Escapada in Venezuela – by Dan

Personal, am fost foarte putin prin Venezuela… Doar vreo 3 – 4 zile, in drum spre si la intoarcerea din Peru. Daca la dus, nu am cunoscut decat hotelul, la retur, am petrecut cateva zile prin Caracas (unde am vazut biserica maramureseana) si un parc national de langa Caraibe. Dar Venezuela e un loc superb cu foarte multe atractii si musai trebuie sa ajung acolo intr-o zi. Dar pana atunci, il las pe Dan sa va povesteasca despre excursia sa prin Venezuela.

Noi am planificat vacanta pornind de la o oferta de bilete de avion de la Condor. Super pret, dar biletul trebuia cumparat in urmatoarele 48 de ore. De abea ulterior ne-am documentat si am vazut numeroasele avertismente legate de securitatea personala asa ca am decis sa apelam la o agentie locala pentru transferuri, cazare, tururi. Programul  a fost Isla Margarita (1 noapte), Henri Pittier National Park (2), overnight bus, Canaima (3), Ciudad Bolivar (1), Orinoco Delta (2), Mochima (3), Isla Margarita (2).

Primul contact cu Venezuela – Isla Margarita

Primele avertizari „live” legate de infractionalitatea din Venezuela le-am primit in avion din partea unui belgian care locuise o vreme in Isla Margarita si tocmai se intorcea sa isi vanda casa pentru ca au intrat hoti inarmati peste el in casa de vreo 4-5 ori, iar mai apoi in taxiul de la aeroport spre hotel, cand intr-un mic orasel unde se mergea foarte incet soferul ne-a spus oarecum panicat sa inchidem geamurile (negre). Hotelul Costa Linda a fost foarte ok si la receptie, era una dintre putinele persoane care vorbeau engleza pe care am intalnit-o in Venezuela, dar si gard de sarma ghimpata si gard electric, ca mai toate hotelurile si casele mai rasarite. Playa El Agua, una dintre plajele celebre din Isla Margarita nu ne-a impresionat, dar nici nu suntem mari iubitori de plaja.

Urmatoarea zi, cand trebuia sa luam un zbor spre mainland, am cunoscut si „punctualitatea” specific locala. Ajunsi cu doua ore mai devreme la aeroport aflam ca zborul nostru de 13.45 spre Valencia nu mai era, fusese unul pe la 11, dar ca o sa incerce sa ne transfere la o alta companie (asta dupa ce au gasit cu greu prin aeroport o persoana care vorbea ceva engleza). Urmeaza cateva plimbari intre ghiseele celor doua companii, check-in bagaje la una si noi la alta, gasirea unui zbor de ora 15.00 care a plecat pe la 17.00, anuntarea agentiei ca sosim cu altceva sa ne astepte soferul.  Btw, Vodafone nu are roaming cu Venezuela iar la Orange, daca ai prepay, nu poti sa suni/trimiti sms, poti doar sa primesti (sau cel putin atat am reusit noi).

Jungla si orase coloniale langa Valencia, Venezuela

Drumul dintre Valencia si Choroni este superb – munti, jungla, sosea ingusta, serpentine, soferi de autobuz nebuni. Daca e noapte si o ceata cum nu am mai vazut este si mai palpitant. Pe drum am incercat si o gustare autentica, la un mic restaurant pentru soferi – cachapa – un fel de clatita din porumb umpluta cu branza proaspata.

Choroni si Puerto Colombia sunt mici orase coloniale, foarte linistite, cu casute viu colorate, multi turisti din Venezuela. Parcul national are o varietate foarte mare de pasari si multe trasee accesibile pentru plimbari prin padurea tropicala – impresionanta, mai ales daca ai un ghid care sa iti explice cate ceva despre multitudinea de plante ciudate. Prin bunavointa ghidului, am incercat si hallaca (hayaca), un preparat traditional pentru Craciun – un fel de mamaliga umpluta cu un amestec de carne si legume, infasurata in frunze de banana si fiarta.  Restaurantele din zona servesc fructe de mare foarte bune.

Pe langa padurile tropicale, zona este cunoscuta si pentru plajele superbe, linistitie, izolate, majoritatea accesibile doar cu barca (lancia). Printre acestea, La Cienaga, o laguna cu apa turcoaz, superba, linistita, inconjurata de mangrove. In zona este si Chuao, un sat faimos pentru plantatiile de cacao, una dintre cele mai bune din lume, accesibil doar cu barca (sau pe jos, peste munti).

Cazarea a fost la Posada El Turpial, draguta, colorata,  cu mic dejun local (arepas cu diverse chestii), cam putin. Proprietar european (o tanti), din cate se spune foarte amabila si ghid foarte bun, dar nu prea am avut ocazia sa o vedem pe acolo.

Punctul forte al oricarei excursii in Venezuela – Angel Falls si Delta Orinoco

Nightbus-ul de la Marracay spre Ciudad Bolivar, pe langa cele vreo 3 ore intarziere care ne-au facut sa ne gandim serios ca o sa ne petrecem noaptea intr-o autogara si o sa pierdem zborul spre Canaima/Angel Falls, e un fel de congelator ambulant, cu scaune care se fac aproape paturi, cu tot felul de oameni si chiar niste pui de o zi intr-o cutie si, repet, frig, dar frig rau. Ne-au avertizat cei de la agentie ca e „freezing air conditioning, please be prepared for this” dar tot am fost surprinsi de cat putea sa fie de frig dar si de cat de linistiti stateau localnicii in tricouri.

Pana la urma, am reusit sa prindem zborul spre Canaima pentru ca ne-au asteptat vreo doua ore. Era un avion cu 5 locuri, am anuntat agentia ca intarziem, am gasit in autogara un taximetrist amabil care a mai sunat si el la aerport sa le spuna ca venim, apoi, la final ne-a luat pasapoartele si a alergat cu ele prin aeroport pentru niste formalitati. Motivatia lui a fost ca lucreaza mult cu agentia cu care i-am spus noi ca avem rezervare si ca el urma sa ne preia peste trei zile cand reveneam din Canaima si sa ne duca in delta, motivatia noastra ca i-am dat pasapoartele nu stiu care a fost, dar a iesit totul bine. Pilotul, bucuros ca vorbim italiana si poate exersa, ne-a ajutat sa trecem de controlul de securitate niste spray-uri antitantari pe care le caram din Frankfurt. Ceilalti trei colegi de zbor erau din Venezuela asa ca nu pareau foarte afectati de cele doua ore intarziere.

Zborul, cam o ora si jumatate, pe langa fascinatia primului zbor cu un avion mic si vechi, este impresionant, peisajul trecand de la rauri rosiatice la paduri prin care cat vezi cu ochii (din avion, adica mult) nu parea sa fie niciun drum sau luminis, apoi la mult-asteptatii tepui si primele cascade. Aeroportul din Canaima e un fel de casuta acoperita cu frunze de palmier unde sunt cativa soldati, cativa vanzatori de suveniruri si sucuri si multi ghizi (indieni pemon) care incearca sa isi identifice si organizeze clientii. Accesul in Canaima se face exclusiv cu avionul si pana la Angel Falls mai mergi vreo 5 ore cu o canoe (curiara) asa ca totul pare sa se desfasoare prin aceste mici agentii locale (care se pare ca sunt si detinute de indieni deci sustinem comunitatile locale).

Prima zi, dupa cazarea la Churum Vená Lodge – ok, minimalista, toate mesele incluse – a continuat cu o plimbare scurta pe Canaima Lagoon si explicatii privind culoarea apei, care este rosu inchis spre negru din cauza mineralelor si a taninului din plantele care se descompun pe malul raului, continua cu o vizita la Sapo Falls. Aceasta a fost probabil cea mai impresionanta experienta din Venezuela. Este o cascada nu foarte inalta (vreo 20-30 de metri) dar destul de lata si cu un volum impresionant de apa (colorata) si se poate traversa raul prin spatele cascadei (printre perdeaua de apa si stanca). Noi am fost in sezonul ploios, cand era foarte multa apa si traseul absolut impresionant. Din ce am inteles, in sezonul secetos situatia se schimba dramatic si din cascada ramane doar un paraias.

A doua zi, ne-am imbarcat de dimineata in canoe pentru un drum de aproape 5 ore in amonte, spre Angel Falls. Drumul este impresionant, printre multi curenti, praguri (rapids), peisaje superbe – tepui si cascade. Am avut parte si de ploaie, prima serioasa de la inceputul excursiei. Ultima parte a drumului, un urcus de circa 45 minute prin padurea tropicala catre „observation point” a plouat tot timpul insa a meritat. Angel Falls, sau atat cat se vede din ea in sezonul ploios, adica vreo trei sferturi pentru ca in partea de jos este doar o ceata, este … inalta, foarte inalta. Adica vezi cam un kilometru de stanca verticala, dreapta si o cadere de apa de 979 m. In sezonul secetos cascada se reduce la un firicel de apa si isi pierde o mare parte din farmec. Urmatoarea noapte am petrecut-o in hamac, intr-o tabara amenajata in jungla, in aer liber (doar acoperis si plasa de tantari).  Drumul inapoi, in josul raului este mult mai rapid si mai putin impresionant.

A urmat zborul inapoi la Ciudad Bolivar cu un avion ceva mai mare, o noapte la Posada Villa Granada, o pensiune cu atmosfera foarte placuta, cu piscina, papagali, maimute, broaste testoase, 2 catei haiosi, proprietar foarte prietenos, dar situata la mama dracului, intr-un fel de suburbie/satuc unde nu am fi ajuns niciodata daca nu ne asteptau ei la aeroport sau am fi sarit din taxi convinsi ca ne-au rapit, daca nu aveam numele soferului in programul de la agentie.

Delta Orinoco a insemnat 3 zile de plimbari cu barca pe nenumaratele canale, printre nuferi, incercand sa identificam diverse specii de papagali si maimute si gustand tot felul de fructe culese de „sofer” si spalate in rau sau ascultand povesti despre utilizarea altora de catre indieni.  Engleza nu era unul dintre punctele lui forte asa ca nu prea stim ce am mancat dar majoritatea erau interesante (mango era demential) si am baut si apa dintr-o liana. Am pescuit piranha, am facut baie in acelasi rau (dar intr-o zona unde era mult mai mare si cica nu veneau), am vazut delfini, ne-am plimbat prin jungla, am refuzat sa mancam furnici vii, am vizitat cateva comunitati de indieni care nu pareau sa faca sau sa detina nimic dar nici sa fie ingrijorati de ceva. Cazarea a fost la Abujene Lodge in niste casute lacustre haioase, fara geamuri, doar cu niste plase/perdele si plase de tantari, personal prietenos – ne-au adus si un soi de tarantula intr-o zi, dar nu a vrut nimeni sa interactioneze cu ea.

Mochima inseamna plaje superbe (de Caraibe) cu nisip alb si apa turcoaz, majoritatea accesibile doar cu barca, cocktailuri fabuloase, snorkelling, mese in principal pe baza de peste.

Pretul benzinei in Venezuela este de circa 0.1 bolivari/litru, adica aproape nimic. Tara este plina de panouri publicitare cu realizarile lui Hugo, pe care, in mod surprinzator tinerii il aproba. Cei mai in varsta si care au un mic bunsiness par a fi singurii care nu sunt de acord cu politica lui.

Cursul de schimb merita atentie. Venezuela este unul dintre putinele locuri unde NU trebuie sa mergi cu cardul. Cursul de schimb oficial este in jur de 4 bolivari/USD, insa pentru ca venezuelenii nu au voie sa schimbe decat sume foarte mici si nici nu au mare incredere in moneda nationala, cursul pe piata neagra era anul trecut intre 6 si 8 bolivari/usd. Piata neagra este accesibila oriunde – in aeroport, la receptia hotelului, orice taximetrist stie pe cineva care iti poate schimba. In mod surprinzator, cele mai bune cursuri noi le-am obtinut in aeroportul din Caracas (7.5) si la hotelul din Isla Margarita (8) adica in zonele cele mai turistice.

Cam asta am facut noi, insa Venezuela mai are multe alte atractii – Roraima, Merida, etc care merita vizitate cu varf si indesat.

Excursia prin Venezuela

Hotel Costa Linda – insula Margarita

Hotel Costa Linda – gardul

Pelicani prin Isla Margarita

Mall in Isla Margarita

Padure tropicala – Henri Pittier

O plaja in acelasi parc national – Henri Pittier

Viva Hugo !

In drum spre Canaima – imagini din avion

Celebrii tepuis

Si culori fascinante

Harta zonei Canaima

Cascada Sapo

Pe sub cascada Sapo

Si in fine, Angel Falls, cea mai inalta cascada din lume

Angel Falls din punctul de observare

Cazare in jungla langa Angel Falls

Laguna Canaima

Delta Orinoco

Cazarea in delta Orinoco – la flux, apa ajungea pana sub case

Plaja Mochima