Toledo, intalniri intre civilizatii

Inchipuiti-va o stanca in forma de trunchi de con. Baza e inconjurata de o bucla in forma de cerc prin care curge uneori mai linistit, alteori mai repezit, fluvial Tajo. Pe varful stancii, e asezat orasul cu strazi inguste, de nici macar trasuri nu pot trece. Casele sunt construite dupa arhitectura araba – un cub de piatra fara ferestre la strada. Lumina vine din curtea interioara, din patio-ul plantat cu palmieri si portocali… Bine ati venit in Toledo !

Am fost la Toledo de 2 ori. Prima data, in periplurile mele super low-cost din studentie in vara lui 1995. Era prima oara cand vedeam un oras cu puternice influente arhitecturale arabe si m-am bucurat ca desi la soare erau 52 de grade (inca imi aduc aminte de ceasul cu termometru de langa gara care indica o temperatura pe care n-o mai simtisem vreodata… dar cifra era credibila, eram in pantaloni scurti si cand imi miscam picioarele, ma ardeau pulpele), orasul era racoros, dovada a maiestriei si experientei arabilor de a crea habitate in zone inospitaliere, fierbinti. A doua oara, am fost acum cativa ani, intr-un decembrie bland, neasteptat de bland pentru clima destul de dura a zonei centrale a Spaniei.

De fiecare data, mi-a placut drumul de la gara spre oras… De fapt, gara te introduce in atmosfera orasului, fiind construita intr-un stil mozarab. Apoi, la doi pasi, ajungeai pe malurile destul de inalte ale lui Tajo, in fata ta infatisandu-se intreg Toledo… Dealul pe care este asezat Toledo este suprainaltat fata de dealul garii, asa ca nu poti sa ai o privire panoramica… Dar, poti sa observi impunatorul Alcazar, castelul din Toledo, precum si monumentalul pod de intrare in cetate – podul Alcantara, construit de imparatul roman Traian, fix in anii in care se batea cu dacii (104 – 106).

Daca podul este roman, drumul rasucit spre varful dealului devine arab – porti intr-o forma tipic islamica, palmieri, parca intri intr-o cetate din 1001 de nopti. Si sentimentul de Orient este corect, o buna parte din istoria Toledo-ului fiind legat de arabii veniti din Orientul Mijlociu. Fondat de triburi de iberici (populatia cucerita de romani), Toledo a devenit un oras mic, dar bine fortificat in timpul romanilor. Odata cu venirea vizigotilor si formarea Regatului vizigot, Toledo devine o primadona a peninsulei – capitala a nou formatului regat pana la caderea in mainile arabllor. Legenda spune ca un guvernator al Andaluziei si-a trimis fiica la Toledo la curtea regelui Roderic pentru a-si desavarsi educatia. Dar regele Roderic, fermecat de frumusetea adolescentei nu s-a oprit pana nu s-a culcat cu ea. Jignit, tatal a trecut stramtoarea si s-a intalnit la Tanger cu Musa-ibn-Nusair, guvernatorul arab al Africii de Nord spunandu-i ca regatul vizigot este slab si usor de cucerit… Musa nu a trebuit sa fie invitat de doua ori, asa ca in mai putin de 2 ani, Toledo devenea oras arab.

Intre 711 si 1085, Toledo a devenit o metropola in care coexistau trei religii si civilizatii – crestinii, arabii si evreii, iar stapanirea araba s-a dovedit a fi cea mai toleranta. Cultura si stiinta au inflorit, iar pecetea acestei perioade poate sa fie vazuta pana in ziua de azi. In 1085, Toledo a fost cedat in mod pasnic de arabi regelui Castiliei Alfons VI. Si in jurul acestei cedari, este o poveste interesanta. Alfons s-a batut timp de doua decenii pentru tronul Castiliei cu fratele sau mai mare Sancho. Dupa cateva infrangeri, Alfons s-a refugiat la prietenul sau Mamun, emirul de Toledo care l-a consolat cu un palat si un harem format din crestine si evreice pentru a-l inveseli si feri de tristetile exilului. Intr-un final, Alfons l-a invins pe Sancho si a devenit Rege al Castiliei si Leonului si in aceasta calitate, l-a ajutat pe Cadir, fiul si urmasul lui Mamun sa-l invinga pe emirul de Badajoz. Drept multumire, Cadir i-a daruit lui Alfons cetatea in care acesta isi petrecuse viata de exilat. De atunci, Toledo a devenit una din capitalele Spaniei (alaturi de Segovia sau Burgos) pana in secolul XVI, cand regele Filip II a declarat Maridul capitala si a parasit vechea urbe. Astfel Madridul a adunat tot ce era mai nou in ceea ce priveste arhitectura timpurilor moderne, iar Toledo a ramas asa cum a fost.

Odata ajuns pe strazile orasului, peste tot, dai de magazine de suveniruri. Si toate expun cu mandrie obiectele care au dus faima orasului in intreaga lume – sabiile de Toledo ! Se spune ca apele maloase ale fluviului Tajo care imbratiseaza orasul ar poseda calitati chimice deosebit de favorabile pentru calirea otelului. In plus, aducerea de know-how si artizani tocmai de la Damasc a transformat Toledo in capitala mondiala a celor mai bune si frumos ornate sabii cel putin din aceasta parte de lume. Daca intre timp, sabiile si-au cam pierdut intrebuintarea practica, in schimb artizanii de sabii din oras creaza acum pe banda rulanta pentru turisti copii de sabii célèbre, mai ales cea a Cid-ului, eroul legendar al luptei impotriva arabilor. Dar nu numai, veti putea cumpara sabia lui Harry Potter sau a Xenei, printesa razboinica sau a Gladiatorului… Am inteles, ca la cerere, poti sa-ti cumperi si copia sabiei lui Stefan cel Mare (originalul este in Muzeul Arheologic la Istanbul)

Toledo nu duce lipsa de monumente. Titlul de cel mai impozant monument din oras si-l disputa Catedrala si Alcazarul, religie contra armata. Am vizitat Alcazarul doar in 1995, cand am fost recent era inchis pentru reparatii. A fost o vizita foarte interesanta pentru ca muzeul militar dinauntru reflecta propaganda si punctul de vedere franchist asupra istoriei care a cam fost eradicat cu atentie din tot restul Spaniei (poate exceptand la mausoleul lui Caudillo). Alcazarul a fost scena unei batalii extrem de sangeroase intre franchistii asediati de trupele republicane de stanga, iar tot palatul era un muzeu omagial pentru eroii franchisti… a fost o vizita extrem de instructiva in a ma familiariza cu franchismul.

Catedrala este in schimb mult mai artistica cu un altar fabulos, cu capele, foarte incarcata si inzorzonata. Spre deosebire de alte lacasuri de cult care au fost biserici, apoi convertite in moschei si din nou in biserici care se gasesc prin multe locuri ale Spaniei meridionale, aportul Islamic la monument este in cazul de fata neglijabil… prea buna biserica catolica a ras cu o osardie mai mare urmele rugilor spre Allah.

In ciuda acestor cladiri monumentale, brandul turistic al orasului nu se bazeaza nici pe biserica, nici pe Franco, ci pe mult mai austerul pictor El Greco, Domenikos Theotokopoulos pe numele sau adevarat, celebrul pictor provenind din Creta care s-a stabilit si a creat in Toledo. Expert in a scoate maximum din doar cateva culori, concentrandu-se pe fetele personajele principale, lasand restul in obscuritate, El Greco si-a construit cariera intr-un oras care desi se afla in declin, continua sa fie prosper… Iar urbea de astazi ii exploateaza amintirea cu mult sarg – exista un “El Greco trail”, poti sa-I vizitezi muzeul, dar si diverse lucrari raspandite in general prin biserici – cea mai faimoasa opera este “El Entierro del Conde de Orgaz” aflata in biserica San Toma.

Si daca tot ajungeti la San Toma, nu ratati si podul San Martin aflat destul de aproape. De aici, puteti sa va bucurati de o panorama superba asupra orasului vechi, dar si al fluviului Tajo. Si ca peste tot in Toledo si acest pod are o poveste frumoasa. Se spune ca arhitectul s-a inselat cu calculele si cu putin timp inainte de inaugurare (cand podul era inca sprijinit de schele) s-a prins ca acesta se va prabusi… Evident, o pedeapsa, poate capitala il pastea… Deprimat, arhitectul s-a inchis in biserica asteptand sa fie insfacat de soldatii trimisi de episcop. Va fi insa salvat de sotia sa care intr-o noapte s-a furisat in santier si a dat foc la schele, distrugand podul… Desi initial, parea a fi un accident, cineva a parat-o. Adusa in fata episcopului, si-a recunoscut fapta si motivul ei. Impresionat, episcopul i-a iertat pe amandoi, femeia a fost data de exemplu intregului oras si podul a fost construit cum se cuvine… A fost unul dintre cele mai lungi poduri construite in epoca respectiva, si rezista pana in ziua de azi, la peste jumatate de mileniu de la evenimente.

Inainte de a parasi orasul, nu uitati sa va cumparati vreo sabia sau pumnal, nu sunt la preturi absurde ! Si eventual beti o bere in Plaza Zocodover, punctul central al orasului… In timp ce veti bea un San Miguel, imaginati-va targurile medievale care s-au tinut aici in fiecare marti din 1465 pana in anii 1960, imaginati-va rugurile pe care erau arse vrajitoarele si cei pe care Inchizitia isi pusese pata, imaginati-va luptele de tauri care aveau loc chiar acolo, fix in piata…

Si apoi, luati-o pe jos prin pasajele arabe, peste podul imparatului Traian inapoi spre gara…

Cum ajungi acolo

Poti ajunge cu trenul de inalta viteza AVE din gara Madrid Atocha (30 minute, la fiecare ora) sau cu autobuzul (1 ora, la fiecare ora, dar la jumatate de pret fata de AVE).

Cazare Toledo

Nu am dormit niciodata in Toledo, de fiecare data am venit intr-un day trip de la Madrid. Una dintre cele mai ieftine optiuni este Pension Arrabal cu preturi de la 30 euro dubla. Daca sunteti dispusi sa dati mai multi bani (66 euro dubla), Posada de Manolo care ofera camere amintind de cele trei culturi care s-au intrepatruns in acest oras – crestinii, musulmanii si evreii.

Vremea Toledo

E un climat necrutator – vara este extrem de cald (am prins peste 50 de grade in iulie !), iar iarna poate fi un ger patrunzator. Asta nu inseamna ca trebuie sa eviti Toledo, dimpotriva. Pentru a alege perioada ideala, uite-te pe Vremea in Toledo.

Top 3 obiective turistice in Toledo

Castelul, catedrala si muzeul El Greco.

Harta Toledo. Click aici.

Imagini Toledo

Gara Toledo

Puente de Alcantara

construit de „tatuca Traian”

Intrarea in orasul vechi

Alcazarul

Pe strazile din Toledo, poti gasi…

dulciuri, dar mai ales…

Dar mai ales sabii !

Ce sabie va doriti ? A Xenei, al lui Harry Potter sau a Gladiatorului ?

un colt din Plaza Zocodover

Catedrala – exterior

si interior

Altarul Catedralei

Puente de San Martin

Panorama orasului

si al raului Tajo

Urme ebraice in Toledo

Toledo by night – Catedrala

si Puente de Alcantara