O noua zi minunata se prefigura la primele ore ale diminetii… Din nou, un cer albastru impecabil. Pe cat ghinion am avut in 2009, pe atata noroc, zilele acestea… cand teoretic ar fi trebuit sa bata musonul cam pe jumatate din insula… Dar iata ca excursia din Sri Lanka de data asta a fost cu noroc. Chiar mare.

Primul obiectiv al zilei este in mod cert Templul Dintelui lui Buddha. Kandy este sufletul natiunii pentru ca aici se afla relicva sacra din trupul lui Buddha. Povestea spune ca, in timp ce corpul lui Buddha era ars pe rug, dintele i-a sarit din gura si a stralucit ca o stea. A fost, evident, recuperat si a ramas in India cateva secole pana cand a fost transportat in Sri Lanka, in parul unei printese, atunci cand budismul a pierdut in fata hinduismului. Dintele a fost pastrat de regii singhalezi (cu exceptia unui scurt intermezzo cand un rege indian l-a adus pe continent) si, incet-incet, a inceput sa fie vazut nu numai ca o relicva sfanta, ci ca simbolul suveranitatii srilankeze! Cine il avea era detinatorul puterii in insula. Evident, mai multi au incercat sa-l obtina – portughezii chiar sustin ca l-au capturat si distrus in Goa. “Prostii”, spun srilankezii, au pus mana pe o copie. In recent incheiatul razboi civil, tamilii au incercat un atentat cu bomba, care evident ca nu l-a afectat, in schimb a omorat destul de multi oameni.

Dupa descaltarea de rigoare, am intrat in interiorul templului. Linistit si nu foarte multi credinciosi. Poate si pentru ca este dimineata devreme. Un lucru bun, data trecuta erau mase intregi de oameni care se perindau pe acolo. Initial, dintele a fost tinut la parter, inca se mai vede cutia incadrata de colti de elefanti in care s-a aflat de secole, de ceva timp insa a fost mutat la etajul 1, intr-o cula construita recent. Inainte de a urca, intru intr-o sala de marmura, imensa, incadrata de o statuie al lui Buddha, dar si de picturi care trec in revista intreaga istorie a relicvei sacre. Urc si la etaj, unde o mana de credinciosi se roaga si aduc flori in semn de respect.

Cobor, mai fac o tura prin curtea templului si apoi traversez complexul de temple de langa lacasul dintelui. Se vede ca e un loc cu profunde semnificatii religioase – gasesti aici si un templu hindus si o biserica catolica (care arata ca o citadela normanda), dar si un pom, probabil dintr-un lastar al arborelui de la Anuradhapura.

Dupa ce ma mai plimb putin de-a lungul lacului construit de ultimul rege singhalez (in mijloc, se afla o insula artificiala unde regele isi tinea haremul, iar englezii si-au tinut praful de pusca), o pornim la drum. Azi vom petrece mai mult drum pe sosele, mergem la Nuwara Eliya.

Cand esti in Colombo si pronunti numele orasului Nuwara Eliya auzi un oftat si vezi un suras pe fata interlocutorului tau. De ce? Pentru ca Nuwara Eliya este Nirvana pe pamant pentru multi singhalezi. Se afla la 2.000 de metri si este un loc unde este racoare! Si cand ai parte numai de climat cald si de multe ori extrem de umed, atunci frigul este ceva de dorit. Nuwara Eliya nu a existat pana cand britanicii au pus mana pe insula de smarald. Colonistii, molesiti de caldura, au cautat un loc mai racoros (asa-numitele hill stations erau foarte populare in India) si au gasit un loc ca acasa – de multe ori nori, destula ceata si racoare. Asa ca au construit un oras englezesc cu nume singhalez. De asemenea, s-au apucat si de agricultura pentru a putea manca lucruri ca acasa, asa ca, pana in ziua de azi, in zona Nuwara Eliya gasesti numeroase culturi agricole care furnizeaza legume si fructe exotice la preturi aberante: morcovi, cartofi, ridichi, capsune, salata!

Dar pana sa ajungem la Nuwara Eliya, trecem prin probabil cea mai mare bogatie a Sri Lankai – prin culturile de ceai. Cand englezii au venit pe insula, s-au gandit ca nu ar fi o idee rea sa cultive si altceva in afara de mirodenii… o cultura de masa. Au incercat cu cafeaua, dar n-am mers, pana cand un englez a venit cu ceai din Assam, din nordul Indiei. Si ceaiul a prins. Dupa tufele de ceai, englezii au adus si o masa de tamili din India care sa culeaga delicatele frunze de ceai… si pentru ca sunt delicate, atunci s-a decis ca recoltarea frunzelor de ceai nu e un job pentru barbati, ci pentru femei… asa ca de peste 130 de ani, femei tamile desculte, cu sacul in spate, sub soarele de multe ori necrutator, culeg frunze de ceai cat e ziua de lunga. Ce e interesant este ca, desi tot tamili, tamilii din zonele cu culturile de ceai nu au fost implicati in razboiul civil. Acestia sunt “tamilii de plantatie” adusi de englezi in calitate de muncitori si au ramas in banca lor. Tamilii din nord sunt urmasii regatelor hinduse care i-au cam batut de multe ori pe singhalezi si au o mentalitate de stapani.

Peisajul este cu adevarat superb – mii de hectare de ceai se revarsa pe dealuri si pe munti. Din cand in cand, femei tamile arse de soare sunt niste puncte negre in marea verde… pozand turistilor straini care trec pe soseaua Kandy – Nuwara Eliya.

Daca aici creste atata ceai, mi se pare normal sa dam si peste fabrici care prelucreaza ceaiul la prima mana. Iar acestea sunt deschise si pentru turisti. Ne-am oprit la o fabrica de ceai de pe drum, unde un nene m-a preluat imediat si m-a plimbat prin hale… am vazut cum se usuca ceaiul cu aer fierbinte, cum se treiera, se marunteste, se imparte pe caprarii si apoi se ambaleaza in saci mari pentru prelucratorii finali. Am aflat ca exista numeroase tipuri de ceai – de munte, de deal si de campie, dar si BOP, BOPF, OP si altele… De mai bine de un secol, srilankezii au devenit experti in ceai si isi dau seama doar din gust daca este BOP de campie sau BOPF de munte! Evident, sunt departe de astfel de subtilitati!

Dupa cumparaturile de rigoare de ceai, plecam mai departe, spre Nuwara Eliya,unde ajungem intr-un tarziu. Nuwara Eliya este statiunea “British”, iar arhitectura este ca atare… aduce cu o statiune maritima de la Marea Manecii. Cel mai cool hotel – Grand Hotel are o arhitectura tipic britanica, la fel si multe alte case, hoteluri, cluburi private. Si peste tot flori, foarte multe flori…! Punctul de atractie al Nuwara Eliya este hipodromul unde se pare ca la marile curse vin pariori tocmai din emiratele putred de bogate ale Golfului Persic. Ma uit insa la hipodrom, nici nu pot sa-mi dau seama cum poate avea loc un eveniment atat de fastuos… tribuna e mica, pricajita, o aschimodie, iar acum pe teren sunt doar niste pusti care joaca cricket sub ochii placizi ai unor cai care pasc iarba! Asta sa fie locul unde se pariaza milioane? Hmmm.

Am scris cuvantul cricket? Ei bine, srilankezii, ca toate fostele colonii britanice din zona, sunt innebuniti dupa cricket. Fotbal, mai putin, dar cricket se joaca peste tot, iar starurile Bollywoodului palesc in fata marilor jucatori de cricket… Athula imi insira cu entuziasm numele unora care au reusit, presupun eu, niste peformante extraordinare… nu imi ramane decat sa dau din cap, apreciativ :).

Dupa o tura prin Nuwara Eliya, inclusiv pe langa lacul unde aterizeaza hidroavioane din Colombo (exista o clintela masiva din Golful Persic care vine aici pentru… racoare), ne intoarcem catinel-catinel catre hotel. A doua zi urma o zi lunga si grea pe soselele mult mai aglomerate ale Sri Lankai…

De altfel, Athula mi-a dat pauza cam devreme, urma sa mergem un drum lung, de aproape 250 km, cu niste stopuri pe parcurs. Primul stop – gradina botanica Peradenyia. Aflata practic intr-una dintre suburbiile Kandy, gradina botanica Peradenyia este printre primele lucruri inaugurate de britanici – la doar un an de la ocuparea insulei, englezii au preluat gradina regelui de aici si au transformat-o in gradina botanica!

Si ce poate fi mai paradiziac decat o gradina botanica intr-o tara a Paradisului? M-am plimbat ore in sir pe aleile umbrite de palmieri, prin pajisti pline de flori si m-am oprit in cabanuta cu orhidee… Ce pot sa spun despre gradina botanica? Greu de descris in cuvinte… poate mai repede in poze sau mai bine la fata locului. Principala descoperire a fost zona numita a “arborilor memoriali”… sunt practic diverse specii de arbori a caror calitate este ca au fost plantati de diverse celebritati, mai ales politice. Langa fiecare pom, se afla scris cu religiozitate numele stiintific (in latina), dar si numele “popular”, in engleza, tamila si singhaleza. Cine au fost insa saditorii ? Primul nume gasit – cosmonautul sovietic Gagarin, primul om in spatiu. Apoi, se succeda – Tito, Nehru, astronautii de pe Apollo 12, o printesa thailandeza, un prim-ministru neozeelandez. Cineva ma intreaba de unde sunt… “Din Romania”. “E si Romania aici, uite acolo” si imi indica un copac plin de flori galbene. Nu era acest pom deosebit de frumos, ci cel de langa, un Cinnamomum Verum, dar nu asta a fost surpriza, ci persoana care l-a plantat… extrem de apaticul si insipidul Manea Manescu “prime-minister of the Socialist Republic of Romania”, iar pomul a fost plantat in 1974… Wow! Manea Manescu! M-as fi asteptat la oricine altcineva, dar nu tocmai la Manea Manescu! Oare tovarasa Elena Ceausescu o fi stiut ca stersul Manescu a plantat un pom in Sri Lanka – in general, plantarea de pomi “memoriali” era de competenta exclusiva a tovarasilor!

Dupa vreo 50 km, mai la vale, spre Colombo, se afla Orfelinatul de Elefanti Pinnewala. Toata lumea iubeste elefantii, mai putin ticalosii care le doresc fildesul! De aceea multi pui de elefanti raman orfani si sunt adusi in acest orfelinat de elefanti care a devenit unul dintre cele mai vizitate atractii turistice din toata Sri Lanka… aici gasesti insa multi elefanti maturi, dar tineri, salvati din zonele de razboi sau crescuti aici de puiuti. Orfelinatul de elefanti a fost ideea (stralucita, trebuie sa recunosc) a unui ministru al turismului care in anii ’70 s-a gandit sa isi ridice satul din care provenea… asa ca a infiintat aici orfelinatul de elefanti, care le-a adus multi bani consatenilor… de altfel, acum tot satul traieste prin si pentru turisti – e plin de restaurante si magazine de suvenire. Probabil, cel mai original suvenir pe care il poti gasi la Pinnewala sunt articolele de hartie facute din excremente de elefant! Suna putin scarbos, dar nu e chiar asa. Elefantii mananca enorm de multa iarba, dar digestia lor nu este un bun procesator… mai bine de 50-60% din iarba intrata prin gura iese neatinsa de stomacul elefantin pe partea cealalta… iar baliga de elefant este stransa si procesata in hartie… asa ca multa lume cumpara tot soiul de agende, picture sau vederi de Craciun din excremente de elefant :).

OK, asta e partea comerciala de pe langa, dar unde putem vedea elefanti? Sunt trei mari prilejuri de a te distra cu elefantii… in primul rand, la ei, in orfelinat, unde au un loc al lor unde socializeaza, iar mahoutii ii aduc sa se pozeze cu turistii. In al doilea rand, poti sa le dai de mancare – platesti ceva si primesti o sticla plina cu lapte – elefantelul suge un litru in cateva clipite, de abia poti face doi poze! Si cea mai haioasa parte este scaldatul in rau. De doua ori pe zi, intreaga turma de elefanti (mai putin bietul elefant care a fost impuscat si si-a pierdut vederea) este manata la raul din apropiere unde se imbaiaza, se harjonesc, se joaca. Puii se arunc in apa, adultii se joaca cu entuziasm in noroiul de pe malul raului si isi folosesc cu elan trompele sa se spele unii pe altii… Sau sa-si arunce apa pe spate :). Si, evident, locul scaldei este dominat de restaurante… unde, de altfel, am mancat o mancare chiar buna, uitandu-ma la elefanti.

Urma lungul drum spre Hikkaduwa, spre statiunea marina in care am petrecut Revelionul 2010 si unde urma sa dorm ultima noapte din Sri Lanka. Din pacate, soseaua Kandy-Colombo este permanent arhi-aglomerata si pana la noua si moderna autostrada Colombo-Galle ne-au iesit peri albi… dar, odata ajunsi pe autostrada aproape pustie, construita dupa toate standardele europene, am putut sa ne descatusam cu 130 km pe ora…

Am ajuns in Hikkaduwa, la hotel, pe inserat. De fapt, era noapte de-a binelea. Asa ca piscina superb luminata a fost de mare senzatie… doar vizuala, ca nu era voie sa faci baie la ora respectiva. Nu am stat prea mult in camera, am evadat in oras. Doream sa revad terasele in care am petrecut acum doi ani si jumatate… Am fost extrem de surprins sa descopar o Hikkaduwa pustie, complet pustie, fara turisti. Pe terasele unde cu greu gaseam o masa libera am fost unicul client! Oare unde or fi fugit toti turistii? Suntem in afara sezonului, imi spune chelnerul… Hm, dar e cald si soare. Da, dar acum ar trebui sa fie muson, care e intarziat.

Am revenit la Hotel Citrus prin oras. Speram ca autostrada o sa mai ia din traficul greu care trece prin orasul-statiune. Da de unde. Pe autostrada n-am vazut niciun camion, in schimb, prin statiune, cat cuprinde! A doua zi trebuia sa sar in Oceanul Indian!

Nota:

Aceasta calatorie mi-a fost oferita de Qatar Airways, care mi-a asigurat un bilet business class Bucuresti-Colombo si retur, si de agentia de turism srilankeza Andrew The Travel Company, una dintre cele mai reputate agentii din insula de smarald (fondata in anii ’60) care mi-a asigurat transportul, cazarea si intrarea la obiectivele turistice prezentate.

Imagini Sri Lanka

Lacul Kandy – ctitorie a ultimului rege

Templul dintelui lui Buda

Spectaculoasa intrare in templu

Lacasul de la parter unde a fost tinut initial dintele

Marea sala a templului

Moartea lui Buda

Aici s-ar afla dintele

Elefantul templului 🙂

La intrecere cu tuk tuk-urile spre Nuwara Eliya

In regatul ceaiului

Culegatoare de ceai

Fabrica de ceai

Si prin interior

Nu stiu cati stiati, dar exista diverse soiuri de ceai

Legume exotice pentru Sri Lanka 🙂

Nuwara Eliya la 2000 metri

Hotel Union Nuwara Eliya – unde Anglia intalneste Ceylonul

Ambarcatiuni de agrement pe lacul Nuwara Eliya

Prin gradina botanica

orhidee

alei cu palmieri

Flori de banan

Nuferi

Si iata si arborele Romaniei

Elefantii de la Pinnewala traversand strada

Orfelinatul de elefanti

Care evident trebuie hraniti 🙂

Cel mai bun suvenir de la orfelinat 🙂

Apoi elefantii dau navala spre …

scaldat

Iar noi dam navala pe autostrada spre

Hikkaduwa, pe coasta Oceanului Indian