A doua zi am fost la piramide si, cum nu aveam de gand sa dam bani pe taxi, am zis ca ne descuram s-ajungem si cu autobuzul. Asadar, de la hostel inapoi pe jos pana in Midan Tahrir, de aici tot pe jos pana in Midan Abdel, undeva in spatele Muzeului, langa Hotel Ramses Hilton. Ajungem intr-o miniautogara locala de unde aflam numarul autobuzului pentru piramide: 357. Aflam si statia autobuzului: in plina intersectie, pe principiul ridici mana, autobuzul incetineste, tu te arunci in el, autobuzul merge mai departe. Biletul de autobuz ne-a costat vreo 2 lire egiptene de persoana si am facut vreo 45 de minute, dar asta nu pentru ca piramidele ar fi departe de oras, ci din cauza traficului din Cairo, care de cele mai multe ori sta.

Ajunsi la piramide am inceput operatiunea “No thank you. No guide. No camel. No horse. No donkey!”. Toti egiptenii se ofereau fie sa ne care pe o camila, fie pe un cal sau magar sau mai bine cu trasura. Din lipsa de turisti, o simptomatica a revolutiei din ianuarie, n-am stat mult la coada la bilete. Intrarea la piramide se plateste, exterior-interior. Noi am platit doar pentru vizita exterioara a platoului Gizeh, care include Marea Piramida a lui Hufu, Piramida lui Kafra, Piramida lui Mikerinos, toti faraoni in Vechiul Regat, vreo alte 3-4 piramide mai mici ale reginelor acestora, precum si Sfinxul.

Probabil, in Vechiul Regat, Gizeh era, intr-adevar, in mijlocul desertului, insa, in Egiptul de astazi, Gizehul este doar o periferie a Cairo si mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca printre piramidele vechi de 5.000 de ani s-a construit o sosea, iar egiptenii stau cocotati pe piramide, in ciuda anunturilor de climbing the pyramids is forbidden.

Nu ma intelegeti gresit, panorama este extraodinara si atingerea blocurilor de piatra cu mana este, intr-adevar, o experienta care merita, insa nu pot spune ca in agitatia aia poti sa te bucuri si de solemnitatea momentului.

Tot din cauza aglomeratiei, si stiind ca nu prea ai ce vedea in interiorul piramidelor, majoritatea hieroglifelor fiind sterse, am renuntat sa vizitam piramidele si inauntru. Pretul biletelor pentru vizitarea piramidelor la interior era de 100 de lire egiptene adultii si 50 de lire egiptene studentii.

Vizita la Sfinx, care poate fi admirat de la distanta din Templul lui Kafra de la baza platoului Gizeh, a fost si prima intalnire mai serioasa cu turisti straini, cei mai multi dintre acestia rusi, veniti, probabil, in one day tripuri din Hurghada sau Sharm el-Sheikh.

Am incheiat vizita la piramide cu o plimbare scurta prin bazarul ambulant de la iesirea de pe platou si am fi stat si la un ceai la cafeneaua de la baza platoului daca nu ar fi avut preturi pentru turisti, de 4 euro ceiaul, de vreo 15 de ori mai scump ca in Tahrir.

Ne-am intors in Tahrir, ne-am luat ceiaul, apoi am petrecut mai mult timp pe strazi, obisnuiti cu aglomeratia nocturna. Aproape de miezul noptii insa, de la balconul hostelului, am fost martorii unei procesiuni in memoria martirilor de la revolutie, eveniment care a umplut strazile si asa pline de oameni.

A treia zi dimineata am plecat spre Midan Ramses si Ramses Train Station, de unde am luat bilete catre Asuan. Pentru sudul Egiptului (Luxor, Asuan sau Abu Simbel),  exista doua tipuri de trenuri, unul regular pentru egipteni, si unul pentru turisti, compus exclusiv din vagoane de dormit, unde pretul unui bilet este de aproximativ 60 de USD, care se cumpara de la un ghiseu separat, cu plata in dolari sau euro.

Biletul pentru un tren regular costa la clasa I vreo 90 de lire egiptene pentru egipteni, insa turistii sunt obligati sa plateasca pe acelasi bilet vreo 170 de lire egiptene, asa cum ni s-a spus la ghiseul din gara. Chiar daca am incercat sa ne cumparam bilete la clasa a II-a, si am incercat sa ne luam bilete si prin intermediul unui egiptean pe care l-am intalnit in gara, ni s-a spus ca turistii au voie sa calatoreasca doar cu anumite trenuri si cu bilete speciale. Daca ne cumparam bilete ca ale lor, am fi riscat sa ne dea jos din tren sau sa ne puna sa platim in tren o taxa mai mare.  Masura ca turistii sa calatoareasca doar la clasa I, cu trenuri de noapte, a fost introdusa de cativa ani, si cu siguranta ca se va practica in continuare, date fiind evenimentele recente din Egipt. Masura este una de precautie pentru turisti, atat trenul destinat exlusiv turistilor, cat si vagoanele de clasa I de la trenurile regular fiind considerate mai sigure.

Restul zilei l-am petrecut in Cairo Islamic, prin bazar si la moscheea Al Azhar. Trasaturile unei medine sunt evidente in Cairo Islamic: strdutele se ingusteaza, cladirile sunt mai mici, iar numarul moscheilor este mai mare. In schimb, am fost putin dezamagiti de bazar, fie noi n-am nimerit in bazarul mare, fie bazarul din Cairo Islamic este destul de mic, impartit pe cateva strazi cu specific: aur, ceramica si mirodenii.

Moscheea Al Azhar, impresionanta prin dimensiuni, a fost in trecut a doua cea mai mare universitate din lume, dupa Universitatea Al-Karaouin, din Fez, Maroc. Am refuzat o vizita in minaret si am preferat sa ne odihnim pentru cateva minute inauntrul moscheii, la racoare.

Spre seara ne-am indreptat inapoi catre Midan Ramses si Ramses Train Station, de unde urma sa luam trenul spre Asuan, o calatorie de vreo 14 ore.

Imagini Cairo

Cairo vazut de pe platoul Giza

Asa se fac lipiile

La pas, prin Cairo

Prin bazar

Moscheea Al-Azhar

Si in interior

Demonstratie de cinstire a martirilor Revolutiei Egiptene

Gara Ramses Cairo