Daca insula Phuket nu se poate lauda cu niste peisaje memorabile, in schimb, in apropierea ei se afla numeroase insulite si ostroave pe care le gasesti pozate ca fundal la numeroase computere din lume, inspirand mii si zeci de mii de angajati care viseaza la plaje albe, mare verde si imagini incredibile… Nu sunt singurii… Si regizorii de film cauta astfel de paradisuri si uneori chiar le gasesc… insulele carstice din Phang Nga au reprezentat fundalul luptei dintre Roger Moore (James Bond) si Christopher Lee (Scaramanga) in filmul “The Man with a Golden Eye” (1974), iar Phi Phi Leh a fost “The Beach”, plaja din filmul cu Leonardo DiCaprio din anul 2000. Pe urmele lui Moore & co., au dat navala milioane de turisti, dar, in ciuda popularitatii excesive, merita sa fie vazute cu varf si indesat. Asa ca, dupa Anul Nou, am decis sa vizitez cele doua insule.

In Patong, literalmente, fiecare magazin, fie ca e de haine, de ceasuri false sau mini-supermarketuri, iti ofera un mare ceaslov cu ofertele de tururi prin insula. Preturile sunt relativ similare, asa ca nu trebuie sa te targuiesti prea mult, desi o mica negociere iti mai lasa cativa bahti in buzunare. Pana la urma, am negociat cu o vanzatoare de la un magazin de pantofi si am obtinut un pret redus, cumparand doua tururi – la Phang Nga si Phi Phi… Doua zile la rand urma sa ne dam cu barca printre insule.

In dimineata in care asteptam cuminti masina sa vina sa ne ia sa plecam spre Phang Nga, surpriza… Tocmai ies din hotel cei doi neozeelandezi cu care ne intalniseram in turul de la hill tribes de langa Chiang Mai ! Wow, ce intamplare ! Si, din doua vorbe, imi dau seama ca nu e intamplare. Stiam ca urmau sa zboare si ei din Chiang Mai in Phuket o zi dupa noi si sa stea in Kata, o alta statiune, mult mai linistita decat Patong, aflata la sud. Dar, dupa vreo doua zile in Kata, s-au plicitisit de moarte, au vrut sa vina in Patong de Anul Nou, dar nu au gasit niciun loc in niciun hotel. Asa ca au venit imediat dupa si s-au cazat in hotelul Oriental Inn, unde stiau ca suntem si noi. Wow, ce fain! Asa ca am reintregit echipa de rafting de pe pluta de bambus si la malul marii!

Dar nu am prea avut timp de povestit, ca a si venit microbuzul si am taiat-o. Seara urma sa impartim niste languste la un restaurant pe malul marii! Din pacate, vremea e urata! Nor negru, amenintator, sper ca nu o sa ploua, dar, oricum, o vreme rea pentru o excursie unde trebuie sa admiri frumuseti naturale.

Autobuzul face mai bine de o ora sa strabata toata insula. Sunt destul de multe dealuri inalte, unele aproape muntisori, drumuri meandrate, trafic – motociclete, camioane si, destul de rar, tuk-tukuri care au motoarele prea slabe sa se ia la tranta cu dealurile din Phuket. Intr-un final glorios, traversam si podul care leaga Phuketul de continent (atunci am descoperit ca Phuket nu e chiar o insula-insula) si, pe drum, poposim la un templu budist destul de sfant, bag eu de seama. In pestera, gasim o statuie al lui Buddha intins, evident, mult mai putin spectaculoasa decat cea de la Wat Pho din Bangkok, in schimb, mult mai amuzante sunt maimutele care se zbantuie pe langa templu. Nu stiu de ce, dar pe langa marea majoritate a templelor budiste pe la care am trecut, fie ca e vorba de Nepal sau Thailanda, peste tot am dat de maimute. Stiu ca maimutele sunt respectate de hindusi (Hanuman, regele maimutelor a fost aliatul vital al lui Rama in Ramayana pentru a-si salva iubita din mainile regelui demonic), dar se pare ca si la budisti.

In fine, sa lasam religiile, ca nu mult dupa ce am trecut de templul-pestera cu maimute, intr-un final glorios, ajungem pe malul marii. Incepusem sa intru la idei, noi tocmai luaseram un tur sa mergem pe apa, nu sa fim ore in sir intr-un microbuz. Apa am vrut, apa ni se va da de acum inainte! Si Slava Domnului, desi continua sa fie innorat, nu ni se va da apa din cer. Baremi atat.

Ne imbarcam frumos la bordul unei “long tail boat” si nici nu ne dumerim bine, ca barca noastra tasneste pe mare, facandu-ne destul de ciuciulete… La ce ne-o trebui ploaie… Tipul care conduce barca are veleitati incontestabile de pilot de curse si faptul ca nu a ajuns pe marile circuite ale lumii, probabil, l-au dus la o frustrare pe care o resimtim bietii de noi J. Dupa cateva secunde insa, isi intra in mana si desi baga aceeasi viteza, nu ne mai udam…. Bun si asa.

Drumul insa este super. Insulite cu dealuri iesind din apa, apoi insule inca si mai mari si, intr-un final glorios, de dupa un deal, apare si o prima asezare. Este primul loc unde oprim, un sat musulman construit integral pe picioroange. Barca trage la mal si imediat suntem luati in primire de vanzatori, dar fara tragere de inima. Dupa un minut, ne facem pierduti prin labirintul stradutelor suspendate deasupra marii… peste tot, case, magazine, cam inchise, dar mai bine, ca scapam de vanzatori sacaitori… Obiectivul este moscheea satului, cea mai mare cladire de pe satul pe picioroange… Ma rog, normal as zice eu intr-un sat cu adevarat musulman… Atmosfera este diferita insa… nu mai gasesti fete in pantaloni scurti ca prin restul Thailandei, aici, thailandezele (sau malay, ce-or fi) sunt bine infasurate si cu basmale pe cap… dar zambetul e acelasi ca peste tot in Thailanda.

Din pacate, moscheea e inchisa si in plus este si pe pamantul insulei, nu pe picioroange deasupra marii, asa ca ne intoarcem la barca… Demaram in tromba, de zici ca e un avion care decoleaza, si nu dupa mult timp ajungem la o alta insula, inconjurata de barci si caiace… Aici ne vom plimba cu caiacul. Foarte eficientul ghid ne deleaga la fiecare cate o barcuta-caiac cu plutasul de rigoare si ne avantam pe mare… pe un caiac ca o panza de paianjen… Plimbarea este insa superba… trecem pe sub un ciot de munte rupt, ne plimbam printre mangrove, in fata noastra apar zeci de dealuri rasarind maiestuos din apa… si din nou regret enorm ca nu e soare… E musai sa ma mai intorc o data aici intr-o zi cu soare.

Si dupa atata aventura, e timpul de mancare. Si nu oriunde, ci pe o insula private, dupa cum ni se precizeaza. Si, intr-adevar, insula privata este curata, organizata si arata ca un colt de paradis. Inainte de a manca insa, facem cunostinta cu arborele de cauciuc, una dintre cele mai valoroase plantatii de pe vremea cand cauciucul masinilor se facea din cauciuc natural… O ghida ne arata cum se zgarie copacul, cum curge lichidul din el, cum se strange. Primim mici mostre… da, e ca o guma de mestecat, dar una naturala…!

Mancarea e tipica thai, e drept, nu la fel de picanta, ca, deh, farangi suntem! Si, desi parca as mai fi zabovit putin in acest paradis, ceasurile erau inaintate si trebuia sa ajungem in final la marea atractie – celebra insula numita si James Bond Island ! De altfel, nici nu-ti dai seama care este aceasta insula, pentru ca de departe pare una din multele insule de aici… Si totusi cand ajungem si coboram pe insulita din fata ei, trebuie sa recunosc ca este speciala… pare sa sfideze legile gravitatiei, tasneste din apa, cu baza mica, dar ducand in spate ditamai cataroiul si ceva vegetatie in plus… Facem poze si nu pot decat sa-mi amintesc de secventa duelului din “Man with a Golden Gun”.

Evident, momentul culminant coincide cu sfarsitul practic al excursiei. Dupa pozele de rigoare, ne-am urcat din nou in barca si am taiat-o spre continent, trecand in revista in mare viteza superbul ansamblu creat de Mama Natura… Si din nou… ce pacat ca nu a fost soare.

Inapoi la Patong, aceeasi atmosfera festiva de pe Bangla Road… Asa ca ne-am intalnit cu neozeelandezii si am baut un Bacardi Breezer si am urmarit niste meciuri de muay thai, dar cam penibile… A doua zi urma sa mergem la “The Beach”!

A doua zi dimineata, am sarit din pat si am iesit descult pe balcon. Pentru prima oara de cand am venit in Phuket, cerul era de un albastru incredibil si soarele stralucea… Era ultima noastra zi in Phuket si avea sa fie incoronata drept cea mai frumoasa… Urma sa ne ducem sa vizitam insulele Phi Phi, acolo unde s-a filmat “The Beach” si unde se spune ca e una dintre cele mai frumoase plaje din lume… nu stiu daca e asa, dar, in mod cert, este o plaja superba!

Ritualul acelasi – masina la ora fixata ne ia din fata hotelului si tasnim pe soselele Phuketului… Astazi insa, soarele rade si Phuketul mi se pare mult, mult mai frumos… verdele straluceste in soare. Ce mare diferenta poate fi cand e insorit! In plus, nici drumul nu e asa de lung ca ieri. Daca ieri am traversat Phuketul pe lung, acum il traversam pe lat si in circa jumatate de ora ajungem in micul port care geme cu iahturi si barci super de fite ! Daca ieri am mers cu o barca traditionala cu doua motoare la coada, astazi, alergam cu o super salupa de mare viteza… Printre noi, doua cupluri de rusi (neasteptat de bine crescuti), japoneze si cam atat… Si foarte multe fructe, din care, de departe, cel mai bun este pomelo, un citric mare cat vreo trei portocale, dar foarte dulce si revigorant.

Ca si in turul de ieri, thailandezii s-au gandit sa ofere cat mai multe atractii in program. Asa ca nici nu plecam bine ca ne si oprim pe un mic ostrov uitat in mijlocul golfului cu o plaja alba incredibila, palmieri si o mare verde de wall paper… Aici e primul stop pentru plaja si baie.

Apoi, tasnim din nou printre insulite spre Phi Phi… Si primul stop va fi la “The Beach”, pe celebra plaja unde a filmat sex-simbolul Leonardo DiCaprio. Peisajul este cu adevarat fascinant. Din pacate, vreo 7-8 barci au oprit la plaja si au debarcat cateva zeci de turisti pe insula. Sunt doua insule Phi Phi – una este Phi Phi Leh, care este insula din “The Beach”, care este rezervatie naturala, nu are asezari umane si in plus este interzis sa innoptezi (desi unii o fac), iar Phi Phi Don este cea locuita, un soi de Khao San de Litoral. In ciuda barcilor si a balenelor care fac plaja topless, daca faci cativa pasi mai incolo, este liniste si te poti bucura de frumusetea incredibila a golfului… stanga, dreapta, o succesiune de dealuri, destul de abrupte cu forme ciudate, strang la mijloc o plaja cu nisip fin de un alb stralucitor si o mare verde incredibila… Este 3 ianuarie si ma arunc in mare… Acasa, am aflat pe accuweather, sunt minus 25 de grade noaptea!

Dupa baia si pozele de rigoare, plecam mai departe… Ajungem si in Phi Phi Don, vedem in viteza locul de unde se strang cuiburi de pasare pentru celebra delicatesa chinezeasca – supa de cuib de pasare (bleeeea)… daca, la noi, randunelele isi construiesc cuiburile de nuiele, paie, frunze, speciile de randunele din Asia isi construiesc cuiburile din filamente de saliva intretesute, care in contact cu aerul se solidifica, formand cuiburi in forma de castronele, asezate in scobiturile din peretii pesterilor. Deci, practic, supa de cuib de pasare este supa de saliva de randunica!

Dar sa lasam mancarurile de genul asta in grija chinezilor (care arunca cu milioanele de dolari anual pe astfel de “delicatese”) si sa debarcam pe Phi Phi Don pentru o masa copioasa pe gustul farangilor. Desi nu este la fel de paradiziaca precum Phi Phi Leh, cea de a doua insula Phi Phi are farmecul ei. Pe aceasta insula majoritar musulmana s-a incropit un Khao San de Litoral cu numeroase terase si guest house-uri. Aici este unul din locurile favorite ale backpackerilor din zona si, in mod cert, data viitoare cand voi ajunge prin zona voi sta pe Phi Phi Don!

Si pentru ca toata ziua a fost dedicata baii in mare, dupa pranz si binecuvantata siesta din Phi Phi Don, ne-am imbarcat din nou pentru a ajunge intr-un loc magic… Am revenit in Phi Phi Leh, dar am intrat printr-o stramtoare ingusta intr-un soi de lac interior absolut superb. Daca va uitati la clipul de mai de sus cu trailerul de la The Beach, exista o filmare din elicopter… acolo se vede clar unde e acest lac interior…

Ganditi-va la un lac verde, inconjurat de munti abrupti care se prabusesc direct in apa. Nu exista nicio plaja, doar abruptul… iar in apa ingrozitor de limpede, unde fundul pare sa fie la cativa centimetri, dar, de fapt, e la cativa metri buni, se afla unii dintre cei mai colorati pesti din lume… atrasi, evident, de painea si cojile de pomelo aruncate… Ei bine, daca Paradisul este acvatic, probabil seamana cu lacul interior din Phi Phi Leh!

Restul zilei aproape ca nu a mai contat. Vasul a stat vreo doua ore ancorat in acest peisaj mirific si, in mod surprinzator, nu am fost deranjati decat de o barca, ce a facut un scurt tur si s-a scurs prin stramtoare inapoi spre mare. Imaginea locului mi-a ramas pe retina mult timp dupa… Si am plecat cu o strangere de inima a doua zi dimineata cu cursa Thai Airways in directia Bangkok… Dar, parca pentru a mai atenua strangerea de inima, pilotul ne-a oferit o trecere in revista a zonei Phang Nga de sus, din avion…

Imagini Phang Nga si Phi Phi

In drum spre Phang Nga, ne oprim la templul maimutelor

unde gasim, evident, maimute

si un mare Buddha

Imbarcarea spre Phang Nga

Golful Phuket, plin de dealuri rasarind brusc din mare

Satul musulman pe picioroange

prin bazarul din sat

Moscheea satului

Cu caiacul pe mare

pe sub stanci

sau printre mangrove

Insula unde am luat pranzul

fluturi

si in fine, James Bond Island

Seara, in Patong, la un Bacardi Breezer

sau la un muay thai, box thailandez

A doua zi dimineata, vreme perfecta, gata de imbarcare in portul de iahturi

in viteza, pe mare

un prim stop pe o insulita pentru baie

mai ales cand te bat valurile care vin din doua parti 🙂

Maya Bay – „The Beach”

Doamnelor si domnilor, iata Maya Bay de pe Phi Phi Leh !

Phi Phi Don

Barci in „portul” Phi Phi Leh

Intrarea in lacul interior

Unde e o placere sa faci snorkeling

printre pesti multi-colori

Dupa o zi plina, in drum spre Phuket

Seara, la cina cu neozeelandezii

Iar a doua zi dimineta survolam golful…