Desi nu este efectiv in provincia Krabi, golful cu insulele carstice din Phang Nga nu este foarte departe, doar vreo doua ore cu masina. Am citit undeva ca daca Paradisul ar fi avut vreo mare, atunci cel mai probabil ar fi aratat ca golful Phang Nga – mare verde, plaje albe si niste stanci tasnind spre cer, sfidand parca legea gravitiatiei. Acest tinut nu a fost, evident, ignorat de cineasti, asa ca James Bond s-a duelat aici cu baiatul rau Francisco Scaramanga fix in fata uneia dintre cele mai spectaculoase bucati de stanci din golf care a fost ridicata la gradul de simbol iconic pentru toata regiunea. Daca in 1974, cand s-a filmat “The Man with a Golden Gun”, insula de unde ai cea mai buna panorama spre stanca era goala si cei doi eroi s-au duelat fara probleme, astazi ar fi trebuit sa se impuste intre sute de standuri gemand de suvenire :).
Dimineata, cerul era destul de innorat. Ma asteptam ca dupa furtuna de ieri sa fie OK, dar vad ca norii persista. Oricum, sa fiu optimist ca n-o sa ploua. Drumul spre Phang Nga e destul de lung. La inceput, pitoresc, peste tot sunt aceste stanci, rasarite din mijlocul campiei, dar mai apoi dispare si acest element de pitoresc J. Cu cat ne apropiem de debarcader, cu atat cerul este mai negru. Din pacate, am mai fost in Phang Nga si in 2003 si tot a plouat L. Speram ca baremi acum sa vad superbul arhipelag pe soare.
Ei bine, ghinion… Un nor amenintator plutea peste satul musulman de pescari de vis-à-vis de debarcader. Shit! Asta e acuma, ma voi ruga ca macar sa nu ploua. Long tail boat-ul nostru tasneste cu viteza, stropindu-ne pe toti… sa fie pregatirea de ploaie? Japonezii din fata mea sunt ingroziti, asa ca thailandezul struneste caii-putere si continuam drumul fara incidente ude.
Dupa ce trecem in revista o padure nesfarsita de mangrove, patrundem vijelios in zona superbelor stanci care au dus faima zonei… Ce frumos ar fi fost daca ar fi fost soare. Ceva sperante exista, mai vad niste “gauri” in nori ici si colo. Acum noua ani, cand am fost prima oara aici, ordinea obiectivelor a fost mai faina… practic, dupa satul musulman, ne-am dus pe o insula sa ne plimbam, am facut canoe pentru a lasa pentru final mareata insula a lui James Bond. Acum ne-am dus intins direct acolo … Asta e, crescendoul a fost ratat.
Debarcam pe insula care se afla fata in fata cu celebra stanca. Sute de turisti, zeci de vanzatori de suvenire. Totul cam in graba. Ii driblez cu arta pe vanzatorii de chichi michi si ajung in fata stancii… trag cateva poze pana cand cineva ma intreaba in romaneste “Nu esti cumva Imperator ?”. A doua oara in excursia asta, prima oara fiind in Palatul Reunificarii de la Ho Chi Minh! Ce tare! Sunt doua cupluri de romani veniti tot intr-o tura de o zi, dar din directia opusa, din Phuket. Ce tare!
Din pacate, totul se face in graba aici. Insotitorul de grup m-a cautat disperat, eu admiram privelistea… Plecam mai departe. Un lucru bun insa… se sparge plafonul de nori. Urmatorul obiectiv pe agenda – sa mergem cu canoe. Locul este special pentru mine… aici am fost pentru prima oara cu canoe in viata… cum spuneam, calatoriile pentru mine sunt o mare colectie de experiente, locuri si lucruri de invatat. Experienta “canoe” e legata de Thailanda. E drept, in excursia asta am mai facut canoe si in Halong Bay, Vietnam sau in Vang Vieng, Laos, dar pentru mine, canoe = Koh Phang Nga. In fine, coboram pe unul dintre cele doua vase mari – “baza marina” de unde fiecare suntem indreptati spre canoe… cate doua sau cate unul. Eu nimeresc in barca unuia mai cool, pare sa fie smecherul zonei… Dupa ce parasim nava-amiral, trecem spectaculos printr-o crapatura in zidul de stanci si ajungem undeva in “open seas”… aici valurile sunt mai mari, unii nu prea suporta, se intorc. Mie mi se pare tare… ne mai invartim prin open seas, apoi ne strecuram din nou printr-o spartura sapata de apa prin stanca (aici trebuie sa ma asez pe spate, sa nu ma dau cu capul de stanca din greseala) si, in fine, hop! din nou la barca.
Aici nu avem parte decat de niste suc cam chimic si ceva cafea, si, dupa ce ne regrupam, tasnim din nou pe apele verzi ale golfului… Intre timp, a iesit soarele, este chiar frumos. Iata ca blestemul vremii urate in Phang Nga s-a rupt!
Urmatorul stop – la satul pescaresc musulman. Pe aici, prin sudul Thailandei, mai ales prin insule, traiesc mai multi musulmani decat budisti, Malaysia este mult mai apropiata de sufletul acestora decat Thailanda. Pe undeva, inca si mai la sud, exista si unele militii combatante, care ataca fortele de ordine thailandeze si mai pun la cale si ceva atentate (au realizat unele de mica amploare si in Bangkok, daca tin eu bine minte), dar, aici, in zona turistica, business is business, asa ca musulmanii sunt foarte linistiti si intreprinzatori.
Am un mic soc la vederea satului pescaresc. Acum noua ani, aici era un sat adevarat. E drept, cu un bazar cu suvenire turistice, dar mi-aduc aminte ca am mers pe “ulitele” facute din lemn, suspendate deasupra apei. O buna parte din sat era “pe picioroange”… din cauza sezonului ploios, nu este foarte safe sa iti pui casa pe pamant, asa ca multi o suspenda deasupra unor stalpi de sustinere de lemn. Si acest sat era pe picioroange. Stiu ca ne-am dus pana la moschee si ne-am mai plimbat printre copii curiosi. Acum, toata, dar absolut toata partea dinspre golf este un complex turistic – restaurant langa restaurant, iar in planul doi, magazine cu de toate. Fostul sat traditional pescaresc musulman este acum un stop turistic pe traseul Phang Nga-ului. Pacat!
Mancarea e OK, tipic thailandeza, nu foarte multe mirodenii pentru gurile si stomacurile europene, mult orez si ceva ceai. Pasionatii de all-inclusive ar fi cumplit de dezamagiti pe aici – in Thailanda, in astfel de tururi, mananci exact cat iti trebuie, poate 10% sub ce te-ar face satul!
Intre timp, niste nori negri, nervosi, de furtuna incep sa apara dintr-o parte… Insotitorul de grup da semne de nervozitate, asa ca o taiem repejor. Acum, vanzatorii de suvenire dau semne de nervozitate, dar asta e… azi “no business”. De data asta, barca noastra o tasneste la viteza maxima si nimeni nu are nimic de comentat… aici, cand ploua, se rupe cerul in doua si zici ca iti cade o cascada in cap!
Dar ca norocul sa fie complet, desi s-a innorat, pe noi nu ne-a lovit ploaia. Vedeam zone puternic biciuite de rafale de ploaie, dar noi le-am evitat. Si pentru ca, probabil, am ajuns la debarcader mai repede decat am fi trebuit, mai dam o tura pe la o gradina de mirodenii… cred ca am vazut deja vreo 10, dar de data asta partea culinara e mai faina… suntem serviti cu prajiturele dulci din orez si ni se arata cum se pregateste sosul ala de te face sa te urci pe pereti!
Drumul spre casa nu are istorie… am trecut prin ploaie, prin soare, prin nori… cand am ajuns acasa, era senin, baremi nu era ruperea de nori de ieri, asa ca am putut s-o iau la picior prin asezare. Mi-era teama ca unicele restaurante sa fie in mini-complexul comercial de langa Sheraton, la vreun kilometru de hotelul meu, dar nu a fost cazul :). Cum am iesit din hotel, am gasit tot ce imi trebuia – de la masaj si 7-11 la restaurant. Un neamt casatorit cu o thailandeza a deschis un restaurant si facea o friptura buna, ca la mama acasa! A doua zi aveam programat turul prin Phi Phi… Facute faimoase de “The Beach” 🙂
Imagini Phang Nga
Cam nor de dimineata…
Imbarcarea spre Phang Nga
In long-tail boat
Apar stancile…
Ne apropiem destul de brusc de insula James Bond
Asaltata de turisti si plina de standuri cu suveniruri
Iata si faimoasa stanca „tasnind” din apa
M-am intalnit si cu un grup de turisti romani 🙂
Vasul-amiral pentru barcile de canoe
Iata-ma si in canoe 🙂
Printre stanci si mangrove
Am avut un vaslas foarte cool
Satul pescaresc musulman, acum un adevarat mall
Restaurantele aratau cam la fel
Pofta buna !
Vine furtuna !
Plecam in viteza
Pana la urma, nu ne-a prins ploaia
Spice Garden
Mirodenii thailandeze
Prajituri din orez
Dealuri karstice invaluite in nori
