ZIUA 3: Siracusa

            Dimineata am pornit spre Siracuza cu autobuzul. Dupa ce ne-am luat biletele, am avut neplacuta imagine cu cativa conationali de-ai nostri care tocmai se trezisera de sub cateva cartoane unde isi petrecusera noaptea. Dupa doua ore de mers pe autostrada, am ajuns la Siracuza si ne-am indreptat catre partea veche a orasului-insula Ortygia.

Cazarea de aici nu a fost una care sa te impresioneze, o camaruta de doi pe doi, insa compensa cu micul dejun. Aveau contract cu unul dintre barurile din piata domului, piata centrala a Ortygiei, care avea o terasa eleganta in fata bisericii. In timp ce ne-am plimbat pe stradutele Ortygiei, le numesc asa pentru ca greu incapea o masinuta-Italian style, am admirat cladirile peste care au trecut mii de ani de istorie si cateva curente arhitectonice. Ca sa ne mai tragem sufletul, ne-am asezat la o terasa pe malul marii sa bem o cafea. Chelnerul, de prin Brasov de fel, foarte serviabil si dornic de a mai schimba o vorba romaneasca, ne-a adus din partea casei cate un paharel de limoncello, o tuica dulce si galbena cu aroma de lamiie.

Pe seara am trecut sa admiram si piata Arhimede numita in cinstea celui cu teorema si Evrika!, care si-a dus viata in Siracusa greceasca pe atunci, pana la venirea romanilor.

ZIUA 4: Noto si Ragusa

            Dupa ce ne-am bucurat la micul dejun de ambianta fenomenala a domului grandios, aveam de optat intre a vizita situl arheologic si a merge intr-o incursiune spre interiorul Siciliei. Am ales a doua varianta, asa ca am luat un tren special dedicat barocului siclian, care trece prin cateva orasele. Noi am ales ca prima destinatie Noto.

Un orasel de vreo 20.000 de locuitori cu bulevardul central unde se regasesc majoritatea atractiilor, Noto iese in evidenta prin proiectul de restaurare care l-a facut sa arate ca o bijuterie. Am vizitat catedrala San Nicolo, unde am fost rugati sa contribuim la bunastarea bisericii catolice. Apoi am luat un bilet combinat care ne-a oferit acces in turnul unei alte catedrale, in palatul primariei si in sala de spectacole a teatrului. Din turn am putut observa cimitirul din localitate, unde ca o caracteristica a Siciliei etalarea bogatiei este un “must”, cu cavouri de dimensiunile unor case.

Din Noto am luat un autobuz pana in Ragusa. Un alt reprezentant al barocului sicilian, pozitionat intr-un cadru natural minunat, pe culmile a doua dealuri. Atmosfera aducea foarte tare cu cea a Siciliei de prin anii ’20 vazuta in Nasul. Dupa cafelele si patiseriile de rigoare, ne-am intors pe seara in cartierul general din Siracuza.

ZIUA 5 – Stromboli

A venit timpul sa parasim insula mare a Siciliei pentru obiectivul cel mai asteptat al acestei incursiuni, debarcarea pe vulcanul-insula Stromboli.

Dupa ce am mai salutat o data domul din fata cafelei de la micul dejun, ne-am urcat in trenul care ne ducea pana in partea de nord a Siciliei, la Milazzo, punctul de plecare cu hydrofoil-ul (o barca asemanatoare cu un tantar care se ridica cu un metru deasupra nivelului marii si alerga cu o viteza uimitoare) spre cea mai indepartata insula a arhipelagului insulelor Eole, numit asa dupa zeul vantului, Eol, care stapaneste meleagurile astea.

Dupa o calatorie de vreo ora jumate a inceput sa se contureze o piramida care tasneste direct din mare. Probabil, Stromboli este exact felul de vulcan cum il stii din copilarie din desenele animate. Am observat ca pantele spre varf sunt sterpe, brazdate de siroaie temporare de apa. Baza era acoperita de vegetatie tipica mediteraneeana cu cateva case imprastiate in doua asezari. Una – un catun pescaresc care abia de vreo cativa ani are electricitate si a doua – “metropola” cu acelasi nume ca vulcanul, care numara vreo 400 de suflete, locuitori permanenti. Cel mai interesant mi s-a parut faptul ca din varful vulcanului iesea un abur albicos in mod continuu, rezultat din activitatea vulcanica.

Dupa debarcare ne-am luat trolerul pe a doua strada ca importanta din oras, spre cazare. Strazile din Stromboli nu sunt mai late ca o alee din parcul Titan, iar cele cateva vehicule de pe insula sunt fie niste masinute electrice ca de golf, fie niste pik-up-uri cu trei roti, cam ca cele care carau prajituri la cofetarii acum vreo 20 si ceva de ani. Inclusiv masinile autoritatilor aveau aceleasi dimensiuni. Ne-am amuzat de kiki-carul carabinierilor si de cel al “vigilenti del fuoco” (pompierii). Dupa un drum de cca 1 km, timp in care am trecut prin fata unui bancomat, lucru la care nu prea ma asteptam (noi venisem cu bani cash, mancare pentru vreo cateva zile), crezand ca vom gasi o comunitate uitata in timp si izolata de orice facilitati moderne. Intr-adevar, conditiile de viata nu sunt usoare aici, insula nu are sursa de apa, asa ca se aduce in niste rezervoare de unde e pompata catre locuinte. Daca marea devine agitata se intrerupe orice comunicare cu continentul pe termen nelimitat. Si in plus deasupra capului ai o bomba cu ceas care erupe din cand in cand. Prin 2002, de la activitatea vulcanica, s-a produs o alunecare masiva care a provocat un tsunami de 10 m care s-a lasat cu victime. Chiar de pe tarm intalnesti placarde care te directioneaza spre locurile mai inalte in caz de tsunami.

Cazarea, Casa del Sole, este exact casa bunicilor de la tara, doar ca are curent electric si apa curenta. Noi am fost cazati intr-o camera cu vreo 6 paturi pe post de dubla, cu paturi de fier si lampi ca cele pe gaz, dar cu becuri, usa se zavoraste, nu se incuie, ce sa mai, ma simteam ca la strabunici la Dambovicioara…

Ne-am lasat rapid bagajele si am plecat, curiosi sa exploram imprejurimile.  Dupa o scurta tura data printre casutele din jur cu arhitectura tipic mediteraneeana, cuburi mici si albe, am pornit pe o poteca in serpentina, la capatul careia se gasea cel mai tare restaurant unde poti sa mananci o pizza si sa bei o bere, privind spectacolul vulcanului. Toate activitatea se desfasoara pe versantul nevazut din sat, lucru care estompeaza si zgomotul, dar de la acest restaurant se poate vedea si auzi, de la distanta, totul. La primul tunet am fost surprins, nu credeam ca se va auzi atat de tare, insa in momentul in care am vazut artificiile si coloana de foc tasnind din pamant la nici 1 km in linie dreapta deasupra noastra, am ramas socat, gandindu-ma ce s-ar putea intampla la o eruptie majora. M-am mai linistit savurand o bere si o pizza la lumina lumanarilor si urmarind spectacolul care se repeta undeva la 15minute. In seara aceea am adormit cu un sentiment de panica, dar si de incantare!

 Imagini Siracusa, Noto, Ragusa

Siracusa

Domul

Piata Arhimede

Tot Lonely Planet e de baza !

Notto

si Domul sau

Ragusa

Ragusa – orasul vechi

Pe strazile din Ragusa