Am revenit saptamanile trecute la Bangkok dupa nu mai putin de opt ani. Ultima oara fusesem in capitala thailandeza in 2004. Am descoperit o capitala schimbata in bine, cu un trafic ceva mai rezonabil, cu metrou, cu un aeroport nou, legat printr-un tren rapid de oras, mult mai curat… Khao San Road-ul s-a schimbat de asemenea mult, din pacate, a aparut McDonald’s si cateva mini-malluri, s-a transformat, dintr-o Mecca a backpackerilor, intr-un spatiu mai flash-packing… E drept, daca o iei pe soiurile adiacente, regasesti atmosfera vechiului Khao San. Ce nu s-a schimbat deloc, si bine a facut, este Marele Palat, probabil cel mai spectaculos complex de cladiri thailandeze din tot Regatul.
Bangkokul a devenit capitala a Thailandei abia spre sfarsitul secolului 17. Pana atunci, steaua Siamului a fost Ayutthaya, superba capitala aurita, unul din cele mai stralucitoare orase ale lumii, dupa cum marturiseau calatorii europeni care ajungeau uimiti la portile ei. Nu exista un astfel de oras in Europa, raportau misionarii Romei. In 1767, povestea Ayutthayei s-a frant brusc cand trupele birmaneze au reusit sa cucereasa orasul, sa-l jefuiasca pana la ultimul nasture, luand cu ei artizanii pentru a construi monumente in Birmania, iar familia regala a fost luata prizoniera – printesele au intrat in haremul invingatorilor, iar printii in inchisorile lor… Siamul fusese rapus. In urma maretei capitale arse si jefuite, un general pe nume Taksin, nascut din tata chinez, a reusit sa ia sub control anarhia inerenta in urma colapsului si sa refaca Thailanda, dar a mutat capitala mai la sud de maretul oras, in mlastinile raului Chao Praya, in Thonburi (cartierul Bangkokului din stanga raului). Spre batranete, acest general a luat-o pe campii, ajungand sa se creada reincarnarea lui Buda si cerand sa fie tratat ca atare. Calugarii budisti care nu se conformau erau biciuiti. In 1782, in urma unei lovituri de stat, regele Taksin a fost inlaturat si executat, locul sau fiind preluat de generalul Chao Praya Chakri, fondatorul actualei dinastii thailandeze. El va muta capitala dincolo de fluviu, in actualul Bangkok.
Generalul-rege Chakri a pus bazele maretului complex de azi, incepand construirea templului lui Buda de Smarald pentru a adaposti mica statuie, protector al Thailandei, obtinuta in urma unui raid victorios in Laos. Chakri si urmatorii regi au continuat sa extinda complexul pana in 1925, cand familia regala s-a mutat intr-o alta resedinta in zona Dusit. Marele Palat a fost deschis mai intai credinciosilor care veneau din toata Thailanda sa se inchine lui Buda de Smarald, iar mai apoi valurilor de turisti straini.
Pentru cei mai multi, Marele Palat este, probabil, primul loc pe care turistul obisnuit il viziteaza in Bangkok. Si merita cu prisosinta. Unii pot sa-l descrie ca fiind kitsch, dar asta doar daca te raportezi la gustul european… este o nebunie de aur cu verde, in combinatie cu numeroase alte culori, care mai de care mai spectaculoasa. Personal imi place, desi, e drept, iti cam ia ochii…
In primul rand, trebuie sa mentionez ca este obligatoriu sa porti pantaloni lungi si tricouri cu maneci, indiferent daca esti barbat sau femeie. Complexul continua sa fie proprietate regala si in proprietatile regale trebuie sa indeplinesti niste reguli de tinuta… Nu iti face probleme, poti sa vii si in chiloti, dar la intrare vei primi obligatoriu un sarong care sa te infasoare pana sub glezne.
Intrarea e gratuita pentru thailandezi, in schimb, pentru farangi costa 400 de baht – adica vreo 10 euro, dar biletul iti ofera intrare in urmatoarele 7 zile si la complexul regal Dusit, aflat undeva mai la nord, asa ca hapul pretului cam mare pentru Thailanda e mai usor de “inghitit”.
Dupa bilete si controlul de securitate, intri brusc in universul arhitectonic thai… si primul gest reflex dupa ce ramai cu gura cascata este sa pui mana pe aparatul de fotografiat. Apoi, te uiti in stanga si in dreapta la cele doua statui masive care flancheaza intrarea si, in mod cert, vei dori sa te pozezi si cu ele. Te uiti in jur… acoperisurile multicolore, marea stupa aurita stralucind in soare, turnuri dantelate, totul te introduce intr-o lume de basm oriental.
De fapt, aici nu este Palatul Regal, ci zona in care se afla Templul lui Buda de Smarald, cel mai pretios talisman al natiunii… Dar, pana sa intri in somptuoasa cladire in care se afla statuia, poti admira marea stupa de aur, poti sa descoperi uimit o macheta destul de mare a celebrului templu Angkor Wat… De obicei, curtea este plina de turisti, foarte multi thailandezi, dar nu vei simti deloc piosenia care ar trebui sa domine locul… dimpotriva, toata lumea pozeaza, se hlizeste si bantuie de colo, colo… De altfel, mania fotografiei a progresat foarte mult in Thailanda fata de 2003-2004, cand am mai fost pe aici. Inainte, nu am vazut niciun thailandez sa se pozeze in temple, acum, o faceau fara nicio problema. Se pun in genunchi, se roaga, apoi se intorc spre cineva care ii pozeaza in fata statuii lui Buda. Ma rog, nu aici la Buda de Smarald unde e interzis sa pozezi in interior, dar poti sa pozezi sacrosancta statuie de afara, fara nicio problema.
Si, in fine, am intrat la statuie… daca, pana aici, ai tot citit despre Buda de Smarald in sus, Buda de Smarald in jos, aici vei fi realmente surprins sa descoperi ca statuia nu are mai mult de 66 cm, intr-o tara in care fiecare templu se intrece sa aiba cate un Buda cat mai gigantic. Ma rog, daca acesta este talismanul natiunii, de ce nu…
Legenda spune ca statuia a fost facuta de insusi zeul hindus Vishnu (care, teoretic, nu prea ar avea ce sa caute intr-o poveste budista) in India, la 500 de ani dupa ce Buda a atins Nirvana. Ulterior, statuia a ajuns in Sri Lanka, de unde a fost trimisa in Birmania la cererea regelui birmanez, care dorea sa promoveze budismul in regatul lui. Dar barca cu statuia a naufragiat, iar statuia a ajuns miraculos in Cambodgia, la Angkor Wat (probabil, de aici si marea macheta din curtea templului), de unde a fost luata de thailandezi. Ajunge intr-un tarziu la Chiang Rai, unde un rege o ascunde intr-o stupa care este lovita de trasnet si redescoperita ani mai tarziu (de aceea, Chiang Rai-ul o considera inca “a lor”). Ulterior, statuia a ajuns in posesia regilor laotieni de la Luang Prabang care preluasera inclusiv nordul Thailandei. Ulterior a ajuns la Vientiane, capitala actuala a Laosului, care a fost ocupata de thailandezi in 1778, si, in final, Buda de Smarald a ajuns la Bangkok.
Dupa ce am parasit curtea templului, foarte aglomerata, am trecut printr-o alta poarta in zona Marelui Palat. Marele Palat este un fusion europeano-asiatic… a fost construit de un arhitect englez cu mana de lucru thailandeza si cambodgiana, iar palatul este construit in stil renascentist italian, incoronat cu turnurile si turlele specific thailandeze. Desi pare o ciorba, nu e, britanicul chiar le-a potrivit, iar palatul arata foarte bine, intalnirea dintre Italia si Thailanda fiind chiar optima. Din pacate, nu se poate vizita decat daca esti invitat la unul din evenimentele oficiale organizate fie de rege, fie de guvern. Poti vizita insa o micuta cladire unde se afla tronul regal si ceva poze cu actualul rege in tinerete. Acum, ca si in 2002, am petrecut niste ore bune in complexul regal… Taman bine pentru a inregistra niste amintiri placute.
Cum ajungi la Marele Palat din Bangkok
Daca ai hotelul in zona Khao San Road, ia-o pe jos, ajungi in mai putin de 30 de minute, lalaindu-te si pozand. Daca ai hotelul pe undeva pe langa Chao Praya, cel mai bine este sa iei barca de la Chao Praya Express si intrebi unde te dai jos. Daca locuiesti in orice parte a orasului, ia un taxi, dar cere sa mearga cu taximetrul pus. Un taxi va costa intotdeauna mai putin decat un tuk-tuk.
Atentie
In apropierea palatului s-ar putea sa apara niste oameni de bine vorbind bine engleza si imbracati elegant, care te vor avertiza ca palatul e inchis sau ca e nu stiu ce ceremonie budista si nu poti intra. Evident, va aparea si vreun sofer de tuk-tuk care te va duce sa-l vezi pe “Big, big Buddha” undeva pe la magazine de pietre pretioase (adevarate sau false). Nu-i crede. Palatul este deschis in fiecare zi, exceptand Sfarsitul Lumii, aparitia lui King Kong si alte evenimente pe care le vei afla din timp.
Imagini Marele Palat din Bangkok
Primele imagini ale complexului
Imediat dupa intrare – un imas verde si stupa de aur
Dupa ce iti iei biletele, evident, ai parte si de o mica coada
Dar cand treci in curtea templului, pui mana pe aparatul foto !
Stupa de aur
Unul din numerosii gardieni giganti
Macheta templului Angkor Wat din Cambogia
Asa ca am luat-o la pas printre statui aurite
Peste tot, statui aurite cu zeitati budiste
Intrarea in templul lui Buda de Smarald
Si micutul Buda de Smarald, talismanul natiunii thailandeze
Prin complex, o nebunie de culori
si de aur stralucitor
Vor, nu vor, garzile stau la poze 🙂
Copacei ornamentali in fata Marelui Palat
Loggie aurita rezervata Regelui
Stema Thailandei 🙂
Marele Palat din Bangkok
Imperator, as vrea sa stiu ddaca ai zburat cu Egypt Air pana acum, m-ar interesa niste impresii.
Da, am zburat cu ei Larnaca – Cairo – Addis Ababa. Avionul e ok, s-a zburat la timp, mancarea rezonabila, echipajul de cabina cu un sictir enorm de parca dadeau de mancare la cersetori.
Dar despre Conviasa poti sa-mi spui te rog ceva?Sotul meu a gasit niste bilete ieftine catre Havana la mai putin de 500 de euro in august si ne gandeam sa mai poposim si prin Venezuela putin.
N-am auzit lucruri prea bune, dar nu vreau sa ma pronunt. Zvonurile spun ca au probleme de security
Egyptair e o companie serioasa, stai linistit ca nu se intampla nimic, sunt niste regulamente pe cursele internationale in legatura cu intretinerea, functionarea aeronavelor de la care nimeni nu se abate, nu e ca si cum ai zbura cu un Antonov de la Moscova undeva in Siberia, iar ei au niste super preturi pentru africa cu plecare din istanbul, chiar imbatabile
Am zburat si eu cu Egyptair anul asta spre Malaysia, sunt OK, mancarea rezonabila, fara alcool, programul de entertainment este mai slab, dar daca ai filme pe laptop te descurci, ti se da un kit cu periuta si pasta de dinti, casti, sosete; stewardesele sunt uratele, stewarzii sunt cei pe care ai dori sa-i ntalnesti oriunde in lume. Oricum, Egyptair are cele mai bune preturi cu plecare din Istanbul sau Roma spre Asia sau Africa.
Salut Imperator! Intentionez sa rezerv bilete Istanbul-Bangkok pentru august cu Qatarairways iar pentru zborurile locale ( Bali, Hong Kong, Jakarta ) am optat pentru AirAsia. Toata calatoria va dura 5 saptamani ceea ce inseamna multe bagaje ( haine, cosmetice, laptop, camera foto si video ). La qatarairways am voie cu 7 kg la bagaj mana si cala 23 kg. Ce poti sa imi spui despre AirAsia? Pot sa merg in bagaj mana la AirAsia cu laptop, camera video si foto? Poseta sotiei va fi considerata bagaj de mana?
Am mers cam vvu 21 kile bagaj de cala, un rucsac in care aveam laptopul si multe alte chestii (si care cantarea linistit vreo 20 kile) si o geanta in care era videocamera + foto… Nimeni nu a comentat nimic 🙂
Gata! Am luat biletele! Pentru bagajul la cala se plateste ceva in plus fata de pretul promo de pe AirAsia? Rucsacul si geanta le-ai tinut ca si bagaj de mana? Abia astept calatoria… multumesc pentru raspuns!
Da, se plateste, trebuia sa fi cumparat de pe site. Rucsacul mare a fost la cala, cel mai mic + geanta de videocamera cu mine la bord. Sa aveti o excursie senzationala :))))
Ce oferta are Wizz Air din Arad spre Milano, e frumos ca vin cu pret de 186 lei, fara bagaj.Dar numai din 23 iunie…
Conviasa = RATA. Singurul avion in care am reusit sa ma fotografiez in cabina pilotilor, acestia nefiind la mansa timp de vreo 20 min anterioare decolarii, a fost cel cu care am zburat de la Porlamar la Maturin. Am auzit acum cateva luni ca aparatul respectiv s-ar fi si prabusit. Cam asta despre securitate. Eu am zburat de patru ori cu ei, pe rutele Porlamar – Maturin respectiv Porlamar – Los Roques. Lasand la o parte micile rautati, aparatele sunt vechi insa nu am avut nicio secunda de neincredere la adresa pilotilor sau a echipajului, asta avand in vedere ca pista din Los Roques are cateva sute de metri. Curse interne, navetisti multi insa zboara fara probleme
[…] Dupa ce intrati prin poarta destul de ingusta, veti patrunde intr-o nebunie de culori. Pe langa diversele stupe regale, aici se afla si templul lui Buda de Smarald – Wat Phra Kaew, cea mai sfanta imagine al lui Buda pentru intreg regatul. As scrie insa un articol intreg despre palat, de altfel am si scris, asa ca va invit sa-l cititi aici. […]
[…] Pentru ca nu mi-a placut imi este greu sa ma apuc sa va povestesc plina de entuziasm. Asa sunt eu, radicala uneori. Cand nu imi place si nu imi place un lucru (si se intampla foarte rar sa simt asta) nici nu vreau sa vorbesc despre asta. Dar pozele sunt poze si sunt facute iar voi puteti sa decideti singuri daca vreti sa stiti si povestea. […]