Il cheama Dragan si este taximetrist. Era primul in rand la standul de taximetre din fata aeroportului Belgrad – Nicola Tesla din Serbia. Asa ca m-am urcat si dupa cateva minute in care incercam sa leg ceva in sarbeste, a trecut pe engleza… Stie foarte bine pe limba lui Shakespeare. De altfel multi sarbi au invatat intre timp engleza, pe vremuri nu stiau decat nemteste.
Facem cunostiinta destul de repede si abrupt, Serbia-style… si descoperim ca ne-am nascut aproape in acelasi timp, la o diferenta de doar cateva zile. Eu in Bucuresti, el la Uzice, in ceea ce era atunci Iugoslavia.
“Prietene, eu fac parte din generatia pierduta. Este cea mai blestemata generatie din fosta Iugoslavie. De peste tot, si de aici, din Serbia, si in Croatia, si in Macedonia. Cand ai intrat, la facultate, in 1990 ?“. „Da. Sunt generatia „Copii Revolutiei“, prima generatie de studenti care au intrat la facultate dupa caderea lui Ceausescu, primii care nu am mai dat Economie Politica la examenul de intrare”… Parca nu ma aude… “in 1991, eram anul 1, tara se prabusea. Slovenia si Croatia s-au separat, in primavara lui 92, a inceput razboiul si in Bosnia. S-au inchis granitele, a venit embargoul si inflatia”… “Stiu cum e cu inflatia, si noi am avut o inflatie groaznica in anii 90”, raspund. “Prietene, aici, noi ne luam salariul de 3 ori pe zi si ieseam sa cumparam de mancare… cu salariul luat dimineata nu mai aveai ce face seara”… “Ei, chiar asa nu a fost in Romania, dar totusi”.
“Am avut trei ani de razboi, trei ani de embargo, nu era benzina, preturile cresteau”. Si dupa embargo, l-am avut pe Milosevic. Stii cum a inceput razboiul ?”, “Da, stiu”, ii raspund. “a inceput prin 89 sau 90 la un meci Dinamo Zagreb – Steaua Rosie. Galeria lui Steaua Rosie condusa de Arkan a inceput sa strige “Zagreb e Serbia”, “Sa-l omoram pe Tudjman” si sa cante “Noi avem McDonald’s, voi n-aveti”. “Da, asa e, ala e momentul in care a inceput razboiul… A fost un carnagiu, zeci, poate sute de raniti… si niste morti”.
“Cum e la voi, in Romania ?”… “Pai, stii, criza economica, somaj, scad salariile, nu e bine”. “Prietene”, imi spune Dragan. “Eu am fost in Romania in 1989, inainte de Revolutia voastra. Am fost la Timisoara si Brasov. Si am fost si acum cateva luni de cand nu mai avem nevoie de viza. Voi nu aveti sa va plangeti de nimic. Cand am fost in 1989, ziceam ca am ajuns in Africa. Nu aveati lumina nici pe strazi, nici in case, magazinele erau goale si erati imbracati ca in pozele cu tata din anii 50 pe santier. Cum sunteti acuma ? E la fel ? Nu e la fel. Voi sunteti in UE, noi nu suntem, voi sunteti in NATO, noi nu suntem. Crede-ma, tara ta a crescut enorm“. “Hai sa fim seriosi, nici chiar asa”. “Ba asa e, ce salariu aveati in 90 ?” “Pai vreo 2000 lei, cred ca insemna vreo 50 – 60 dolari, parca era 40 lei dolarul imediat dupa Revolutie”. “La noi, era 2000 de marci germane, adica 1000 dolari”. Cat e acum ? “Pai in Romania, vreo 1500 lei, net, adica cam 350 euro”. “Pai atata e si la noi. La voi a crescut de 9 ori, la noi s-a injumatatit”.
“Hai ca nu e chiar asa, preturile au crescut mult”. “Dar la noi crezi ca au scazut ?“.
„Pai uite, la noi sunt probleme. Pana in 2008, luam televizoare, case, masini doar cu buletinul… Banii cadeau din cer, cumparai azi un teren cu 100.000 euro, maine il vindeai cu 200”. “La fel si la noi, pe vremea lui Tito… iti dadea sindicatul totul moca – televizoare Grundig, calculatoare Commodore, masini Zastava sau Volkswagen si apartamente la tot poporul. Dar asta a fost la noi acum 40 ani, la voi acum 2 !”.
“La noi e coruptie”. “Unde dracu nu e coruptie ? Nu vorbesc de la noi, uite-te la italieni, uite-te la Berlusconi, uite-te la americani cum au dat cu economia de pamant, uite-te la greci ce e. Crezi ca poti trece strada in Atena fara sa platesti ?“…
Ne apropiem de zona hotelului Hyatt… Wow, ce schimbari… am trecut pe langa Sala Sporturilor unde tocmai se juca finala Cupei Davis contra Frantei care arata ca Sala Polivalenta din Bucuresti in 2035, iar langa Hyatt a aparut un mare mall numit Usce”. “Uite si la voi se construiesc mall-uri”. “Da, avem unul, poate doua, cate aveti la Bucuresti ? Pai… nu stiu ca nu le am cu mall-urile, probabil vreo 10”.
Trecem Brankov Most in orasul vechi, fostul pod “Brastvo j Jedinstvo” – “Fratie si Unitate”, sloganul lui Tito. Belgradul vechi nu pare schimbat, e neatins din 2004 de cand am fost aici, doar ceva mai luminat. Ne apropiem de hostelul in care urma sa stau.
“Prietene, suntem nascuti deodata. Eu intr-o tara care s-a prabusit. Tu intr-o tara care a crescut enorm, chiar daca nu iti dai seama. Nu te mai plange ca nu este cazul. Tu esti generatia care a trecut printr-o perioada rea, dar acum traieste mai bine. Eu sunt din generatia pierduta, care am trecut prin razboaie si inflatie si care n-a avut nici o sansa. Tu ai avut mai mult decat o sansa. Nicaieri nu e bine, crede-ma. Dar, noi in Balcani am trecut peste toate si am razbatut indiferent de conditii. Pentru ca maine o sa fie mai bine. Dovidjenja. Priatno”.
Hajde zdravo cuscre…
Ti-am zis ca inima are doua locasuri? Unul pentru Maroc si unul pentru Yugoslavia?
E misti postul tau, dar ce e aia Bosnia… Croatia….. Slovenia…. Nu am auzit de ele! Sunt sate din Yugoslavia sau ce?
Jive!
1. Remarc încă o dată vâna (pana) 🙂 scriitoricească a Imperatorului, dacă pot zice aşa.
2. Sârbii au o anumită dârzenie şi mândrie care nouă ne cam lipseşte (însă, poate, de aici li s-a cam tras nenorocirea cu războaiele şi Kosovo).
3. Suntem tare grăbiţi în a ne lamenta că treaba e nasoală la noi, că „ie greu, nu ie bani”; poate ar trebui să nu ne raportăm permanent la Occident, uneori uitând prea uşor necazurile altora.
Multumesc de aprecieri 🙂
Super articolul, Cezar! Banuiam ca asa e si mi-ai confirmat. O sa incerc saptamana asta sa nu ma mai plang de Romania 🙂 O sa ma gandesc la taximetristul tau sarb…
Chiar arat de bine o duceau sarbii inainte de 90? Sau sunt si exegerari? 1000 de dolari fata de 50 la noi…???
Asa zic ei… oricum din experienta mea sarbeasca de la sfarsitul anilor 90 cand am cutreierat prin multe case – erau foarte aranjate si cu ultimele racnete tehnologice ale anilor 80… Timpul inghetase in 1989
Cateva dinte rudele mele faceau trafic cu motorina peste Dunare din Moldova Noua in Iugoslavia inainte de revolutie si imi povesteau ca sarbii nu stiu ce e ala salam de soia, adidasi de porc si alte „luxuri” cu care se chinuiau romanii inainte de revolutie. In aceeasi perioada aveam cateva rude fugite in Germania de Vest si facand comparatie intre descrierile despre stilul de viata al sarbilor si cel al nemtilor am dedus ca nu sunt deloc deosebite, din potriva, sarbii o duceau mai bine din cauza ca se distrau mai mult si mai bine in timp ce nemtii nu se distrau deloc: ARBEIT, ARBEIT, ARBEIT.
Circula un banc in timpul razboilui din Iugoslavia cum ca sarbii sunt bombardati de catre vestici din cauza ca sunt nemtii invidiosi ca in Iugoslavia se traieste mai bine ca la ei.
Povestea e buna, concluzia nu prea 🙂
Serbia s-a prabusit in anii 90, dar isi revine (a avut crestere economica in 2010!!!), in timp ce noi tot iesim din criza de cativa ani de zile.
Eu zic ca e bine si ca trebuie sa ne raportam la Occident, dar nu lamentandu-ne ci incercand sa ne facem treaba cat mai bine. Altfel, avand apa potabila si ceva mai mult de un pumn de orez pe zi, ne putem declara multumiti, pentru ca (nu-i asa?) traim mai bine decat jumatate de miliard de indieni. Dar nu cred ca e o atitudine constructiva.
Concluzia este clara in ceea ce ne priveste si este intarita de multi colegi straini care au lucrat la noi: romanii sunt vesnic nemultumiti!
asta e un lucru bun… daca ar fi multumiti ar ramane pe loc…
Foarte bine scris, asta e tipul de articole care imi place cel mai mult: povesti cu oameni, povesti ale oamenilor, care te fac sa te gandesti si sa tragi invataminte
e unu din rarele motive cind vedeti pe altii ca o duc mai prost ca voi! asa ca savurati momentul sau dati-le pasapoarte romanesti ca si la moldovenii rusii de peste prut!!enjoy it!
momente am vrut sa zic nu motive sorry!
[…] valabile despre orice țară cu care am intrat mai mult în contact, mi-a trebuit să citesc ieri asta ca să îmi amintesc că tocmai despre Serbia nu am apucat să […]
Prima oară cand comentez pe acest blog chiar daca il citesc cand si cand :)…
Frumos articolul, si reușit sa faci o descriere paralela a 2 tari atât in trecut cat si in prezent utilizând un dialog între 2 persoane necunoscute.
Eu cred ca noi ca tara trebuie sa ne măsuram doar cu noi insine , cu noi si nimeni altul. Doar atunci putem realiza si schimba cu adevărat ceva!
O duminica frumoasa !
realitatea este ca pentru o tara care e deja de 7 ani in UE Romania o duce foarte rau. Salariul mediu la acest inceput de 2014 este de 362 euro net, fara de 372 de euro la sarbi (deci un pic mai mare). La nivel de autostrazi iarasi ne depasesc 651 km fata de 636 km in Romania, dar noi avem un teritoriu mai mare de 2,7 ori. Si asta in contextul in care ei au avut razboi.