Oameni si zei la picioarele Himalayei. Episod 4: In fine Everestul ! Iar mai apoi, Patan si templul maimutelor

A doua zi – desteptarea din nou de dimineata… sper ca barem azi sa pot zbura spre Everest. Este inca noapte, dar un splendid cer plin de stele acopera Valea Kathmandu… Kharma mea se potriveste cu cea a Everestului… astazi pare ca voi zbura!…

Zborul spre Everest

La aeroport, suntem informati ca este clar cerul, fara nori, iar vizibilitatea este de nota 10! Ce bine! Sunt cateva avioane care vor zbura spre Everest, dar ca sa nu fie inghesuiala, decoleaza cam la 20, 30 de minute unul dupa altul. Intr-un final sunt invitat la avion, o luam pe jos spre pista… Avionul pare modern, nou, dragut. Bun sfatul sa aleg Buddha Air si nu Royal Air Nepali, care par sa aiba niste avioane cam vechi. Inauntru, doar doua randuri de scaune, stanga si dreapta, ambele la geam… se vede ca e un avion pentru sightseeing.

Decolare linistita, survolam zona Kathmandu, dar imediat atentia tuturor se indreapta spre munti. Din pacate, stau pe partea dreapta, spre India, asa ca nu vad Himalaya, dar o s-o vad la intoarcere… Stewardesa vine la fiecare dintre noi si ne spune ca vom fi chemati, pe rand, in carlinga pilotilor… Wow, asta da, surpriza! Dar asta doar cand Everestul va fi vizibil. Avionul este plin, cei mai multi par sa fie chinezi si japonezi. Dupa nici 15 minute de zbor, usa pilotilor se deschide si incepem sa intram unul dupa altul. Intru si eu… undeva, departe, se vad niste munti albi, plini de zapada si parca, parca disting in departare creasta tuguiata a celui mai inalt munte din lume. Trag niste poze si revin pe scaun.

Ne continuam drumul, intre timp au intrat toti pasagerii si se reincepe de la zero… cand intru eu, sunt exact fata in fata cu Everestul. Wow! Este o imagine cu adevarat memorabila, care iti ramane si pe retina, si pe filmul aparatului de fotografiat… Cu greu ma scoate stewardesa din cabina, pentru ca la coada sunt si altii… Nici nu ma asez bine pe scaun, ca avionul incepe sa intoarca… Ne-am apropiat la cativa kilometri de Everest, mai departe nu se zboara, trebuie sa revenim spre Kathmandu. Am fost in cabina fix cand eram cel mai aproape… in plus, manevra de intoarcere se face prin stanga, asa ca Everestul, dar si ceilalti optmiari care il incadreaza defileaza fix prin fata ochilor mei. La decolare, am primit o foaie de hartie cu muntii… langa Everest se afla varful Lhotse, de 8.414 metri, care este necunoscut pentru multi… ce inseamna o diferenta de doar 400 de metri cand te afli in umbra celui mai mare!

La intoarcere, am si eu parte de panorama de vis a muntilor Himalaya. E absolut superba, ca niste dinti ascutiti albi, dar plini de vegetatie la poale. In spate, se profileaza un tinut pustiu, dar misterios, celebrul Tibet. In momentul in care imi stabileam excursia, aveam in gand sa dau o tura prin Tibet, dar planul a esuat deoarece pasurile erau inchise din cauza caderilor masive de zapada. In fine, probabil nici decembrie nu era o luna mai confortabila pentru o tura in Tibet, asa ca am lasat-o pe alta data (3 ani mai tarziu)

Dupa mai bine de o jumatate de ora de la decolare, aterizam inapoi pe aeroportul Tribhuvan… A fost o tura pe cinste! In plus, primesc si o diploma din partea Buddha Air. Scrie – „Nu am urcat pe Everest, dar l-am atins cu inima”… Foarte romantic :). Soferul ma asteapta linistit afara. “Beautiful. Isn’t it?”. Da, asa e… ce pacat ca foarte putini nepalezi au ocazia sa vada cat de frumoasa e tara lor de sus, din avion! Plecam spre oras si ma gandesc ca n-ar fi o idee rea sa nu ma duc la Kathmandu, ci la unul dintre celelalte orase istorice de pe vale. Patan este foarte aproape, as zice ca e o suburbie a capitalei, asa ca ii zic soferului sa ma lase in Patan. “Cum ajungi acasa?”, ma intreaba… Nicio problema, oi gasi vreo ricsa, vreun autobuz. “No problem, sir”, asa ca, dupa putine minute, ma depune in piata centrala din Patan, numita la fel ca aceea din Kathmandu – Durbar Square!

Patan – inca un oras regal pe valea Kathmandu

Durbar Square-ul patanez este piata cu cea mai mare concentratie de opere ale arhitecturii newari de pe toata valea… Nu are poate grandoarea pietei din Kathmandu, dar este mult mai variata ca tip de arhitectura… aliniate, una dupa alta, treci de la o pagoda nepaleza la un templu inspirat de indieni, revenind apoi la alta pagoda. Fata in fata cu acest trio de temple se afla Palatul Regal, actualmente transformat in cel mai frumos muzeu din toata tara – construit si aranjat cu bani si know how austriac, muzeul expune intr-un decor foarte ingrijit si inspirat diverse statui.

Am luat-o la pas prin piata… spre deosebire de cea din Kathmandu, aici chiar se vand lucruri – undeva, mai ascuns, intr-un colt, se vand legume, iar la intrarea in temple, diverse suvenire si opere de arta. Desigur, si aici sunt ghizi, dar prefer de data asta sa ma orientez cu Lonely Planet-ul, insa asta nu inseamna ca nu pot sa ma bucur de unele dintre pasiunile nepalezilor – sa stau pe cerdacul unui templu, sa sporovaiesc si sa observ viata pietei… Se apropie o tipa la vreo 20 si ceva de ani care incepe sa-mi ofere diverse suvenire… pare un magazin ambulant – tricouri, paturi, statuete, mici picturi de tip tangka… O refuz cu zambetul pe buze de fiecare data… pare suparata si ma cearta… Intru in joc… “Iti promit ca voi cumpara ceva de la tine in viata urmatoare”… Nu intelege… “When?”. “Next life!”… Pana la urma, se prinde si se bosumfla pe loc… Nu se mai joaca. A, nu esti o credincioasa adevarata… cand iti promit ca iti voi cumpara ceva in viata urmatoare, nu ai incredere? Nu ai incredere intr-o viata ulterioara? Hmmm… ar trebui sa suferi ca in statuile de pe stalpii de sustinere a templelor care expun numeroase scene de chinuire ale femeilor necredincioase.

De altfel, Patanul exceleaza in astfel de sculpturi – o femeie este trasa de par si torturata de doi demoni, alta este fiarta intr-un mare cazan, amintind parca de mai crestinestile cazane fierbinti ale iadului… Asta nu inseamna ca nu mai gasesti si alte imagini erotice.

Odata trecut de principalele trei temple din piata, descopar ca de fapt mai sunt cateva, probabil mai mult de zece temple sunt imprastiate prin zona… Simbolul orasului este insa o statuie destul de inalta a regelui Yoganarendra Mall, ingenuncheat intr-o floare de lotus, protejat de o cobra regala ca o adevarata gluga… Incredibil, dar adevarat, aceasta statuie a regelui din Patan se afla in Durbar Square de pe la 1700… Cate statui publice se pastreaza in Romania din acea perioada ? Nu cred ca foarte multe, eu, personal, nu stiu niciuna.

Intru si in muzeu… gazduit de fostul palat regal, afectat de invazia cuceritoare a regelui Gurkha, din 1768, dar si de cutremurul din 1934… O succesiune de curti interioare si intru in Muzeul Patan. Lonely Planet spune ca muzeul este unul dintre cele mai frumoase de pe tot subcontinentul (referindu-se inclusiv la India) si are mare dreptate – nu neaparat exponatele, dar mai ales felul in care sunt puse in evidenta dupa toate regulile muzeisticii moderne. Desi pastreaza aerul tipic nepalez, este un muzeu foarte modern, care ar putea fi la fel de bine in Londra, Paris sau New York! Iau la pas exponatele – zeitati turnate in bronz, lucrari din cupru aurit, dar si fotografii fascinante facute in Patan in jur de 1900.

Dupa un tur prin oras, revin in piata centrala, mai trag niste poze si decid sa ma intorc in Kathmandu… Negociez cu un sofer de ricsa si pentru cateva zeci de rupii (1 euro = 71 de rupii nepaleze, in 2003), ma transporta pana in Kathmandu… Plecam in forta si, dupa scurt timp, ajungem in capitala nepaleza… Intre timp, am stat sa ma gandesc ce ar mai fi de facut, asa ca decid sa ma duc la templul budist care domina Kathmandu de pe un deal… ii mai dau niste zeci de rupii si acelasi sofer ma duce pana in varful colinei…

Swayanbunath – templul maimutelor ce domina Kathmandu

Este pentru prima oara cand vad o stupa grandioasa, stralucind in lumina soarelui… Este absolut superba ! Templul se cheama Swayanbunath si, pentru ca numele e cam complicat pentru sahibi, este denumit si “Templul Maimutelor” – Monkey Temple, datorita numeroasei colonii de maimute care-si fac veacul prin templu si imprejurimi… In mod cert, e distractiv sa le urmaresti, pentru ca se… maimutaresc! Aluneca cu gratie pe rampe, se bat, alearga dupa cate o banana!

Privelistea insa asupra Kathmandu-ului este superba… practic intreg orasul e la picioarele mele… si, cu ajutorul unui calugar, incerc sa localizez principalele repere din oras – Durbar Square, Thamel-ul, se vede, pana hat, spre Pashupatinath, cel mai sfant templu hindus din toata tara. In oras ma intorc insa pe jos, coborand pe niste scari care ma duc nu foarte departe de Durbar Square… Si oricum, fiind spre seara, ma intorc in Thamel, unde decid sa ma duc la un restaurant italian – unde paste e pasta, iar tiramisu este, cred, cel mai bun tiramisu pe care l-am mancat vreodata (Sorry, Italia !)… Mai fac o tura de shoppinguri (cumpar o cuvertura de pat si niste camasi la preturi mici, foarte mici) si o tai spre hotel, nu inainte de a mai arunca o privire pe net… Thamelul geme de internet cafe-uri!

Gata de imbarcare

In avion

Spre Everest

In fine, cel mai inalt varf de pe Planeta !

Diploma – la coborarea din avion

Durbar Square in Patan

Piata din Patan este cu adevarat o piata

Statuia marelui rege Malla

Suveniruri de Patan… o sa cumpar „next life”

Elefanti de piatra in Patan

Templele din Patan contin statui cu zeitati,

porti monumentale taman bine de frecat menta,

ornamente,

sex, dar si…

… pedepsirea femeilor necredincioase !

Patan Museum

Swayanbunath – Templul Maimutelor

Unde te urmaresc ochii lui Buddha

De ce i se spune templul maimutelor 🙂