Se inseala… Dupa mai bine de o ora si jumatate de cand au aparut ingerii, care au parcurs doar jumatate din drum, dansul se termina la fel de brusc ca si cum a inceput, iar actorii incep sa coboare din spatele unei crapaturi de roca… Se felicita, se pupa, toata lumea e voioasa. Inca un Craciun incheiat cu bine.
Nunta la Lalibela – de Craciun !
Dar evenimentele nu se termina aici… De nu stiu unde, apare procesiunea a trei cupluri de nuntasi. Sunt imbracati ca niste imparati antici, cu umbrele rituale sa ii protejeze de soare, urmati de femei care chiuie… Atat barbatii, cat si femeile sunt imbracati in alb cu fireturi de aur, iar pe cap poarta niste coroane… o vor lua la pas prin Lalibela in aplauzele pelerinilor si curiosilor…
Bet Giorgis – cea mai frumoasa biserica sculptata in roca din Lalibela
Dupa ce ne luam micul dejun la hotel, ne intoarcem din nou in zona bisericilor pentru a vizita singura biserica pe care inca nu am vazut-o… Si nu este oricare, este celebra Bet Giorgis, biserica dedicata Sfantului Gheorghe, cea mai frumoasa dintre toate. Daca celelalte biserici sunt una langa alta, in “cluster”-e, Sfantul Gheorghe este singura. Se spune ca este ultima biserica construita de regele – preot Lalibela. Si evident, ca si aceasta biserica are o legenda pe masura. Se pare ca initial nu era in planul lui Lalibela, care tocmai construise celelalte biserici si era multumit ca isi vedea visul cu ochii… Dar la un moment dat, in fata lui a aparut Sfantul Gheorghe personal in armura, calare pe cal si i-a batut obrazul “Prietene, faci aici atatea biserici, si tocmai mie nu-mi construiesti nici una” i-ar fi spus sfantul care nu era orice sfant, ci tocmai sfantul protector al Etiopiei… Lalibela s-a rusinat si i-a promis ca o sa-i construiasca imediat una care va fi de departe cea mai frumoasa.
Mesterii (templieri sau nu) s-au pus pe lucru si dupa ce lucrarea s-a terminat, intr-adevar Lalibela avea cu ce sa se mandreasca, asa ca l-a chemat pe sfant. Care a fost atat de fericit incat a inceput sa sara cu calul peste roca din jur de bucurie… urmele copitelor inca se mai vad. Sau, ma rog, asa se zice. Sfantul Gheorghe este aproape un cub perfect de 25 metri x 25 metri x 30 metri, sapata in forma de cruce. De altfel, imaginea cu tavanul-cruce este o imagine simbol pentru Etiopia. Coboram prin tunelurile labirintice sapate in roca pana cand ajungem in fata bisericii… pare perfecta, se vede ca a fost facuta la o comanda speciala… Dupa ce vazusem restul bisericilor, credeam ca nimic nu ma va mai surprinde, dar Bet Giorgis este cu adevarat speciala.
Restul zilei l-am petrecut plimbandu-ne prin Lalibela. Spre sfarsitul dupa-amiezii, ghidul ne-a invitat la cineva acasa pentru inca o ceremonie a cafelei… Se pare ca aici au dormit ei (Lalibela fiind umpluta pana la refuz, multi turisti au dormit in corturi instalate in gradinile hotelurilor, ghizii au dormit pe la prieteni sau cunoscuti, iar pelerinii sub cerul instelat)… O tipa foarte draguta, studenta, dar cam timida, imbracata traditional ne face ceremonialul cafelei ca la carte… ma rog, nu numai cafea, ne aduce si niste bere facuta din mei… Desi e studenta si stie englezeste (majoritatea cursurilor in Etiopia se fac in engleza), ii e rusine sa vorbeasca, sustinand ca nu vorbeste destul de bine… Pana la urma, conversam cu ea prin Fish… Ca orice familie in Etiopia, sunt destui frati si surori, mai are un frate student prin Mekele, au si un magazin de suveniruri si evident ar fi fericita sa se marite cu un roman sa o aduca in Romania… Asa, ca baieti care vreti o etiopianca draguta si gospodina, puteti sa ma contactati pentru amanunte :).
Din pacate, zilele au cam trecut. A doua zi dimineata, luam avionul inapoi spre Addis Ababa. N-a costat mult, doar 43 euro, dar ne scuteau de inca 2 zile de mers cu masina prin Etiopia… Dar despre ultimele zile din Etiopia, in episodul de maine.
Acoperisul, ca o naveta spatiala
In curte la Bet Maryam
Preotii se pun pe dans
Se crapa de ziua
Au aparut „ingerii”
purtatorii unei icoane
Preotii dansatori
A iesit si soarele !
Gata, s-a terminat… preotii se felicita
La plecare
La revedere, Bet Maryam
Asta e ultima moda
Tineri casatoriti
La plimbare, pe strazile din Lalibela
Bet Giorgios
Prin tunelul de acces
Coffee ceremony
Cine doreste o sotie din Etiopia ?
Hmm, eu am deja una, dar dacă e tânără (şi suplă, văz!), gospodină şi nu vorbeşte mult, başca cafeaua cu ceremonial …:)
[…] 4. In Etiopia, cea mai mare tara crestin-ortodoxa din Africa, ziua in care se sarbatoreste Craciunul este 7 ianuarie, adica dupa rit vechi, la fel ca rusii. Sarbatoarea se numeste Ganna, iar infomatii si poze multe gasiti la Imparator, care a scris despre ritualurile lor in al sau Jurnal Etiopian, episodul 14 – Craciun la Lalibela […]