Prima oara in Asia – Oana in India. Episod 4 – Nord Estul Indiei, prin pesteri si Parcuri Nationale

Platesc de la hotel pretul dublu pentru aeroport. Pe 4.02.2011, am avion catre Guwahati, Nord Estul Indiei. Compania Kingfisher, cea mai renumita din India, opereaza in aeroportul international si toata lumea este amabila si serviabila. Bagajul de mana nu se cantareste. Insotitoarele sunt frumoase si dichisite rau, nu ca cele de pe Austrian Airlienes. No comment. In schimb, desi nu e companie lowcost, primim doar 150ml apa, restul fiind pe bani. Acelasi zbor il are si colegul din Elvetia, chiropterologul-conservator de la Muzeul de Stiinte Naturale din Geneva. Nu ne intalnim in prima faza, dar la prima escala a avionului, ramanem vreo 10 pasageri si amandoi ne ridicam in acelasi timp sa ne cautam. Nu stim cum aratam, dar nu  e greu sa-ti dai seama. Din acel moment lucrurile s-au simplificat 100%. Suntem doi europeni, care nu s-au vazut niciodata intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna si devenim ca fratii din primele clipe. Asta face o calatorie, apropie oamenii si ii determina sa comunice.

Colegul meu are experienta de 20 ani cu tarile asiatice si nu are nici un stress. Ne cazam la un hotel luxos (cica)! si, nici bine nu ne tragem sufletul ca suntem zguduiti. A! trece un camion probabil. Hmm…ai simtit si tu? Crezi ca a fost un cutremur? Maybe……A doua zi, la micul dejun primim si ziarul. Tocmai a fost un cutremur de 6,4 grade cu epicentrul in Shillong, acolo unde avem sa mergem…………..Ne trece prin minte, ca, am fi putut muri chiar!

In Assam, India de Nord Est prin parcuri nationale

Iesim pe strada, si desi este foarte aglomerat si aici, atmosfera o gasesc schimbata. Se vede ca nu suntem intr-un loc turistic. Totusi, Guwahati este capitala Assamului, acolo unde sunt cele mai celebre plantatii de ceai! Facem o vizita la celebra companie de turism NetworkTravel, sa ne interesam de Parcul Kaziranga, parc intrat in patrimoniul Unesco, si care mai pastreaza inclusiv tigri si 1200 rinoceri cu un singur corn. Manuel este un pasionat al vietii salbatice. Recunosc, ca si biolog, multe le stiu teoretic, dar intotdeauna mi-a placut sa invat la “fata locului”. S-a dovedit pe parcursul a trei saptamani ce inseamna sa fi alaturi de un profesionist in adevaratul sens al cuvantului. Alaturi de Manu, am fost ca si intr-un serial Discovery! Pana sa ajungem in Kaziranga (pe lista “501 must visit natural wonders”), domnul cel dragut si grasut laudat in Lonely Planet din fata noastra, ne recomanda o tura pana in Parcul Pabitora si una pe raul Brahmaputra pentru a vedea delfinii de apa dulce! La cei 50 de ani ai sai, Manu sare in sus de bucurie ca un copil! Realizeaza ce fantastica ocazie are de a vedea acesti delfini, atat de rari in lume. Imi marturiseste, ca nu cunoaste pe nimeni din lumea lui care sa-i fi vazut! E imposibil sa nu te molipsesti de entuziasmul lui de copil mare! Devin euforica si eu si, in loc sa luam taxiul catre Shillong (unde ne asteptau ceilalti) hotaram sa mai stam o zi! Nu putem rata delfinii.

Urmatoarea zi, soferul intarzie o ora! Manu e spume tot, caci tocmai a ratat pasarile de dimineata! Ajungem pana la urma in Parc si, platim taxe peste taxe si inca o suma exorbitanta pt mine (40$)! pt o ora cu jeepul, intr-un circuit doar de 16 km! In viteza ni se arata, un “rino”, un “buffalo”, iar un “rino cu baby”, dar pana la urma ne dam jos si ne apropiem de minunatele creaturi. E fantastic totul in jurul meu. Acum am ocazia sa vad un pic din natura Indiei! Repede, repede, caci “rino”, poate deveni agresiv! Reusesc sa filmez putin (caci nu am platit 20$ si pentru camera video – deh, eu tot roman sunt, nu?), si rangerii imediat imi cer chitanta! Suntem dezamagiti, totul a fost pe fuga…………lasa, recuperam noi in  Kaziranga! A doua zi, aflam tot din ziar, ca aici, un “rino” a ucis un ranger. Doamne, ce se intampla?

Cu greu ajungem inainte de asfintit in satul de pe Brahmaputra, unde luam o barca cu 2 localnici si inaintam linistit pe cursul apei. La un moment dat, 3 delfini apar si incep sa sara in jurul nostru. Acum chiar ca sunt dintr-un film Discovery! Clipa cand apar e atat de pretioasa, iar noi ne rugam, facem incantatii sa reusim sa-i prindem in obiectiv. Credeti-ma, daca la Taj Mahal nu a fost “take a breath away”, acum, langa acesti delfini, langa aceste minuni ramase pe pamant, am ramas uluita! Aici, intr-un loc fara turisti, la ei acasa, nu intr-un parc national ingradit, cu 10 rangeri cu ochii pe tine, nu la zoo, am putut sa-i fotografiez pe cei care sunt Platanista gangetica, pe cale de disparitie pe glob. Emotionant! India este incredibila cu siguranta, si acesta este momentul cand am realizat acest lucru.

Bineinteles, ma voi convinge de acest adevar, timp de 3 saptamani, printre indienii khasi si jaintia, doua populatii indigene de aici, din Meghalaya, respectiv din Shillong si Jaintia Hills. Brian, liderul Megahalaya Adventure Association, impreuna cu Teddy, Mel, Ronnie, Saw, Vijay – prieteni dragi acum, indieni khasi, mi-au demonstrat ce inseamna sa fii primitor! Noi balcanicii, palim in fata lor! Niste oameni sufletisiti si pasionati de protectia pesterilor lor!

Explorand pesterile Indiei – Caving in the abode of the clouds

Echipa ce am format-o impreuna cu englezii, elvetienii si nemtii, alaturi de cei din MAA, a fost una sudata pe parcursul expeditiei “CAVING IN THE ABODE OF THE CLUDS”. Visul de a face parte dintr-o asemenea echipa devenea realitate! Mi-am adus aminte de mottoul unor colegi, care spun: “Urmeaza-ti visul!”.

Tabara a fost situata pe malul raului Kopili, granita dintre Assam si Meghalaya. Patru pesteri importante au reprezentat obiectivul nostru. Preferatele mele au fost: Krem Labit Kseh (Pestera Liliecilor) si Krem Shallong. O saptamana, am mers cu canoea o ora in lungul lui Kopili la Pestera Shallong si am fost descoperitoarea galeriilor “Alley of Cleopatra” si “Where the angels tear to trade”. Va puteti da seama dupa denumire, ca si acestea au fost “take a breath away”. I-am inteles pe englezi ce inseamna Meghalaya din punct de vedere speologic, si de ce vin aici de 20 de ani!  Oricum, cu aceasta ocazie, am realizat ca si Romania se poate lauda cu cele mai frumoase pesteri din lume! OOOO,  DA!!! La finalul taberii, Shallong insuma 4700 de metri explorati si cartografiati, o pestera cu de toate: saritori, inot in galerii inundate, tarasuri prin namol de 1m, stramtori verticale, hornuri de 40m si minerale unice!

Krem Labit Kseh, se afla la doar 10 minute de tabara si reprezenta pestera dificila, unde turele durau intre 8-10 ore, Ca sa ajungi la pasajele de lucru, trebuia sa inoti 2 ore. Daca in multe pesteri, ai nevoie de echipament specific pentru verticale, aici nu iti trebuia decat o vesta de salvare, si evident, un panatalon de neopren de 3 mm,  pentru ca, in pestera, atat in apa, cat si in aer erau 20 grade. Dupa frigul ce l-am indurat 10 ani, in pesterile din Romania, la 5-9 grade, sa fac acum speologie in tricou, era mai mult decat un vis frumos, din care nu as fi vrut sa ma trezesc! In fiecare seara, aici, Manu punea plasele de prins lilieci, precum si o “harp trap” (o capcana inventata de un american, de 2000 euro, care avea avantajul nestresarii liliecilor, si o puteai lasa in acelasi loc mai multe zile, fata de plasele care trebuiau imediat stranse dupa ce prindeai cateva specii). Pestera adapostea o colonie imensa de lilieci din genul Hiposideros (in Romania, avem o specie, hiposideros, nu un gen), care sunt niste lilieci grasuti ,cu o fata interesanta cu o foita nazala foarte mare, si care erau vanati de localnici pentru a-i pune in farfurie. Si aceasta pestera si-a dezvaluit misterele, in galeria Flower power, cu niste flori de gips uriase! E un sentiment absolut coplesitor, sa stii ca esti PRIMUL care este binecuvantat sa vada aceste frumuseti rare! Studiile stiintifice facute de psihologi, arata ca motivul pentru care unii oameni practica speologia este ca sunt in cautarea frumosului absolut! Asa sa fie oare?

Tabara noastra, din inima junglei din Jaintia, se afla la numai 20 minute de satul Kseh, drept pentru care, am intreactionat mult cu localnicii, oameni modesti, dar la fel, foarte sufletisiti!  Unii mai curajosi, veneau de dimineata la noi in tabara, se asezau  in fata corturilor noastre ca la film. Kumno? (cum te numesti?). Am avut angajati dintre acestia, care ne-au ajutat pe tot parcursul taberei. Mancarea, a fost mai mult decat delicioasa, si tot timpul cat am stat in India, nu am avut absolut nici o problema, de nici un fel!

Tin sa le multumesc tuturor care m-au sustinut intr-un fel sau altul, dar mai ales lui Simon Brooks de la British Caving Associations, Thomas Arbentz  de la Swiss Speological Society care m-au acceptat in randurile lor, printre adevaratii exploratori ai tenebrelor si colegilor mei de expeditie cu care am facut o excelenta echipa!

Rendez-vous cu un rinocer

La „vanatoare” de delfini

Iata si un delfin de apa dulce !

Modern India

Prin Shillong

100% LUX !

Viata la rau

Prin pesterile nord-estului indian

Nu numai oamenii sunt pasionati de speologie

Un pic de shopping

Namaste ! Multumesc ca ati citit insemnarile mele