Asta-iarna, in timpul periplului meu sud-est asiatic, tocmai ajungeam dupa doua zile cu barca pe Mekong in oraselul thailandez de granita Chiang Khong, punctul de trecere din Laos in Thailanda. Pana atunci, atat in Laos, cat si Vietnam imi facusem rezervari folosind Agoda, dar in acest caz nu eram sigur in ce zi voi ajunge la Chiang Rai – era posibil ca vasul sa ajunga prea tarziu si sa nu mai prind punctul de frontiera deschis (se inchide la 6 seara, am trecut granita la 6 fara 5 :)) sau vreun autobuz pentru Chiang Rai (cam 2 ore), lucru care s-a si intamplat de altfel. In Chaing Khong nu a fost o problema sa-mi gasesc o chilie la 2,5 euro pe noapte, dar la Chiang Rai aveam doar o confirmare pe mail de la una din pensiunile de acolo – Chat Guesthouse. Daca as fi facut rezervare pe agoda, as fi platit automat tot sejurul, chiar daca nu ma prezentam la data respectiva. Asa ca preferasem s-o fac in stilul clasic – cu mail si telefon.

Am sunat cand am ajuns in Chiang Khong si am descoperit ca cei de la Chat GH din Chiang Rai nu aveau nici cea mai mica intentie sa-mi tina rezervarea, desi schimbasem destule mailuri cu ei si confirmasera. M-au anuntat ca sunt full si ca sa trec a doua zi, poate apare vreo camera. Sa fie sanatosi! Am pus mana pe laptop (da, in ghest house-ul de 2,5 euro din Chiang Khong aveam un internet de zbarnaia!) si, dupa ce am studiat ce imi propunea Agoda, am ales o alta pensiune pictata in niste culori foarte haioase – cu un nume greu de retinut: Baan Bua Homestay. Dupa harta, parea localizata perfect, in buricul targului, dar pe o alee mai linistita (oricum, Chiang Rai este un orasel foarte linistit), si dupa review-uri parea chiar ok. Pretul era rezonabil: 70 de euro pentru 4 nopti (17,50 euro pe noapte pentru single) cu baie proprie. Mult mai scump decat la Chat unde costa cam jumatate, dar, tinand cont ca stateam 4 nopti si Baan Bua era mult mai bine situat, mi s-a parut OK.

A doua zi dimineata am luat autobuzul din spatele pietei si dupa doua ore am ajuns in autogara Chiang Rai. Baan Bua nu parea sa fie mai departe de 5-800 de metri de autogara, asa ca am driblat toate ofertele tuk-tukistilor nu tocmai insistenti din mult prea linistitul oras nord-thailandez si, dupa un 7-11 si un mare templu budist, am ajuns in fata portii… l-am recunoscut instantaneu datorita combinatiei putin psihedelice de culori – violet cu un verde crud de sa-l pasca vaca! Dar, in combinatie cu florile din abundenta, era un loc cu adevarat haios.

De fapt, daca este un cuvant prin care sa-l caracterizez acela este “haios”. Patroana era chiar haioasa, cu zambetul pe buze permanent. La inceput mi-a pus in fata catalogul cu tururi prin provincial Chiang Rai, dar dupa aceea nu a insistat sa-mi mai vanda niciun tur. Camerele erau mici, dar luminoase si vesele, in plus, inovatie absoluta, aveam baia mea (cu toaleta si dus), dar nu lipita de camera, ci undeva la vreo 100 de metri la capatul unui coridor. Dar totul era curat si mirosea super fain (chiar si cand e curat, prin anumite pensiuni din Thilanda spalatul pe jos se face cu ceva zama de iti intoarce nasul de dos si ar fi capabila sa omoare chiar si microbii extraterestri).

Baan Bua nu era insa un Guest House, o pensiune, ci se autointitula “Home Stay”. La intrarea in cladire, te descaltai frumos ca si cum intrai intr-o casa thailandeza, iti lasai incaltarile intr-un loc special amenajat si apoi te duceai la camera ta. Am preferat camerele de la etaj cu toaleta nelipita de camera, erau mult mai vesele si mai luminoase decat cele de la parter, care aveau baia lipita de camera. Oricum, am avut si chiuveta in camera, deci a fost OK.

Cladirea din lemn, mancarea buna, centrul la doi pasi, a fost o experienta grozava. Unul dintre angajati (s-ar fi putut sa fie ceva ruda a patroanei) era pasionat de fotbal. Si cum in Chiang Rai m-am intalnit cu unicul fotbalist roman din campionatul Thailandei, Leo Chitescu, pe care l-am cunoscut printr-o cunostinta comuna si care era unul dintre cei mai buni fotbalisti ai echipei de suflet a intregii provincii Chiang Rai. Si cum ne intalneam seara sa mancam si sa punem lumea la cale, Leo ma aducea la Baan Bua cu motocicleta… Intr-o seara, adjunctul patroanei a iesit la poarta, eu inca mai povesteam cu Leo si a ramas cu gura cascata… in fata home stay-ului se afla una din vedetele lui Chiang Rai United, mult iubita echipa locala! Evident ca a venit fugind cu un aparat foto sa-l trag in poza cu Leo. Avantajul meu? L-am umplut de respect si a doua zi adidasii imi straluceau ca noi, proaspat vacsuiti… Cineva, banuiesc eu cine ii facuse :). Uneori e bine sa ai prieteni printre vedete.

Imagini Chiang Rai

Pe o alee linistita

Intr-o combinatie nastrusnica de culori inca de la intrare

Baan Bua Homestay Chiang Rai !

Camera mea

Nu foarte mare, dar cocheta

Terasa

Coridoare verzi 🙂

Aceasta era baia… fiecare camera cu baia lui

Locul unde se lua micul dejun

Galeria de oaspeti ai hotelului – din toata lumea !

Cu Leo si tricoul lui Chiang Rai United

Templul Wat Chet Yot la doi pasi de Baan Bua Homestay

Cu o stupa alba, alba

Si ca vorbim de alb… celebrul Templu Alb de langa Chiang Rai

Nu foarte departe, am vizitat un sat Karen

granita dintre Thailanda si Myanmar

Sau palatul si gradinile regale de la Doi Tung