Cred ca ati observat de prin diversele articole care le-am scris ca imi place mult industria aeronautica. Nu mi s-a intamplat sa lucrez niciodata, dar am urmarit cu interes noutatile, permutarile, aliantele, rutele noi si mai ales promotiile… de unele am beneficiat eu, de altfele ati beneficiat mai multi dintre voi :). Dar nu am trecut niciodata mai mult decat sa citez si sa ma informez. Acum cativa ani, m-am gandit sa imi iau licenta de pilot de avioane mici, dar m-am luat cu una cu alta… Asa ca in momentul in care Carpatair m-a invitat sa “zbor” pe simulatorul lor, imediat a sarit copilul din mine… Si m-am imbarcat in primul avion Carpatair spre Timisoara.
Zborul a fost chiar plin, cred ca era un load factor de 100% si dupa nici o ora de zbor, am aterizat pe aeroportul din Timisoara. Un telefon scurt, cateva telefoane si dupa cateva minute, am ajuns in biroul Carpatair situat fix langa aeroport. Am facut cunostinta (ne stiam doar on-line), am mai povestit despre blogul meu si despre Carpatair si am plecat spre Carpatair Flight Training, aflat la cativa pasi de birouri si de aeroport (un lucru bun, tinand cont ca incepuse sa ploua si nu imi luasem umbrela. Eu stiam ca ploaia vine de la Cluj, nu din Banat :)).
Hai sa va zic insa doua vorbe despre acest Carpatair Flight Center (mai ales daca printre voi, se afla si unii doritori sa se faca piloti si insotitori de bord). Pe scurt, este o scoala acreditata de piloti si Insotitori de Bord. Din cate stiu, mai exista o scoala de piloti (care pot da diplome si certificari si pentru pilotarea avioanelor de linie) la Bucuresti, deci nu aveti prea multe optiuni daca vreti sa va urmati visul. Timisoara este una dintre ele, si cred ca este foarte buna – cel putin pentru insotitori de bord, de multe ori ai un job asigurat – aproape 90% din absolventi si absolvente s-au angajat la Carpatair.
Hai s-o luam pe rand. Vrei sa te faci insotitor de bord? Cursul costa 3500 euro si include practica pe avioanele Carpatair (SAAB 2000, Fokker si de cand au cumparat si un Boeing 737, in mod cert si pe Boeing) pana la examenul final pentru certificare. Cat dureaza? Vreo 4 luni. Cand incep cursurile… Din cate stiu, nu e o data fixa, cand se aduna un numar minim de doritori (parca, 10).
Hai sa trecem si la jobul mai “glamorous” – cel de pilot. In primul rand, nu e ieftin deloc. Vrei sa devii pilot de linie, costa “doar” 40.000 euro. Dar kerosenul e scump, trebuie sa zbori destul de mult si asta nu e ieftin. E drept, dupa ce dai acesti 40.000 euro, e posibil sa prinzi un job de pilot care in general sunt bine platite… Dar, inflatia de piloti pe piata internationala este destul de mare. Carpatair tocmai a dat anunt de angajare de piloti pe ATR 72 si curg CV-urile cu sutele.
Evident, cursurile nu sunt doar pentru piloti de linie. Ca sa ajungi la acest nivel, trebuie sa iei diverse certificari – poti sa iei Licenta de Pilot Privat si poti sa pilotezi orice avion, dar nu pe cele implicate in transportul comercial. Si apropos, licenta asta o poti lua inainte sa iti iei carnetul de conducere auto ! Pentru carnetul auto, iti trebuie 18 ani, pentru licenta de pilot, doar 17 !
Evident, as putea scrie vreo 2 posturi pe tema asta, dar mai bine aruncati o privire pe pagina de net a Carpatair Flight Training sau dati-le un mail la fto@carpatair.com (daca va intereseaza cursurile de pilot) sau sib@carpatair.com (pentru insotitori de bord).
Hai sa trec insa la experienta pilotarii in scoala de pilotaj. Nu am fost singur, evident ca am avut un expert langa mine in persoana lui Dan Petrov care la 19 ani cred ca este unul dintre cei mai tineri piloti din Romania (nu are inca licenta de pilot de linie, insa urmeaza cursurile). Am intrat in sala simulatorului… reguli destul de stricte, inainte de a trece la mansa, am facut instructajul despre ce sa fac in caz de incendiu sau cutremur (nu, nu eram in avion, doar in sala simulatorului). Simulatorul insa arata excelent. Dan a zis ca mai exista un tip de simulator mai sofisticat care simuleaza inclusiv zdruncinatori in caz de vreme rea, dar pentru mine simulatorul de la Carpatair mi s-a parut foarte real.
Prima misiune – zbor in zona Frankfurt, vara, in plina zi, vizibilitate minunata… Decolarea, floare la ureche… cand prinzi viteza critica, tragi de mansa, curba la stanga, cafeaua se varsa pe pantalonii pasagerilor, zbor deasupra orasului, lesina jumatate de oras, elicopterele televiziunilor locale se ridica déjà de la sol, urmate zeci de minute mai tarziu de aviatia militara, cateva looping-uri deasupra suburbiilor si evident o aterizare pe langa pista :).
Am mai zburat destul de mult deasupra Frankfurt-ului, am scos si teroristul din mine, trecand razant pe langa zgarie norii din centrul orasului, dar cu aterizarea, nasol… noroc cu Dan ca mai puneam avionul cat de cat pe pista :).
Sa nu credeti ca doar pe la Frankfurt am “zburat”. Schimbare de peisaj: programul nu contine Bucuresti, doar Timisoara. Perfect, mai ales ca ma si aflu la Timisoara, asa ca am zburat peste Lipova, am vrut sa dau si o tura pe la Nadlac, dar ziceam sa nu intru in spatiu aerian maghiar, ne-am jucat cu conditiile atmosferice, ba niste nori, ba o zapada d-aia rea, ba ceata s-o tai cu cutitul… orice poti simula pe simulator!
Si pentru ca tot nemtii au dat cu bata in balta cu celebrul lor aeroport Berlin – Brandenburg (nu stiu daca stiti, dar trebuia sa fie gata pe 3 iunie cu surle si trambite… cu o luna inainte, s-a anuntat ca datorita unor “mici” probleme, inaugurarea se amana pana in …martie 2013. Constructorii nostri de autostrazi ar trebui sa se infrateasca cu constructorii nemti de aeroporturi :)), finalul carierei mele efervescente de pilot s-a intamplat intr-un décor de iarna la Munchen. Nu stiu cat am stat, cred ca ore in sir, pe mine m-a prins rau si cred ca nici lui Dan nu i-a displacut :). A aparut si Alina Blaga, care lucreaza in departamentul de marketing la Carpatair care a dat si ea cu avionul de pamant, asa ca distractia a fost completa.
Iar ca experienta sa fie totala, Dan mi-a oferit inca una tare – sa zbor spre Bucuresti in cockpit, alaturi de piloti… Asta da “wow”. Si un final apoteotic la o zi memorabila. Dupa ce am luat pranzul la cantina Carpatair, am mai facut doi pasi pana in aeroport si dupa check in, am asteptat cu emotie zborul… Am urcat ultimul in avion si iata-ma in spatiul “interzis” – in cockpit-ul avionului SAAB 2000 airborne to Bucharest.
Mi-am pus cuminte castile peste urechi si am urmarit totul in liniste. Zborul nu e lung, cam vreo 50 minute, de abia ce ne-am inaltat la 30.000 feet (10.000 metri) ca a si trebuit sa coboram, pilotii fiind destul de des in contact cu sistemul de dirijare a zborului de la ROMATSA si Otopeni. De altfel, tot zborul, am ascultat in casti discutiile intre aeronavele care se indreptau spre Otopeni si turnul de control “Buonasera, this is Alitalia 494”, “Hello, calling from Turkish 1045”, “Buna ziua from Tarom 339” :). Zborul a fost linistit, cerul senin (cu exceptia zborului peste Carpati care nu s-au vrut filmati), iar odata ajunsi in Muntenia, vizibilitatea a fost perfecta.
Si tot uitandu-ma in stanga si dreapta, aproape ca nici nu mi-am dat seama cand ne-am apropiat de Bucuresti. Noroc cu comandantul care a anuntat “Landing in 5 minutes”… fix, in fata mea, se vedea perfect Aeroportul International Henri Coanda cu cele 2 piste… Nu m-am putut abtine si am pus mana pe videocamera si am filmat aterizarea lina de pe Otopeni…! Asta da o experienta WOW !
Ce sa mai spun ? Ca am plecat cu masina echipajului spre aeroport :). Conteaza mai putin. Oricum, a fost o experienta de vis… si acum inteleg de ce oamenii din aviatie chiar sunt pasionati de ceea ce fac.
Luni dimineata, Bucuresti, nor si racoare. Coafura rezista
Timisoara, cald si umid. Coafura rezista
Sediul Carpatair de langa Aeroportul Traian Vuia
Simulatorul
Si cabina de la simulator
Gata de decolare
Pe runway-ul de la Frankfurt, alaturi de comandantul Dan Petrov
Virajele varsa cafeaua pe pantalonii pasagerilor 🙂
Aterizarea tot la Frankfurt
Din pacate, trebuie sa ma mai si intorc acasa
In cabina pilotilor. Spre Bucuresti !
Gata de decolare
Cam asa arata bordul avionului SAAB 2000
Ce frumos se vede cerul de la mansa !
Am trecut Carpatii… ultimii nori, Muntenia is clear !
Ne apropiem de Bucuresti
Bucharest Airport approach
400 feet !
Si la final, o poza la Otopeni cu comandantul aeronavei Carpatair
Super tare filmuletul cu aterizarea …M-am intrebat intodeauna daca pilotii o ard pe glume si parlavrageala in timpul manevrelor sau sunt mai …concentrati … la tine in film sunt pe „silent” …nici nu respira
No way, erau concentrati. Nici in zbor, nu au vorbit prea multi in afara rapoartelor si monitorizarilor zborului. E drept, a fost si scurt, de abea ne-am ridicat, ca a si trebuit sa inceapa coborarea.
caaaat de tare! 😀
se vede c-ai slabit, e de la aterizare ?
Foarte tare!
Uite ce-am gasit legat de un zbor in jurul lumii:
http://www.rollglobal.org/2011/03/rtw/
Interesant, nu? Pacat ca cel mai scump a fost zborul din Bucuresti…
Au luat si ei un intinerariu,,,. Bucuresti – Kos 🙂 Normai ca e scump
prea tare…ai un noroc imens si mie mi-ar placea sa fiu pilot sau sa intru intr-un simulator ca acela dar deocamdata trebuie sa ma multumesc cu simulatorul de pe computer