Urfa, ce surpriza! Inca de la vreo suta de kilometri departare, din autocar, ne-am dat seama ca ajungem intr-un oras bogat si cu totul si cu totul special. Dupa cele doua saptamani petrecute in zone mai mult sau mai putin prafuite si rurale ale Turciei, in apropiere de Urfa soseaua pe care calatoream se transformase intr-un drum expres pe patru benzi, cu un asfalt impecabil, iar, dupa ce am trecut pe langa un aeroport science-fiction rasarit in mijlocul desertului, am intrat intr-un oras care poate sa rivalizeze cu orice metropola a Orientului Mijlociu.

Am debarcat in centrul orasului, intr-o piata pavata cu dale impecabile si inconjurata de palmieri. Intr-un colt al pietei, o fantana arteziana. Peste tot in jur curatenie si dichis urban, lucruri nemaintalnite in ultimele doua saptamani de cand pusesem piciorul in Erzurum. In aerul de seara, cald si uscat, plutea un miros mediteraneean. Dupa alomeratia si zapaceala din Igdir si Dogubeyazit si dupa dezordinea si murdaria de la Diyabarkir, Urfa a fost cu adevarat o surpriza. Un oras cu totul si cu totul neasteptat in sudul indepartat al Turciei, la vreo 50 de kilometri de frontiera siriana.

Nu numai orasul ne-a surprins, ci si hotelul Arte, pe care il recomand calduros tuturor. Dupa 14 nopti petrecute in hoteluri cu interioare dubioase si kitschulii, la Arte totul era proaspat scos din cutie si, mai mult decat atat, aranjat cu bun-gust. Iar micul dejun a fost, de departe, cel mai bun din toata calatoria. Totul la un pret de 90 de lire turcesti, mai ieftin decat la Kars, de exemplu.

De ce este Urfa atat de diferita si atat de bogata comparativ cu celelalte orase pe care le-am vazut? Aflati ca Urfa este un loc important de pelerinaj pentru ca aici se considera ca este, de fapt, Ur Kasdim, mentionat in Geneza ca fiind locul unde s-a nascut profetul Abraham. In fiecare an, sute de mii de pelerini vin la Urfa pentru a vedea pestera profetului si alte locuri si monumente sfinte despre care amintesc legendele vechi de cand lumea.

Partea de interes turistic a Urfei este, de fapt, o strada lunga care coboara din centru pana la complexul de moschei Golbasi. Pana acolo insa sunt o sumedenie de restaurante in hanuri vechi si de moschei din piatra alba cu gradini spatioase si vegetatie abundenta. Si nelipsitul bazar, foarte intins si la fel de exotic ca peste tot in Anatolia. Ne-am oprit si noi la un han, atrasi de gradina racoroasa cu fantani si vegetatie. Am mancat cel mai iute kebap din toata calatoria, atat de iute de mi-a fost clar ca toata apa din fantanile Urfei nu ar fi indeajuns ca sa-mi stinga criza de sughituri.

Desi eram rupti de oboseala, nu am rezistat ispitei de a vizita Urfa in nocturna. Am avut ceva de mers pana la Golbasi, principala atractie a orasului. Golbasi este, de fapt, un parc unde totul este construit in jurul legendelor lui Abraham. Povestea spune ca Abraham ar fi avut ceva neintelegeri teoretice cu Nimrod, regele asirian care, nici mai mult, nici mai putin, i-ar fi dat foc lui Abraham fara sa mai stea la alte discutii. Abraham a scapat nevatamat si toti carbunii s-au transformat in crapi. Asadar, in Golbasi exista un lac (Baliki Gol) plin de crapi prosperi si umflati de atata mancare, pentru ca legenda spune ca cine ii pescuieste isi va pierde vederea. Asa ca toti pelerinii vin sa se uite la pesti si sa-i hraneasca. Toata aceasta activitate se desfasoara la umbra moscheii Rizvaniye, care a devenit, impreuna cu Baliki Gol, simbolul Urfei. Dupa episodul cu focul, Nimrod nu s-a lasat pagubas si mi ti l-a azvarlit pe Abraham tocmai din deal, din cetatea care domina toata Urfa. Abraham ar fi aterizat nevatamat pe un pat moale de trandafiri. Prin urmare, ati ghicit, toata gradina de la Golbasi este plina de tufe de trandafiri.

Cine cauta pete de culoare in Urfa trebuie sa le caute la Golbasi. Este un loc foarte aglomerat, aproape nu ai loc sa mergi de la un monument la altul, pentru ca este un flux constant de pelerini. Am vazut egipteni in galabii albe, araboaice infofolite complet in burka, turcoaice acoperite mai soft doar cu un batic lejer de matase, dar si pipite in blugi sau fuste mini si cocotate pe tocuri. Un melanj ametitor de culori si culturi. Toti vin sa vada pestera unde s-a nascut Abraham, in curtea moscheii Mevlid i Halil. Aici, buluceala nu a mai fost o surpriza pentru ca deja ne obisnuiseram, dar cu adevarat impresionant este sa vezi zeci de pelerini saraci care dormeau pe jos in gradina moscheii.

A doua zi am plecat cu un microbuz inspre Harran, aflat la 50 de kilometri sud de Urfa, pe granita siriana. Un oras „mai vechi decat Biblia”, dupa cum il prezinta ghidul Lonely Planet, Harranul devenise inca de acum 4.000 de ani un punct important al rutei comerciale care pornea din nordul Mediteranei si se oprea taman la Babilon. Astazi, Harranul este un satuc prapadit, inconjurat de desert si nisipuri. Intr-o margine de sat vad urmele Harranului biblic, conservate intr-un sit la care am ajuns cu o Dacia 1300 harbuita, dupa ce ne deturnase Mohamed, un ghid local care statea cu ochii pe microbuzele care soseau de la Urfa, doar-doar ii pica si lui vreun turist. Din vechiul Harran nu a mai ramas mare lucru astazi; candva era o asezare in toata puterea cuvantului, cu 4 kilometri de ziduri de aparare, patru porti si aproape 200 de turnuri. Din moscheea construita prin secolul 8 (cea mai veche moschee din Anatolia, dar parca am auzit acelasi text si la Ani…) nu se mai vede decat minaretul, inaltandu-se stingher in acel pustiu prafuit. Doua camile isi faceau siesta langa sit. Mie mi s-au parut puse acolo special pentru turistii naivi. Prea erau protapite in calea aparatelor foto.

Daca tot ne-a agatat, Mohamed a abuzat de noi pana la capat si ne-a dus sa vedem si cateva case de lut sub forma de stup de albine. Se vedea de la o posta ca locul este amenajat pentru turisti sub forma unui muzeu de etnografie, unde totul era de vanzare. Am stat la o micuta cafenea cu vedere spre situl arheologic si camile, unde am baut cel mai bun ayran din toata calatoria, servit intr-un ibric de alama cu coada lunga. Ayranul era inspumat, consistent, acru si sarat intr-un mod placut si rece ca gheata. Un deliciu racoros.

Dupa returul la Urfa si o mica pauza in camera de hotel, la racoare, pentru ca ne capiase soarele la Harran, am tras o raita si la muzeul de arheologie. Un muzeu mic, insa impecabil amenajat si cu o gradina superba. Piese una si una, gasite in situl de la Harran si prin imprejurimi. Cea mai veche: un menhir vechi de acum 11.000 de ani. Daca mergeti in Turcia, in orice orasel v-ati afla, nu ratati muzeul de la fata locului. In mod sigur este bine amenajat si ascunde minunatii nebanuite.

In dimineata zilei urmatoare am plecat cu parere de rau din Urfa spre Antep, ultimul oras din plan. In episodul urmator veti vedea cel mai bine pastrate mozaicuri din lume si un deal plin de sculpturi hitite. Si vom incerca sa ne reintoarcem la Istanbul, fara prea mult succes insa.

Imagini Urfa si Harran

Ieftin, central si de calitate: hotelul Arte din Urfa

Case de piatra si stradute inguste din partea veche a Urfei

In apropierea bazarului

Gradina unui han de piatra

Plozii se scalda fericiti in canalele gradinilor Golbasi

Moscheea Mevlid i Halil, in lumina blanda a apusului

Rizvaniye Camii si Baliki Gol, plin de crapusteni grasi si rasfatati

Noaptea, monumentele devin magice

Intrarea in situl arheologic de la Harran. Singura poarta originala ramasa in picioare

Cu Mohamed in Dacia prapadita cu care am intrat in Harran

Harranul antic. Minaretul si ruinele universitatii

Instantaneu pitoresc din Harran

Sunt aproape convins ca aceasta camila poza pentru turisti, uitati-va la mutra ei

Harranul cel nou

Case de lut sub forma de stupi de albine

Gradina muzeului de arheologie

Amor pe un pietroi antic

Dumnealui are 11.000 de ani

Autogara din Urfa. Plecare spre Antep, ultimul stop inainte de returul la Istanbul