Pentru ca unele din povestile citite aici mi-au fost de folos in plimbarile mele prin lume, iar altele m-au facut sa visez frumos la teritorii pe care sper sa le vad candva, voi scrie si eu in cele ce urmeaza despre experienta mea peste mari si tari, acolo unde administratia spaniola intalneste teritorii africane, in Lanzarote, cu gandul la cei care iubesc locurile frumoase. Sper ca aceste randuri sa constituie un imbold pentru unii dintre voi si m-as bucura sa stiu si impresiile voastre dupa ce veti ajunge in acest colt de lume.

Povestea mea este despre Lanzarote, cea mai estica insula din Arhipelagul Canarelor. De origine vulcanica, peisajul acestei insule este variat si atractiv, bogat in culori. In partea de sud, tabloul este unul mai degraba asemanator cu felul in care ne imaginam ca arata Luna sau planeta Marte. Este un cliseu pe care o sa-l gasiti in toate ghidurile despre aceasta insula, dar inspiratia nu ma ajuta sa gasesc un joc de cuvinte mai potrivit pentru a o descrie, asa ca voi spune si eu, ca toti ceilalti, ca ochiul meu s-a bucurat de un peisaj selenar. Si tare mi-a mai placut! In partea de nord lucrurile se schimba. Aici activitatea vulcanica a incetat cu multe sute de ani in urma, astfel incat in prezent exista o vegetatie diversa, spre deosebire de partea meridionala.

Cum am ajuns sa ma hotarasc asupra acestei destinatii? Pe scurt, voiam sa ma bucur de un loc frumos cu soare si cu temperaturi vesele (dupa iarna scurta, dar intensa de la noi). Dupa un scurt hop-top cu degetelul pe harta si cateva documentari pe prietenul internet, am decis ca acolo vreau sa merg.

Temperaturile in prima jumatate a lunii martie ajungeau la circa 26-27 de grade ziua, iar seara aveam parte de circa 16 grade. Infrastructura insulei este foarte bine pusa la punct, atat cea rutiera, cat si cea turistica. Desi exista autobuze pentru deplasari in interiorul insulei, cei mai multi dintre turisti apeleaza la inchirierea de masini. Iubitorii de doua roti pot inchiria biciclete pentru plimbari in intreaga insula, Lanzarote fiind, de altfel, unul dintre locurile preferate de antrenament ale ciclistilor profesionisti, datorita climei constante de-a lungul anului, dar si a reliefului sau.

Desi cele mai multe din obiectivele de vizitat ale insulei constau in zone si parcuri naturale, exista si zone de agrement (acavariu, parcul acvatic Aquapark Costa Teguise, parcurile tematice Pardelas Park si Rancho Texas Park, gradina zoologica Guinate Tropical Park & Peguin Paradise, ba chiar si circuite de karting) si numeroase muzee. Si o simpla plimbare prin localitatile insulei, fie ca vorbim de orase sau sate, este un spectacol in sine. Exista reglementari cu privire la stilul arhitectonic, ceea ce inseamna ca toate constructiile urmeaza stilul local si nu au acoperisuri in unghi ca la noi, ci doar terase. Sunt cladiri joase, care se intind pe orizontala, nu pe verticala. Toate sunt vopsite in alb, iar ferestrele si usile sunt in general verzi, astfel incat aspectul este acela al unui joc de cuburi albe suprapuse.

Ziua 1

Diferenta de fus orar ne-a facut sa ne trezim devreme, astfel incat la 8.30 deja ne bucuram de primele raze de soare, chiar pe terasa din fata apartamentului nostru. Nu a durat mult pana ne-am hotarat ca prima incursiune pe care urma sa o facem pe insula sa fie o excursie pana la plaja din apropiere. Desi un drum de 10 minute, la noi a durat aproape o jumatate de ora, din cauza deselor opriri pentru poze. Totul era nou si frumos si ne facea cu ochiul, cerand sa fie fotografiat, de la cel mai mic fir de nisip la pietrele care formau plaja in dreptul satului si la vegetatia de cactusi, care de care mai frumosi si mai colorati. Surpriza cea mai frumoasa a fost plaja acoperita de nisip negru, care alcatuia un frumos contrast cu apele de un albastru pur ale oceanului.

Dupa-amiaza am pornit, alaturi de draga noastra masinuta inchiriata, in exploatarea intregii insule. Destinatiile acestei prime zile au fost El Golfo si Los Hervideros, doua formatiuni vulcanice. El Golfo este la origine o caldera, ocupata in prezent de o laguna, in care apa are o culoare verde, datorita algelor. Tabloul este spectaculos prin multitudinea de culori prezente: verdele lagunei si albastrul oceanului, negrul nisipului si rosul peretului din spatele lagunei. Los Hervideros, in schimb, sunt o serie de pesteri si formatiuni de lava, prin care intra apele oceanului. Am continuat mai apoi drumul nostru spre o alta zona, Las Salinas de Janubio, unde, din pacate, am ajuns seara, dupa ora 18, si nu am mai putut intra.

Ziua a 2-a

Cea de-a doua zi am inceput-o cu gandul la cel mai cunoscut dintre obiectivele de vizitat ale insulei, Parcul Timanfaya. Asa ca am urcat in masinuta si intr-acolo ne-a fost drumul. Prima oprire: Echadero de los Camellos. Aici se fac plimbari cu dromaderi pe o ruta stabilita la baza parcului. Citisem despre aceste plimbari, dar, ajunsa acolo, spectacolul pe care l-am vazut a intrecut asteptarile. Se pare ca dromaderii fusesera initial adusi in Lanzarote pentru munci agricole (fiind o zona arida, aceste animale sunt perfect adaptate conditiilor naturale). Cu timpul insa, au devenit atractii turistice in sine. Parcul National Timanfaya are circa 1 milion de turisti pe an. O plimbare cu un animal exotic precum dromaderul costa 12 euro pentru 2 persoane.

Dupa ce ne-am invins mila pentru bietii dromaderi si ne-am delectat cu plimbarea iesita din comun, am pornit mai departe, spre parcul propriu-zis – Montanas del Fuego, zona protejata. Pentru vizitarea acestuia sunt disponibile trei trasee diverse. Unul cu autocarul, intitulat Ruta vulcanica, prezinta principalele conuri vulcanice si dureaza circa 1 ora. Al doilea, Ruta Termesana, este un tur ghidat, care se parcurge pe jos, cu o lungime de circa 3 kilometri si o durata de aproximativ 1 ora. Este necesara o programare cu doua saptamani in avans. Cel de-al treilea tur posibil este Traseul Litoral, care se parcurge tot pe jos, in parte ghidat, in parte pe cont propriu, cu o durata de circa 6 ore, cu o complexitate ridicata. Ultima parte a acestui tur este zona El Golfo, pe care noi am vazut-o in ziua precedenta. Pentru acest al treilea tur este bine de stiut ca se organizeaza o singura zi pe luna, cu rezervare in avans. Noi am optat pentru turul clasic cu autocarul. Pretul este de 8 euro de persoana, dar ii merita din plin. Se pot vedea conurile vulcanului (inca active, ultima eruptie a fost in 1830), vegetatia de licheni care acopera pe alocuri relieful, alunecarile de teren care formeaza un tablou cum rar poti vedea. La final, vizitatorii se pot bucura si de gheizerele demonstrative improvizate in zona restaurantului El Diablo.

Dupa ce ne-am revenit din feerica plimbare prin parcul national, am pornit la drum mai departe, spre zona de nord a insulei. Am facut un scurt popas la Caleta de Famara, un satuc transformat in statiune foarte cunoscuta pentru surferi, care beneficiaza de conditii optime de practicare a acestui sport pe Plaja Famara, o plaja lunga si lata, cu un nisip auriu extrem de fin. Punctul final al acestei zile a fost Mirador del Rio, un punct de belvedere din nordul insulei. Din pacate, noi am ajuns la ora 18, iar ultima intrare se facea la 17.45, asa ca ne-am bucurat de privelistea catre arhipelagul Chinijo doar din soseaua alaturata.

 Imagini Lanzarote

Portiune stancoasa din plaja Playa Quemada

Plaja neagra Quemada – nisip negru si fin

Peisaj din sudul insulei

Drumurile din sudul Lanzarote

Insula cactusilor

Plaja El Golfo

Laguna El Golfo

Los Hervideros

Los Hervideros

Parcul National Timanfaya

Echadero de los Camellos

Ruta vulcanica in Timanfaya vazuta de la Echadero de los Camellos

Montanas del Fuego

Con vulcanic in Timanfaya

Timanfaya cea desertica

Vegetatie de licheni

Ruta vulcanica

Geizere

Playa de Famara, favorita surferilor

Mirador del Rio

Insula La Graciosa vazuta de langa Mirador del Rio