Ma trezesc brusc… soarele imi bate in geam, dar geamul e inghetat bocna. Ce noroc cu radiatorul asta… Desi e octombrie, e frig rau noaptea in Thimphu… Si dupa ce deschid geamul, dupa prima pala de frig, nu pot sa nu ma bucur de o priveliste superba. Hotelul este plasat sus, pe un deal deasupra intrarii in Thimphu, o intrare, evident, impodobita cu o poarta artistic pictata si de o stupa… Azi avem de descoperit capitala regatului Bhutan !

Thimphu nu este capitala istorica a Bhutanului. A devenit orasul-fanion al regatului abia in 1961 si este probabil cel mai “dinamic” oras al tarii… Poate, pentru bhutanezi, Thimphu poate fi considerat un oras stresant, deoarece, pentru calatorul strain, Thimphu este un oras adormit – este una din putinele capitale din lume care nu au semafoare (Lonely Planet spune ca ar fi singura, dar, in mod cert, nici Pyongyang, capitala Coreei de Nord, nu are semafoare), nimeni nu pare sa se grabeasca, cladirile sunt de inaltimi relativ mici, iar imediat dupa caderea intunericului cetatenii se retrag prin casele lor.

Dupa micul dejun, ne instalam in autocar si pornim spre oras. Wow… prima surpriza – dupa intrarea pe sub poarta orasului, soseaua se largeste la doua benzi pe sens – este o adevarata autostrada! Trecem pe langa blocuri noi (“Angajatii guvernului primesc apartamente gratis”, ne informeaza prompt ghidul), dar care nu poate sa nu respecte canoanele arhitecturii traditionale – zidurile albe, impodobite cu desene traditionale, iar in jurul ferestrelor regasesc paleta cromatica a caselor de la tara. Nu intram insa prea adanc in oras pentru ca vehiculul nostru incepe sa urce pe o sosea plina de serpentine spre ce urmeaza sa fie monumentalul simbol al Thimphu si poate al intregii tari!

Daca Rio de Janeiro se mandreste cu imensa statuie a lui Iisus (intrata, probabil, pe nedrept pe lista celor 7 minuni “noi” ale lumii), ei bine, si Thimphu s-a gandit sa faca ceva similar… si ce putea sa se potriveasca mai bine cu capitala unui regat budist decat o gigantica statuie a lui Buda! De departe, statuia pare gata, dar nu e totul finalizat… Templul de sub gigantica creatie, parcarea si toate cladirile conexe sunt inca in constructie… iar activitatea pe santier pare destul de furibunda – pentru standardele bhutaneze de viteza, desigur. Probabil la anul sau in maximum doi ani Bhutanul se va mandri cu acest complex imens… De unde, desigur, ai parte de o panorama asupra vaii inguste pe care se inghesuie Thimphu…

Inapoi in oras, ne oprim la Chortenul Memorial National… un soi de Arc de Triumf, Mormant al Soldatului Necunoscut si Panteon National – 3 in 1… Nu va asteptati insa la vreo atmosfera martiala, eroica… dimpotriva, recunosti crampeie din modul de rugaciune budist – femei si barbari imbracati traditional, cu rotite de rugaciune, se invartesc in jurul chortenului murmurand mantre… Complexul este destul de modern, a fost inaltat in 1974 in memoria celui de al treilea rege al dinastiei si nu are in spate traditia si culoarea unor temple din Nepal sau Tibet, unde parca devii spectator la scene din alte vremi… aici, totul e modern – chortenul care straluceste in soare, gradina foarte frumos pigulita, chiar si traficul din jurul lui…

Urmatorul obiectiv – Institutul National pentru Zorig Chusum… Daca vrei sa folosesti doar un singur cuvant pentru a descrie Bhutanul, acesta nu poate fi decat “traditie” – tot ce este traditional este la loc de cinste si intreaga tara pare, uneori, obsedata cu pastrarea traditiilor… Zorig Chusum inseamna Zo “abilitatea de a face”, Rig “mestesug”, Chusum “treisprezece”… sub acest nume sunt reunite cele 13 (un numar nu prea iubit de americani, dar fast pentru bhutanezi) mestesuguri traditionale – productia de hartie, sculptura in piatra, fieraria, olaritul, pictatul (mai ales a thangka – celebrele picturi religioase tipice pentru intreaga zona himalayana), turnarea bronzului, sculptatul in lemn (aici sunt 3 “arte” – producerea de obiecte mici – gen masti, mobila, altare, producerea de boluri si alte obiecte de stocare si arta constructiei), tesutul (in Bhutan se tes, probabil, unele dintre cele mai complicate tesaturi din toata Asia), producerea de obiecte din aur si argint, producerea de obiecte din bambus si cusutul)… Acestea sunt cele 13 mestesuguri clasice, dar si sacrosancte ale Bhutanului – au fost formalizate ca atare inca din 1680 cand drukul (regele) Bhutanului a decis, de asemenea, si deschiderea unei scoli care sa pregateasca artizanii necesari.

Scoala din zilele noastre este urmasa institutiei create acum mai bine de 300 de ani. Aici, studentii invata intre 4 si 6 ani pentru a deveni mestesugarii perfecti – desi marea majoritate a cursantilor par sa studieze pictura, evident ca exista “facultati” si pentru celelalte 12 arte…

Bantuim liber printre clasele-atelier unde studentii creeaza diverse lucruri…. Imi aduc aminte de orele de lucru manual din scoala generala, dar ceea ce faceam atunci nu prea are nimic comun cu ce vad aici… copiii astia chiar par pasionati… si e interesant sa treci de la un an la altul – pe usa scrie clar daca vizitezi elevii de anul 2 sau 3, pictura sau sculptura, pentru a vedea lucrarile din ce in ce mai sofisticate facute de elevii din anii mai mari… Pe ici, pe colo, mai vezi si cate un profesor care ii supravegheaza, evident in timp ce se joaca pe computer… iaca, tehnologia moderna s-a infiltrat si intr-un loc care trebuie sa prezerveze traditia unor mestesuguri perimate prin multe alte locuri din lume… Salile de clasa sunt curate, luminate, spatioase… si pline de turisti care pozeaza si filmeaza… In spate insa, caminele nu par in conditii la fel de bune… sau, cel putin, asta imi sugereaza in toaleta… asa ca e bine sa plec cu o imagine pozitiva… de la magazinul de prezentare a Institutului unde poti gasi cele mai ieftine suvenire si haine din tot Regatul!

Urmeaza apoi o dupa-amiaza cam plicticoasa… Principalul obiectiv turistic al orasului (pana e gata Mega-Buda de pe deal) este dzongul, palatul in care se afla sediul guvernului, biroul regelui si, evident, o mare manastire budista… Din pacate, nu este deschis publicului decat dupa ora 17:00, asa, pe inserat… In Lonely Planet nu aparea nicio restrictie din acest punct de vedere, probabil, are legatura cu nunta regala… oricum, orasul e plin cu pozele celor doi tineri casatoriti…

Asa ca intre orele de deschidere ale celorlalte obiective turistice din oras – gen Muzeul Textilelor (o surpriza, de altfel, un muzeu mult mai interesant decat ma asteptam!) sau un soi de Magazin Universal al Suvenirelor (scump al naibii!), am luat-o la pas prin centrul orasului… nu este vreo minune a arhitecturii, dar este un loc in care poti observa societatea bhutaneza…

In ciuda izolarii, sa nu credeti ca Bhutanul este inchistat… Desi nu a fost niciodata colonie si putini bhutanezi s-au aventurat vreodata in afara granitelor, multa lume vorbeste engleza si peste tot gasesti scris si in engleza. Aflu ca se invata in limba engleza inclusiv de la nivelul scolii generale, in ciuda acestui fapt, sunt uimit de nivelul de penetrare a limbii engleze. In centrul orasului, la intersectia a sa-i zicem doua bulevarde (de fapt, principalele artere ale urbei), se afla cel mai fotografiat loc din Thimphu – ghereta politistului de circulatie. Povestea spune ca, acum cativa ani, mai-marii orasului, intr-un exces de modernizare, au hotarat sa-l inlocuiasca pe politist cu un banal… semafor… Banal pentru noi, dar nu pentru cetatenii din Thimphu, carora semaforul li s-a parut cam impersonal si au protestat… politistul a revenit in chioscul lui si continua sa dirijeze circulatia si sa-i apostrofeze pe cei care nu poarta centura de siguranta (ei bine, iata, un semafor nu ar fi facut niciodata asa ceva!).

Este fascinant sa vezi insa atata lume pe strada imbracata in haine traditionale – kira si gho. Pentru angajatii institutiilor guvernamentale, dar si pentru firmele private mari (cum ar fi banci, telecom etc.) sau servicii publice (ospatarii si ospataritele din restaurante), este obligatoriu sa te imbraci in hainele traditionale! Evident, nici scolerii nu sunt lasati sa se gandeasca prea mult la blugi si fustite de fite, toata lumea poarta kira sau gho…  evident, fiecare scoala are culorile ei, dar in ansamblu, o buna parte din trecatori sunt imbracati traditional, un adevarat spectacol pentru turistul strain… in orice alta tara, o persoana imbracata traditional ar fi saraca sau venita de la tara, ei bine, in Thimphu, toata lumea buna poarta straiele multiseculare ale Bhutanului!

Daca exteriorul cladirilor arata foarte bine, ei bine, odata intrati in magazine, dai peste un bazar haotic de produse ieftine venite mai ales din India (si pe ici, pe colo, din Thailanda – bhutanezii au relatii stranse cu destul de indepartatii thailandezi prin prisma faptului ca si unii, si altii sunt budisti, si sefii ambelor state sunt regi cu statut de semizei)… Si totusi, spre marea noastra surpriza, am descoperit un soi de supermarket cu multe produse importate… Ma rog, numele de Eight-Eleven este o copie de tip Adibas a celebrului 7-11, dar ce mai conteaza… aici gasim ciocolata si mai ales Bacardi Breezer!!! Inutil sa spun ca rafturile dedicate Bacardi Breezer se vor goli instantaneu… serile sunt lungi in Bhutan si cam plicticoase…

Si, in cele din urma, se face si ora la care se deschide dzongul… Ghidul nostru, neobisnuit cu programe de dimineata pana seara, revine cu microbuzul si plecam spre dzong… Si merita cu prisosinta… este un palat impozant, superb, largit cu ocazia mutarii capitalei in Thimphu in locul unui dzong vechi si cam ruinat… Iar apogeul experientei o atingem la caderea noptii cand superbele turnuri ale dzongului sunt luminate in rosu, iar in partea religioasa a lui incepe o traditionala slujba plina de batai de toba, trompete si mantre budiste… A fost momentul cand am regretat ca suntem intr-un grup organizat, as fi stat ore in sir in dzongul din Thimphu pana m-ar fi dat regele afara… Dar asta e… Oricum, a doua zi urma sa ne trezim destul de devreme ca sa o pornim la drum…

Imagini Thimphu, Bhutan

Hotelul din Thimphu

Vederea din hotel

De pe esplanada hotelului puteam vedea chortenul de la intrarea in capitala

Un alt chorten inconjurat de steaguri in memoria celor morti

sau un ansamblu rezidential mai cool

Blocuri in Thimphu

Nu va speriati, cu motive traditionale pictate pe pereti si ferestre a la Bhutan

Panorama orasului in drum spre…

Marele Buda

Care chiar e mare !

Thimphu, capitala regatului Bhutan !

Si poza yola de rigoare

Sa facem insa cativa pasi pana la

Chortenul National

In jurul caruia se invart pelerinii

In sensul acelor de ceasornic

Peste tot, poza insurateilor regali

Dar sa lasam Majestatile Lor cu problemelor Lor si sa vizitam studentimea bhutaneza

Facultatea de Sculptura in Lemn

cea de Olarit

de Tesut

Si de Pictura

Si unele din operele lor… steaguri budiste

La pas, prin centrul capitalei

Filmul care sparge box office-ul

Celebrul politist revenit la cererea opiniei publice

Downtown Thimphu

Familia regala

Bank of Bhutan

Magazinul de suveniruri

in interiorul acestuia

un bar organic 🙂

Pe strazi, bhutanezi imbracati traditional, dar si modern

Prea-sfantul supermarket

dar si pre-binecuvantatul Bacardi Breezer

cu binecuvantarea simbolului national

Thimphu dzong (sediul guvernului + biroul regelui + manastire budista)

Schimbarea garzii (baremi astia nu sunt imbracati in fustite)

Intrarea in dzong

Care devine magic noaptea

de ma lasa fara cuvinte, sau mai precis, fara text…

Pentru a asculta mantrele calugarilor…