La palatul maharajahilor din Mysore

De peste 100 de ani, au patruns in limba romana unele cuvinte din hindi – maharajah sau nabab (provenind din “nawab”), indicand niste indivizi putrezi de bogati. Si cei care au introdus cuvintele in limba romana aveau dreptate, maharajahii (daca erau hindusi) sau nawabii (daca erau musulmani) erau conducatorii putred de bogati a unor mini-statulete din India, majoritatea provenind din acele zone care isi pastrasera independenta in fata imperiului hindus de la Hampi sau a Imperiului Marilor Moguli, cum este cazul si maharajahului de Mysore. Acesti conducatori locali au gasit o modalitate de colaborare si cu britanicii – in timp ce fostele posesiuni ale Marilor Moguli sau altor state mai mari au devenit colonii britanice, statele sutelor de maharajahi au ramas doar protectorate (afacerile interne erau reglate de conducatorii locali, in timp ce o parte din administratie – cum ar fi posta si telegraful, apararea si relatiile externe erau in mainile britanicilor)

Mysore – putina istorie

In 1947, odata cu declararea independentei Indiei, liderii Partidului Congresului au trebuit sa negocieze si cu acesti maharajahi care foarte multi erau extrem de populari (desi erau ingrozitor de bogati, evident pe spatele supusilor, ei asigurau o conducere aproape paternalista a acestora, fiind vazuti de toata lumea ca niste parinti ai regiunii). Pana la urma, de voie sau de nevoie, toti au trebuit sa renunte la puterea suzerana in favoarea noii Uniuni Indiene (sau a Pakistanului), dar si-au pastrat anumite privilegii, abolite ulterior de Indira Gandhi in 1971 care nu s-a sfiit sa arunce zeci de maharajahi in inchisoare. Marea majoritate a acestor maharajahi au trait in Nord, unde incredibilele palate si complexe regale din Jaipur, Jodhpur, Jaisalmer, Udaipur sau Gwalior sunt o marturie a bogatiei si extravagantei lor. Sunt niste locuri care trebuie sa le vezi pentru ca dupa ce te freci bine la ochi, sa poti consimti ca da, exista ! A si ca sa fie foarte clar: in momentul independentei Indiei, pe teritoriul tarii se aflau nu mai putin de 560 de “princely states” cu tot atatia maharajahi !

Prin sud nu au prea fost maharajahi. Multi au decis sa se bata cu englezii sau musulmanii, asa ca au fost alungati la un moment dat. Printre putinii care au reusit sa-si mentina posesiunile sunt familia Wodeyar, conducatorii regiunii Mysore, fiind destul de abili in a-si apara posesiunile si privilegiile. Desi britanicii au administrat direct regatul Mysore pentru cateva decenii, in 1881, la cererea familiei regale care ramasese totusi in Mysore, guvernatorul britanic a restaurat suzeranitatea limitata si Mysore a fost declarat “princely state”, unul din foarte putinele din Sudul Indiei. 70 de ani mai tarziu, a venit Independenta si pierderea definitiva a regatului.

Sa nu credeti ca maharajahii deposedati de rangul regal de Republica au suferit prea mult. Ultimul maharajah “oficial” al Mysore, Jayachamaraja Wodeyar a devenit guvernator de Mysore in perioada 1950 – 1956, apoi al intregului stat Karnataka (care a inglobat si Mysore) pana in 1964 si in sfarsit, guvernator al Madrasului (in afara pamantului natal) pana in 1966. A murit in 1974 dupa ce si-a pierdut rangul nobiliar in 1971. Fiul sau, Srikanta Datta Narasimha Raja Wodeyar este membru al Parlamentului de foarte multi ani… Mostenirea dinastiei continua din tata in fiu.

EI bine, in centrul orasului Mysore se afla unul dintre cele mai faimoase palate de maharajah din toata India. De altfel, acesta primeste circa 2,7 milioane vizitatori in fiecare an, fiind se pare al doilea cel mai vizitat obiectiv turistic din toata tara dupa Taj Mahal !

O vizita la palatul maharajahului de Mysore

Dar, destul cu introducerile si hai s-o luam spre palatul Mysore… Am stat cateva zile in acest oras, aflat destul de aproape de Bengaluru, fostul Bangalore, astazi una din capitalele outsourcingului si a IT-ului mondial. Daca Bengaluru este un oras modern, in continua dezvoltare, Mysore a ramas acel oras simpatic de provincie in care viata continua sa graviteze in jurul Palatului Regal. Si chiar are de ce.

Am intrat prin poarta sudica. Poarta nordica era ferm inchisa, desi este mult mai aproape de zona hotelurilor in care stateam si noi. Dar nu ne-a parut rau ca am inconjurat superba proprietate. Maharajahul a construit cladiri somptuoase si in jurul palatului, cum este cladirea care gazduieste posta orasului.

La intrarea in palat, obisnuitul haos al vanzatorilor care fiecare parea indreptatit sa bagam mana in buzunar si sa-I cumparam ceva… fie ca erau suveniruri-kitsch, cozi de paun sau fructe… Dupa cateva saptamani de calatorit printr-un sud mult mai relaxat decat experimentasem in India de Nord, am regasit apucaturile negustorilor din Nord. Ho, ca n-am venit sa cumpar nimic ! Am scos 200 rupee (3 euro), de zece ori mai mult decat platesc indienii si am intrat in curtea palatului. Palatul continua sa apartina maharajahului-deputat, si sa-I fie resedinta oficiala, locuind intr-o aripa mai linistita si dosnica a palatului.

Mii de vizitatori se plimbau si pozau prin minunata gradina a palatului, mai ales multe grupuri de elevi (toti desculti, in mod ciudat, pe aici, prin Sud, multa lume umbla desculta pe strada si nu pentru ca nu au bani – am vazut domni distinsi in costume umbland desculti, iar in cazul grupurilor de elevi si eleve, pare o regula !). In ciuda multimii, palatul este insa superb – terminat in 1912, gandit de un arhitect englez, este considerat unul dintre cele mai splendide exemple de arhitectura indo-saracenica, un melanj dintre stilul gotic cu stilurile traditionale hindu, mogula si rajputa, un stil extrem de spectaculos si foarte la moda in India de inceput de secol XX (gara Victoria Terminal din Mumbai sau Victoria Memorial in Kolkata sunt alte exemple de arta indo-saracenica), depasind intr-un final granitele Indiei natale spre alte tari inclusiv Marea Britanie (Pavilionul Regal din Brighton), Australia (Teatrul Forum din Melbourne) sau Malaezia (cea mai remarcabila cladire fiind gara din Kuala Lumpur, dar si noile palate din capitala Putrajaya). De departe, starurile cladirii sunt domurile rosii in forma de ceapa (provenind din arhitectura Marilor Moguli), balcoanele rajpute, dar si armata de coloane cu incrustatii incredibile. Nu pot sa spun ca am prea multe cunostiinte de arhitectura, dar dupa ce ajungi in fata unui astfel de monument, nu se poate sa nu inveti putina arhitectura, e mult prea frumos !

Vis-à-vis de palat se afla evident un mare templu in stil sud-indian, cu un gopuram (turnul de la intrare) splendid, cu statui a sute de zei si zeite sculptate la perfectiune… Daca nu ar fi palatul atat de aproape, acest templu ar fi fost o atractie de sine statatoare.

Ne-am dus sa ne lasam pantofii la garderoba. Nu poti intra in palat decat descult, iar aparatele foto sau video sunt de asemenea depozitate intr-un loc sigur deoarece fotografiatul este interzis inauntru (bizar, este unul dintre putinele monumente din India unde am intalnit aceasta restrictie, dar ma rog, daca asta vrea maharajahul !). Interiorul este la fel de fabulos ca si exteriorul. In buna moda a palatelor nordice, gasesti “Divanul intalnirilor publice” unde maharajahul primea prostimea in audienta si “Divanul intalnirilor private” unde se intalnea doar cu personalitati. In rest, urcand in sus si jos pe scari, ai parte de un caleidoscop ametitor de oglinzi, aur, statui si orice poate straluci… Bulbii de pe cladire se regasesc si in interior, iar impresionanta terasa cu vedere spre parc mi-a adus aminte de un palat din Esfahan…. Stilul persan s-a imbinat de-a lungul secolelor cu cel indian, potentandu-se reciproc.

Odata reveniti cu picioarele pe pamant (la propriu, dar si la figurat), am topait pe asfaltul incins pana am reintrat in posesiunea sandalelor si apoi am mai aruncat o privire prin magazinul de moda al maharajahului plin cu sari-uri stralucitoare.

Am mai pierdut vremea prin parc, facand poze si bucurandu-ma de priveliste. Stateam si ma gandeam ce stralucitoare poate fi Dussehra, un festival care tine 10 zile in timpul toamnei, imediat dupa terminarea musonului si in timpul caruia palatul este feeric luminat de nu mai putin de 96.000 becuri si lampi, iar zeci de elefanti impodobiti regeste se plimba pe strazile orasului, condusi de nobili in cele mai scumpe haine, urmati de o nesfarsita trupa de cavalerie imbracata ca de parada… Am vazut niste vederi, dar sunt convins ca in realitate, este un festival magnific.

Cine stie, poate ma voi nimeri in zona in vreo toamna… Poate…

Cum ajungi acolo

Bengaluru este cel mai apropiat aeroport international, fiind deservit si de companii cu zboruri directe din Europa (Air France zboara direct din Paris. Pretul unui bilet Bucuresti – Paris – Bengaluru este de circa 850 euro). Exista si o posibilitate low-cost: Pegasus pana la Istanbul (actualmente, preturi de 100 euro) si de acolo, mai departe cu Air Arabia via Sharjah costa 442 euro, deci vreo 550 euro. Din Bengaluru, poti sa iei unul din trenurile frecvente spre Mysore care fac cam 3 ore si costa cativa euro.

Cazare Mysore

Cea mai ieftina optiune este la youth hostel unde veti plati 100 rupee (1,5 euro) pe noapte daca nu reusiti sa-I convingeti ca sunteti studenti, atunci platind doar 75 rupee (1,1 euro). Eu am stat la Maurya Palace, nu chiar un palat, dar un hotel curat si ok in plin centru unde camera asa-zis imperiala (adica fara aer conditionat) costa 1055 rupee (16 euro). Daca nu puteti trai fara aer conditionat, optati pentru camera eleganta la 1695 rupee (26 euro) la care mai adaugati 8% ceva taxe.

Vremea Mysore

Iarna ! Octombrie – februarie este perioada cea mai buna – cer albastru senin si fara de nori, temperatura splendida, o minunatie. Evident, cel mai bine este sa prindeti festivalul Dusshera, dar atunci ar trebui sa va miscati din timp sa rezervati camere de hotel pentru ca orasul este luat cu asalt de mii de turisti. Pentru informatii mai detaliate pe luni, uitati-va la link sa vedeti cand e mai bine sa mergi in Mysore, India.

Viza India

Viza se poate lua foarte elegant on-line pe site-ul Ministerul indian, aici ––> viza India

Top 3 obiective turistice in Mysore

Totul graviteaza in jurul palatului… Un al doilea obiectiv ar fi piata de mirodenii si la final, daca mai aveti timp, unii maharajahi si-au construit resedinte somptuoase in afara orasului.

Harta Mysore.

Click aici:

Imagini Mysore

In fata palatului, statuia unuia din fostii maharajahi

Trafic prin Mysore

Posta

O alta poarta a palatului – probabil folosita de actualul maharaja

Intrarea in palat pentru vizitatori

Unde se vand de toate… de la fructe (aici, papaya)

pana la cozi de paun !

In fine, palatul maharajahilor din Mysore !

cu balcoane rajpute

Poarta dinspre zona hoteliera

Templul cu o gompura magnifica !

Hai sa ne uitam mai atent la statui

chiar foarte atent !

Elevi in excursie cu clasa