In vara asta se implinesc doi ani de cand am descoperit blogul lui Cezar si pot spune ca mi-a inspirit iesirile si m-a facut sa-mi dau seama ca orice punct al hartii poate fi atins. Asa cum au mai facut-o si altii, m-am hotarat sa va impartasesc putin din experientele avute in unele dintre calatoriile mele. In serialul de fata, va voi povesti o tura printre vulcani, inceputa la Catania si Etna, in Sicilia si terminata pe langa Vezuviu, la Napoli !

Anul trecut prin februarie imi pregateam iesirea de primavara si alesesem ca destinatie Siria. Toata lumea din jur ne avertiza ca situatia de acolo incepe sa se inrautateasca, dar nu voiam sa credem. Ajunsesem la o faza destul de avansata cu planificarile (cumparasem ghidul de la Lonely Planet, incepusem sa rezerv ceva cazare prin Damasc si Homs etc.) cand au inceput sa apara vicitimele cu zecile si am decis sa renuntam. Daca tot aveam concediul planificat si banii disponibili, am decis sa alegem o destinatie tot cu S si am mers pe mana Siciliei, si daca tot eram in zona, am zis sa dam o tura si prin Napoli.

ZIUA 1

Am ales o cursa Blue Air Bucuresti Catania cu retur din Napoli. Cum nu sunt cel mai mare fan al avioanelor (a se citi imi e frica de mor) am avut si ghinionul unei curse cu ceva peripetii la aterizare, mai exact s-a invartit cam 30 de minute deasupra Cataniei, timp in care nu m-am simtit niciodata mai aproape de moarte. Am iesit din aeroport inchinandu-ma ca am scapat cu viata si ne-am asezat in statia de autobuz sa mergem spre cazare.

Cazarea de la BAD Catania a fost excelenta. E un fel de boutique hotel ai carui proprietari sunt artisti plastici si au reusit sa-l decoreze foarte interesant. Ca pozitionare, se gaseste la 2-3 minute, de mers pe jos, de vestita piata de peste, pe care am vizitat-o imediat ce ne-am lasat bagajele. Trebuie sa va spun ca piata este tipic siciliana (nimic turistic), o piata in care pescarii isi vand captura de dimineata, taranii de pe pantele Etnei aduc legumele si fructele proaspat culese, macelarii isi expun halcile deasupra tarabelor, ciobanii au mesele intesate de branzeturi care mai de care mai mucegaite. Atmosfera este de Sicilie pura, asa cum apare in viziunea lui Coppola in trilogia Nasul (care pentru noi a fost filmul de capatai al calatoriei).

Dupa ce am studiat toate dihaniile din strafundurile Mediteranei de pe tarabele pescarilor, am plecat sa vedem Catania eleganta si am picat in Piazza del Duomo. In mijlocul pietei troneaza Fontana dell’Elefante, cu un elefant, simbol al orasului, care duce in spate un obelisc egiptean. Elefantul, talisman, impreuna cu bazilicile reusesc sa tina orasul departe de raurile de lava izvorate din dominantul crater al Etnei care “vegheaza” amenintator orasul si pe care a reusit sa-l distruga in 1669. Nu e de mirare ca, desi orasul este locuit de pe vremea grecilor, arhitectura este baroca, fiind reconstruit dupa marele cutremur din 1693.

Din Piazza del Duomo pornesc rectangular stradute intesate de bazilici care mai de care ornate cu stucaturi si picturi, printre ele se gasesc magazine de haine frecventate de italience foarte fancy imbracate, probabil sa mai compenseze din lipsurile fizice, ca toate mediteraneencele .

Turul nostru a continuat pe stradutele circulate de masini sau mai bine zis masinute, scutere si ceva biciclete. Pe seara ne-am retrasat la o mica mancatorie de cartier pozitionata chiar langa Teatrul Bellini, numit in cinstea compozitorului originar de prin partile astea. Si cum in Italia totul se impleteste, specialitatea casei erau pastele à la Norma, numite dupa faimoasa opera a lui Bellini. Atmosfera micutului restaurant a fost completata de bucatareasa, care era si patroana, care, dupa servirea felurilor de mancare, a iesit din bucatarie si, ca o mama grijulie, a intrebat toti clientii “Tutto bene?“.

ZIUA 2

A doua zi a inceput dis-de-dimineata cu un tur al Etnei luat de la hotel. Cum vremea pe munte nu era prea frumoasa, turul a fost scurtat la o jumatate de zi. Din fata hotelului ne-a luat un Land Rover vechi, cu 7 locuri, pe noi, un cuplu de americani proaspat ajunsi in port cu un vas de croaziera, un australian si o italianaca din nord. Dupa o mostra de condus italienesc in care oglinda de pe dreapta a fost victima colaterala, am ajuns la baza telecabinei. Am facut ascensiuni scurte pe cateva cratere, din fericire stinse. Peisajul era unul selenar, lipsit de vegetatie si parjolit. Am vazut si bucatele de cenusa proaspat depusa dupa eruptia din urma cu cateva zile care, apropo, era sa ne anuleze cursa prin inchiderea aeroportului.

Apoi ne-am reluat locurile in masina si am mers sa vizitam o pestera formata de torentul de lava. Mecanismul de formare a pesterii este urmatorul: torentul de lava cand se raceste o face de la exterior spre interior. Cand exteriorul s-a racit interiorul este inca lichid si astfel, in urma scurgerii acestuia, se formeaza o pestera. Dupa vizita la pestera, ca in orice tur preplatit care se respecta, am fost dusi sa vedem cum se produce si mai ales cum se vinde uleiul de masline, mierea si vinul provenit de pe pantele insorite si fertile ale vulcanului.

La intoarcere am fost debarcati in Piazza del Duomo, de unde am mai fost sa vedem un teatru antic impreuna cu niste ruine “conservate” in stil italienesc, in sensul ca deloc. Seara am incheiat-o cu doua saorme cu “de toate”, achizitionate de la multiplele locatii deschise de imigrantii din nordul Africii, cu precadere din Libia, unde conflictul era in plina desfasurare.

Imagini Catania si Etna

Bazilica din Catania

Domul din acelasi oras sicilian

Elefantul, protectorul orasului Catania 🙂

Piata de peste

Etna – zapada si lamai

Tabara de baza a telecabinei

Accesul spre Etna

Etna – un peisaj selenar