Avionul Thai Airways se pune pe pista aeroportului din Bangkok. Aceeasi imagine ireala – printre zeci de avioane cu motoare turate, tantici la vreo 50 de ani cu manusi albe joaca golf ! Oare o exista vreun teren de golf mai neobisnuit? Bagajele sosesc la timp, remarc din nou afisul gigantic care anunta ca in Thailanda traficul cu stupefiante se pedepseste cu moartea si revin in groapa cu lei a transferatorilor de la aeroport… negocierea e insa destul de lina, asa ca in curand rulam cu viteza pe autostrada de Bangkok… Unde? Khao San? Nt… direct la Sheraton pe malul lui Chao Praya.

Hotel Sheraton este unul din numeroasele hoteluri de 5 stele din capitala thailandeza, chiar unul din cele mai prestigioase, cu o amplasare excelenta – exact pe malul raului Chao Praya… Dupa o vacanta de backpacking, am zis ca in ultimele doua nopti sa ne spargem in figuri si sa stam la 5 stele. Sa dam pe doua nopti cat platiseram pe celelalte 21? Ei bine, nu… La marile retele de hoteluri exista niste scheme de loializare ca si la companiile aeriene – cand cheltuiesti bani, obtii puncte care se convertesc in nopti gratuite… si cum statusem de cateva ori bune in delegatii pe la diverse Sheratoane din Europa, m-am gandit ce loc mai nimerit de cheltuit punctele decat Bangkokul exista?

Ajuns la receptie, fac cu ochiul receptionerei si primesc o camera pe la etajul 30 si ceva pe partea cu raul… Panorama este wow! Fluviul se meandreaza exact la picioarele hotelului, iar circulatia pe rau rivalizeaza cu cea de pe soselele Bangkokului. Raul are un plus mare – nu exista ambuteiaje!

Camera ca atare nu este ceva iesit din comun, dimpotriva, mi se pare putin cam mica pentru un Sheraton, dar panorama face toti banii… Si, in ciuda acestui lux, nu e cazul sa stau prea mult in camera. E cazul sa o taiem spre oras, mai precis in Mecca – Khao San Road. Zilele acestea vom folosi din plin Chao Praya Express, serviciul de transport public de pe rau, alaturi de Sky Train, cel mai rapid mijloc de transport din Bangkok. Scopul vizitei pe Khao San? Simplu, in Thailanda se developeaza fotografiile mai bine si mai ieftin decat in Romania, si cum am zeci de filme, e mai bine sa le scot la Bangkok. Ma duc prin cateva magazine foto, verific calitatea, negociem un pret si dau un film de test la facut. Pana e gata, taman bine pica o mancare italiana pe Khao San Road!

Dupa pizza, verific calitatea, e ok, asa ca las cele 30 si mai bine de filme. Fotografiile vor fi gata maine… Dupa o partida de masaj reflexologic si un mic shopping, decidem ca e cazul sa revenim la hotel pentru iesirea de seara. Ce ar mai fi de facut in Bangkok din lista turistica obisnuita? Simplu – sa mergem la un sex-show in Patpong.

Inainte de a pleca in Bangkok, am studiat recomandarile de pe internet. Practic, existau trei mari zone “fierbinti” – cea clasica, Patpong, de unde a inceput industria sexului in Thailanda pe vremea Razboiului din Vietnam, cand super stresatii soldati americani veneau la “odihna & refacere” in Thailanda aliata, Soi Cowboy (ce nume! :)) si Nana Entertainment Plaza, un mall de baruri, bordeluri si servicii conexe. In urma diverselor recomandari, am inteles ca “the thing” erau asa-numitele sex-show-uri din Patpong. Atentie, strigau aceleasi site-uri… in multe locuri poti sa iei tepe masive – intrarea e gratuita, dar bauturile super scumpe, sau puse mai multe decat in realitate pe nota de plata, ori lucruri de genul asta urmate de discutii nu tocmai placute cu gorilele locale… In unanimitate, toate sursele recomandau grupul “King’s…” … mai multe localuri al caror nume incepea cu “King’s…” sau “Queen’s…”. Cica regalii nu se dedau la tepe de genul asta. Bon!

De la Sheraton, sarim in Chao Praya Express, care ne duce exact la capatul liniei de Sky Train, trenul suspendat, super modern care strabate Bangkokul la inaltime… Si dupa cateva statii, coboram in Silom, la doi pasi de Patpong. Numele de Patpong vine de la familia Patpongpanich, chinezi emigranti din insula Hainan. Acestia au cumparat terenul in 1946 si au inceput sa inchirieze noile cladiri diverselor magazine. In anii ’60, aici s-au deschis cateva localuri de noapte, iar, odata cu Razboiul din Vietnam, Patpongul s-a transformat intr-o Mecca a sexului pe bani. Cele doua strazi principale Soi Patpong 1 si Soi Patpong 2 sunt strazi private, detinute de familia Patpongpanich, ca si toate cladirile adiacente pe care le inchiriaza barurilor si bordelurilor… De altfel, de vreo 10 ani, Patpongpanichii, chinezi intreprinzatori, au inchiriat si strada care se transforma in fiecare seara intr-un night bazar al Bangkokului unde iti poti cumpara tricouri Puma, ceasuri Rolex si multe alte fake-uri, unele de calitate destul de buna.

Odata ajunsi in Patpong, studiem ce e de vanzare in mijlocul strazii… In stanga si in dreapta, fete si baieti super simpatici cu niste hartiute in mana incearca sa atraga clientele la ping-pong show, “entlance fleeeee” si cate si mai cate. La un capat al Patpongului e deschis si un McDonald’s si, desi nu e inca seara, locul este destul de animat. Luminile se aprind, 7-11 e la datorie, reclame peste reclame, gura-casca, vanzatori, carnavalul obisnuit.

Pana la urma, ochesc unul din “King’s Castle” si, dupa o discutie scurta cu baiatul de la usa, urcam pe niste scari la etaj. In Patpong, este o organizare buna, chinezeasca. Jos, la parter, sunt girlie bars unde tipe imbracate in costume de baie se fataie intr-un plictis enorm pe un bar, iar clientii vin si le inchiriaza pentru o ora, cateva ore, o noapte… platind un “bar fine”… Sus insa sunt show-urile, evident, cu posibilitatea sa le inchiriezi pe artiste.

Cum intram pe usa, suntem aproape luati pe sus de fete… Unele sunt in costume de baie, altele fara sutien, altele fara slip sau nud complet, iata-ne in spatele usilor inchise. Si ce e mai ciudat este ca toate s-au aruncat pe Adriana, careia incep sa-i faca un back massage, head massage si sa se minuneze ce piele alba are! Ne asezam la o masa… e o camera cu o scena in mijloc si niste mese, pe niste trepte care urca asemenea unei mici tribune… Sex-show-urile par sa fie family entertainment, ca la celelalte mese sunt de asemenea cupluri. Mai sunt si tipi singuri, dar minoritari.

Show-ul poate incepe, dar nu inainte de a primi meniul. Nu au decat bauturi racoritoare, Red Bull si cea mai alcoolizata licoare este… Bacardi Breezer! OK, doua Bacardi, va rog. Pe scena se succeda artistele, iar ideea show-ului este cam ce poate o femeie antrenata sa faca cu vaginul – sa joace ping-pong, sa sufle intr-o tava cu probabil un soi de pioneze sau cuie care sparg baloane, sa deschida sticle de cola…

Nu foarte departe de noi se asaza inca un cuplu, aparent, anglofon. El pare fascinat, ea pare ca a fost tarata literalmente aici pentru ca are o mimica de greata… Iar cu cat tipul isi holbeaza mai mult ochii la scamatoriile de pe scena, cu atat ei i se citeste mai tare dezgustul pe fata. Hop, apare o tanara speranta care pana acum fusese doar chelnerita. Isi da chilotii jos, se inchina la un mic altar dintr-un colt pentru ca Buddha sa o ajute in satisfacerea clientilor si, dupa ce se antreneaza cu niste mingii de ping-pong bine tintite, isi introduce si o banana decojita… Din intamplare sau nu, ei bine, respective banana tasneste ca dintr-un vulcan si se opreste fix pe fata tipei dezgustate. In secunda doi, il ia de mana pe iubitul ei care protesteaza fara vlaga “But, honey,….”, arunca cu un teanc de bahti destui sa acopere o consumatie mult mai consistenta si aproape il taraste pe nefericit spre usa…. Chicoteli la greu si hohote de ras ii urmaresc… Parca ii si vad plonjand in primul taxi de la capatul lui Soi Patpong :).

Ce a urmat… tot programul – cum poti scrie numele cuiva, cum sa stingi o lumanare, chiar mai multe, si mai ales, cum sa fumezi … Am mai baut niste Breezere si am taiat-o spre casa… a doua zi era tot una lunga.

Zilele urmatoare, am alternat relaxarea cu vizitatul.. am luat o barca din cele care mai fac servicii de taxi pe Chao Praya si am dat o tura prin Thonburi, cartierul de peste rau de Bangkok… am trecut printr-o piata plutitoare mai autentica decat cea de la Damnoen Saduak, de unde am cumparat fructe, am asistat la un show cu serpi intr-un soi de camin cultural de pe malul apei, am vizitat Muzeul Barcilor Regale, dar si Muzeul National, unde m-am familiarizat cu istoria tuturor regilor din dinastia curenta.  Cea mai ciudata intamplare pe care am aflat-o este ca regina Sunandha Kumariratana, fiica a regelui Rama al IV-lea, dar si sotie a regelui Rama al V-lea (da, ii era si sotie, dar si sora vitrega!), a murit inecata in 1880, impreuna cu fiica sa, deoarece vasul cu care calatorea dinspre Bangkok spre palatul regal de la Bang Pa-In s-a scufundat. Regina si printesa nu stiau sa inoate si, desi erau zeci si sute de servitori si nobili langa ea, nu au salvat-o pentru ca in acea perioada era interzis sa atingi orice “zeitate” din familia regala, in caz contrar, nefericitul sau nefericita fiind condamnata la moarte. Asa ca regina si fiica ei au murit sub privirile consternate a numerosi indivizi carora le era frica sa le dea… o mana de ajutor si sa le salveze!

Si in fine, a sosit si ziua plecarii… din pacate… Dupa o dimineata la piscina hotelului, am inceput sa strangem bagajele. Si am ajuns la concluzia destul de dureroasa ca aveam cam 100 de kile cu carti, fotografii si ce am mai cumparat… Ups… Eu aveam dreptul la 30 de kile (zburam business class) + 5 kile ca aveam nivelul Silver la cardul de fidelitate Qualiflyer. Adriana – 20 de kile. Deci 55… ce o sa facem cu restul de 45? Mister.

La aeroport insa, am reusit sa ne descurcam… Dupa ce ne-am scos hainele groase la suprafata (pe undeva, intr-un colt al aeroportului, farangii care se intorceau spre zonele inghetate ale Europei si Americii se imbracau) am reusit sa-i ametim pe cei de la check in (eu faceam check-inul la Turkish, Adriana, la Air France, si ne tot mutam lucruri de la unul la altul), ca pana la urma am reusit sa bag la cala toate bagajele fara sa platesc un baht pe bagajul in plus…

Plecam din Thailanda hotarat sa ma mai intorc… nu numai in Thailanda, ci mai ales in Asia. Mi se parea un continent fascinant, extrem de pitoresc, combinand atractiile naturale incredibile cu o cultura complexa si interesanta. De atunci, am calatorit prin multe locuri din zona: din Tibet in Indonezia, din Brunei in China, prin Japonia, Bhutan, Nepal, India si, mai ales, Coreea de Nord. Am revenit o data si in Thailanda, in vara lui 2004, cand veneam dinspre Indonezia si Singapore. Nu am stat decat cateva zile in Bangkok inainte de a zbura cu Korean Air spre tara. De sapte ani si jumatate nu am calcat in Thailanda si pentru ca este una din ultimele tari care cereau viza, iar viza se obtinea de la o Ambasada Regala a Thailandei la Bucuresti destul de corupta. De ce s-o spaguiesc pe tanti Maria sau cum naiba o chema-o cand nu aveam nevoie de viza sa merg in Malaysia, Singapore, Filipine, Brunei, iar in tari ca Indonezia si Nepal poti sa-ti iei viza la frontiera. Intre timp, nu mai e nevoie sa treci pe la ambasada de la Bucuresti, poti sa-ti obtii viza thailandeza la punctul de frontiera. E drept, doar pentru 15 zile, dar bune si alea… Asa ca, iata, o sa ajung in curand in Thailanda… Si poate veniti si voi.

Ultimele zile in Bangkok

Hotel Sheraton Bangkok

De pe geamul camerei de la hotel

Chao Praya Express – cea mai eficienta forma de transport in Bangkok

Wat Arun

In Khao San – „cumparam orice”

sau „telefonam oriunde”

sau „mancam orice fruct tropical”

Bangkok by night

Dar sa lasam templele budiste si sa ne ducem intr-o zona cu alt tip de temple – in Patpong !

si nu neaparat pentru shopping in piata de noapte Patpong

Ce am mai vizitat in ultimele zile ? Muzeul National Thailandez

Sau muzeul barcilor regale

Ne-am dat cu barca prin Thonburi

si am fost la un show cu cobre

Pentru ca ultima dimineata s-o petrec la piscina hotelului

Plecarea cu mult prea multe bagaje

Ma rog, altii au mai multe bagaje

La revedere, Bangkok, la revedere, Thailanda !