Oameni si zei la picioarele Himalayei. Episod 6: intre incinerarile hinduse si mantrele tibetane

Ultima noapte in International Guest House nu a fost prea placuta… Am racit, am avut febra, mi-a fost frig… Am umblat la cutiuta cu eferalgane, dar par sa nu dea rezultatele scontate… In general, nu prea racesc cand calatoresc, mult mai des racesc in Bucuresti, asta e una din putinele dati… Poate frigul din aeroportul intern, poate multiplele roof-top restaurants cu cine luate la zero grade… Ma rog, acum ce mai conteaza? Sunt in Nepal si trebuie sa-l explorez in continuare !

Cobor la receptie pentru a lasa bagajul. Planul de azi este sa ma mai plimb putin prin centrul Kathmanduului, apoi sa ma duc la hotelul Hyatt, unul dintre cele mai luxoase din Nepal, unde voi petrece ultima noapte de Nepal. Cum de stau la Hyatt? Simplu… asa cum companiile aeriene au programe de fidelizare, pe baza carora acumulezi puncte si apoi zbori gratuit, la fel si marile lanturi hoteliere au programe similare – in functie de cat cheltuiesti, acumulezi puncte pe care le poti schimba pe nopti gratuite. Eu am stat destul de mult in Hyatt-uri in interes de serviciu, mai ales la Belgrad, dar si la Budapesta sau la Geneva, si am mai stat moca la Cancun si acum, a doua oara, la Kathmandu… este noaptea de lux…

Dar, pana sa plec, ma plang la receptie ca am racit… Imediat, receptionerul scoate de sub masa niste pastilute colorate strident, ca multe alte lucruri in subcontinent, de altfel. “They are the best”, imi promite receptionerul. Nu mai stau sa intreb prea multe, am racit in Nepal, am o raceala nepaleza, deci tot vreo bulina nepaleza ma va scoate din impas. Iau una si urmeaza sa mai iau si mai tarziu… Si se pare ca receptionerul are ceva dreptate… dupa micul dejun, sunt mult mai vioi si gata de inca o zi de explorat prin Nepal, mai ales ca, din nou, soarele straluceste si cerul este de un albastru clar.

Ultima zi in Kathmandu

O iau la pas prin Thamel. E ultima mea zi pe aici, asa ca mai targuiesc una, alta. Apoi, o iau agale spre Durbar Square, facand poze pe drum… trec pe langa mica stupa din centrul Kathmanduului, mai mica decat Swayanbunath si, mai ales, Bouddhanath, dar la fel de fotogenica cu steagurile de rugaciune murmurand mantre neauzite de urechea omului in bataia vantului.

Ajung, in cele din urma, in Durbar Square – neasteptat de putina lume, trafic – deloc… Intr-una din seri, mergand spre Thamel, am avut parte de un ambuteiaj uman… ambuteiaje de masini am mai vazut, dar umane, rar… suvoaie umane se intalneau intr-o intersectie unde se mai invalmaseau si niste vaci comunitare, biciclisti si motociclisit si evident ca totul a devenit un haos… Acum, nu e cazul… pana si templele sunt cam pustii, asa ca porumbeii orasului pot sa se plimbe fara niciun stres prin piata… Pe cerdacul unui templu, un sadhu citeste ziarul… Teoretic, ascetii sadhu ar trebui sa renunte la orice bun material, sa nu-i mai intereseze nimic, doar sa mediteze, sperand sa fie promovati in viata urmatoare spre un stagiu mai apropiat de Nirvana… Dar, in Durbar Square, sadhu e interesat de politichia nepaleza si internationala… si, mai ales, de rupiile turistilor dornici de poze.

Data trecuta m-am tot plimbat prin toate templele cu ghidul, dar mi-a ramas doar Palatul Regal… Mai fac un tur de orizont, cautand cuplul de ghizi cu care am iesit la bere, nu sunt, poate au clienti, poate dorm, poate au prins vreo englezoaica zglobie. Asa ca, dupa ce mai arunc o privire la sculpturile porno de pe temple, il salut pe Hanuman, la fel de timid si oripilat de scenele de sex, si intru in Palatul Regal. Construit pe la 1600, a slujit ca palat regal pana acum vreo 100 de ani, cand a fost parasit de familia regala pentru o rezidenta mai moderna. Pe vremuri, palatul era mult mai intins, avea nu mai putin de 34 de curti interioare, dar cutremurul din 1934 a pus la pamant numeroase cladiri, asa ca nu au supravietuit mai mult de 10 curti interioare cu cladirile din jur. Imediat dupa intrare, ajung in prima curte interioara, Nasal Chowk, unde se afla platforma pe care sunt incoronati regii Nepalului… Ultima incoronare a avut loc cu doar doi ani inainte, imediat dupa masacrarea familiei regale, dar se pare ca va fi si ultima.

Interiorul palatului nu este insa la fel de spectaculos… Probabil, bogatiile au fost mutate in noul palat regal, asa ca trecem prin niste camere nu foarte ornamentate… Trec in revista si portretele tuturor regilor nepalezi, evident cele mai mari poze fiind ale cuplului actual. Din pacate, aici este singurul loc din Nepalul turistic unde fotografiatul este interzis (poti poza doar in curtile interioare), dar asta e…

Revin agale spre hotel dupa o ultima tura de Durbar si de Thamel… Imi pare rau ca plec, dar asta e… Maine dupa-amiaza am avion spre Varanasi, unde ma voi intalni cu Adriana si Elena. Dar, in mod cert, voi reveni in Nepal !

Ajung la hotel, receptionerul e cu gura pana la urechi cand afla ca ma simt mai bine si cheama un taxi… Ma intreaba unde merg, la aeroport? Nu inca, mai am o zi, vreau la hotelul Hyatt. Face niste ochi mari si ii explic ca am o camera gratuita… Nu cred ca a priceput de ce, dar il asigur ca m-am simtit excelent la International Guest House… Vine taximetristul si demaram in forta spre Hyatt, aflat la doi pasi de marea stupa de la Boudhanath.

Hyatt Kathmandu – poate cel mai luxos hotel din Nepal

Dupa circa un sfert de ora, ajung in fata Hyatt-ului… Hei, alta viata! Este ditamai cladirea, exteriorul insa e in stil nepalez… Foarte frumos… intru intr-o curte interioara plina de mici stupe, lemn sculptat… Ajung la receptie si arat hartia de rezervare si cardul Gold Passport (asa este numit programul de fidelizare Hyatt). Receptionera, cu un zambet foarte profesionist, ma anunta ca am o camera cu privire la gradina… Mie imi piere zambetul… as vrea sa am o camera spre Stupa, nu spre un parc, e drept verde, cu un gazon englezesc, dar fara niciun haz. Ii explic ca este ultima mea noapte in patria ei si, fiind un client fidel al lantului Hyatt, as dori sa am o camera cu vederea spre stupa… Tipa cam stramba din nas, mai da un telefon, mai tasteaza putin la calculator si imi indeplineste dorinta… am vedere la stupa!

Camera este, intr-adevar, foarte frumoasa… Mare, luminoasa, cu statui, mici poze, dar fara thangka… Baia este imensa si are o cada superba! In fine, in seara asta voi face baie in cada, nu numai dus… Dar punctul forte este superba priveliste spre stupa… de aici se vede doar partea superioara cu ochii patrunzatori si albastri ai lui Buddha, din spatele unei baterii de blocuri de cateva etaje… Si sa nu uit – hotelul are aer conditionat, deci la noapte va fi cald, cald, cald!

Mai fac o tura de recunoastere, vad niste restaurante sofisticate, ma plimb putin prin curte si observ, cu jind, piscina descoperita… Ce loc fain de imbaiere aici in lunile in care temperatura nu scade sub zero grade noaptea…

Dar, desi mi-ar placea sa mai lenevesc prin Hyatt, e timpul sa o iau la pas, pentru a merge spre ultimul obiectiv turistic major din zona Kathmandu – templul hindus de la Pashupatinath! Ma uit pe harta si ma hotarasc sa o iau pe jos… nu pare sa fie prea departe.

Atat hinduismul, cat si budismul sunt, la ora actuala, niste religii destul de pacifiste si de nemilitante pentru a converti necredinciosii… poate si de aceea cel mai sfant loc hindus din Nepal (si unul dintre cele mai importante din lume) se afla la doar doi kilometri de cea mai mare stupa budista, fiind un loc extrem de important pentru aceasta religie. Ca sa ajung insa la Pashupatinath, strabat drumuri colbuite din satele de langa Kathmandu… Lumea pare obisnuita cu strainii, unii saluta, altii zambesc… nimeni nu-mi vinde insa nimic… iar drumul este foarte pitoresc.

Incinerari la templul hindus din Pashupatinath

Intr-un tarziu ajung la complexul hindus. Situat pe malurile raului Bagmati, care, uneori, seaca, Pashupatinath este unul dintre cele mai importante temple ale lui Shiva de pe intreg subcontinentul, atragand mii de pelerini si sadhu din India sau Nepal. De altfel, la Pashupatinath se afla cea mai mare rezervatie de sadhu din zona, de sadhu autentici, nu din cei care citesc ziarul! Raul Bagmati este, de asemenea, un rau sfant, precum Gangele, de aceea Pashupatinath este unul dintre locurile cu cele mai bune auspicii in care sa mori si sa fii incinerat, imediat dupa orasul-sfant Varanasi… De altfel, exista si o zona rezervata familiei regale, care a functionat la intreaga capacitate doar in 2001… In rest, exista vreo sase ghaturi de incinerare care lucreaza non-stop… Este o onoare sa fii ars aici, si, in plus, ai sansa unei reincarnari superioare.

Nici nu am ajuns bine in Pashupatinath, ca sunt luat in primire de un ghid… De data asta, chiar nu am chef de ghid… Doar hindusii pot intra in templu, pe langa, ai parte de aceleasi scene erotice, iar scenele de incinerare le poti vedea fara niciun ghid… Ca sa scap, hotarasc pe loc sa ma dau drept francez… asa ca ma apuc sa-i explic in franceza ca nu stiu engleza si ca nu inteleg ce vrea de la mine… O idee foarte proasta – in nici cinci minute, ghidul meu isi aduce un prieten francofon… Din fericire, ghidul francofon pare sa aiba o prada mai suculenta si, dupa ce ii spun ca nu am nevoie de ghid, se face pierdut imediat, lasandu-ma cu ghidul de limba engleza care continua sa-mi explice… din cand in cand ii explic ca nu vorbesc engleza, dar omul persevereaza… Asta pana intr-un moment in care isi da seama ca pierde vremea si imi spune pe un ton foarte suparat – “Asculta, engleza este limba internationala, nu franceza aia a ta pe care nu o intelege nimeni! Data viitoare cand vii in Nepal, sa inveti engleza!”. Cat p-aci sa ma pufneasca rasul… si sa ma demasc ca stiu engleza… Dar am parte si de o lectie – nu trebuie sa vorbesc franceza sau italiana, in mod cert o sa dau peste vreun ghid care sa le cunoasca… Romana, frate, daca vreau sa scap de ghizi, sa vorbesc numai romaneste… Si, daca, intr-adevar, gasesc vreun ghid vorbitor de romana in Thailanda, Nepal, Bali sau aiurea, atunci chiar ca o sa-l platesc…

Ma postez pe ghaturile de vizavi de locurile de incinerare… Nu pare sa fie activitate prea mare, un corp tocmai a fost rezolvat, altul arde… In principiu, se poate fotografia, dar cu discretie, iar, in epoca zoomurilor, nu cred ca e cazul sa bagi aparatul de fotografiat in fata mortului care este inconjurat de familia sa… Asist cateva minute la scena si plec mai departe, pe urmele unor straini care par sa stie unde este rezervatia de sadhu… Nicio problema sa-i gasesc, sunt aliniati cuminti intr-o curte, iar un fotograf cu un aparat profesional ii fotografiaza din toate unghiurile, ca pe marile staruri! Banii de aici intra in buzunarul templului, care, oricum, ii gazduieste pe acesti sadhu… fac si eu niste poze si imi caut de drum…

De aici, ma voi catara pe un mic deal si voi ajunge, trecand printr-o padure de temple, apoi de pomi, la marea stupa de la Boudhanath.. nu sunt singur, paduricea de langa Pashupatinath pare sa fie un loc favorit de promenada pentru localnici… Unul a iesit cu capra, legata cu o sfoara ca o lesa, la plimbare… Alti doi tipi se tin de mana si discuta… Nu, nu sunt gay cum ar crede vreun european… in Asia, barbatii se pot plimba linistiti cu alti barbati de mana, fara sa fie gay… asta e obiceiul…

In lumea mantrelor de Tibet – la Bouddha !

Intr-un tarziu, ajung din nou la marea stupa… este momentul pentru o cina la un roof – top restaurant, dar si pentru o relaxare in acordurile lui Om Mani Padme Hum… Si, dupa ce noaptea cade peste Kathmandu, iar activitatea din jurul stupei scade, ma indrept si eu spre hotel…

Unde va urma o noapte nu foarte placuta… Ma apuca niste friguri ingrozitoare, de tremur cu aerul conditionat setat la 30 grade si sub doua plapumi… In cele din urma, reusesc sa ma scol din pat dupa ce am vazut zeci de cantece bollywoodiene pe un soi de MTV indian si sa chem receptia sa-mi trimita un ceai fierbinte… Umplu cada cu apa fierbinte ca lava si am parte de o sauna, o baie fierbinte, un ceai fierbinte si niste buline nepaleze… A doua zi voi fi ca nou… Cura a functionat!

Rar este asa de liniste in Durbar Square de sa vezi porumbei linistiti !

Durbar Square

Sadhu citeste ziarul

Templele nu au parte doar de scene erotice

Intrarea in palatul regal

Intr-una din curtile palatului regal

Unul din „micile” temple din Kathmandu

Prin Kathmandu

Stupa budista in Kathmandu

Hotel Hyatt Kathmandu

La receptie

In camera

Pe geam, se vede marea stupa

Dar si piscina

Dar oricat de luxos e, tot mai bine o iau la picior prin zona

Suburbia Boudanath

Prin sate, spre Pashupatinath

In templul Pashupatinath intra doar hindusii

Zona ghaturilor de incinerare regale

Complexul de temple

Incinerare la Pashupatinath

Colectia de sadhu de la Pashupatinath

Cu iedul la plimbare in lesa

Satul Pashupatinath

Stupa de la Bouddha

Roof top restaurant – la cina

Stupa pe inserat