Reiau astazi, povestirile lui Codrin din drumul lui pe drumul matasii. L-am lasat la Teheran, dar el a mai continuat o „bucla” prin Iran, inainte de a se intoarce acasa. Va invit sa cititi despre ultimele zile din Iran si implicit de pe drumul matasii.

Ziua 14

Eram pentru a doua oara in Teheran si deja vazusem multe din minunatele sale muzee, mai putin insa palatul Golestan, pe care in 2009 l-am gasit inchis. Acum m-am documentat, era deschis si ne-am grabit, inca de dimineata, sa il vizitam. Hotelul Firouzeh la care trasesem se afla in apropierea palatului si de asemenea, in apropierea Marelui Bazar, ceea ce facea dintr-odata lucrurile mult mai simple. Teheran este un oras foarte aglomerat si poluat si ar fi insemnat sa pierdem mult prea mult timp cu transportul. Trebuie amintit aici ca Teheran dispune de un metrou foarte modern, conditiile fiind exact ca in Occident, iar celelalte mijloace de transport (autobuze, taxiuri) sunt de buna calitate. Singura problema o constituie multele ambuteiaje si aglomeratia, zgomotul.

Palatul Golestan este imens, este, de fapt, un complex de 17 palate, muzee si galerii. Din vacarmul strazii te trezesti intrand intr-o oaza de liniste, intr-o gradina verde, cu flori si havuzuri pline ochi de apa. Stilul constructiei este Qajar, nume al unei puternice dinastii de sahi ai Persiei care au domnit intre 1794 şi 1925. Palatul a fost folosit si de dinastia Pahlavi ulterior, sahi care i-au sporit frumusetea. Palatul a fost folosit in momente speciale, incoronari fastuoase, nunti magnifice si sclipitoare. Palatul Golestan are cateva locuri care merita să fie vizitate: terasa de marmura Takht-e Marmar (tronul de marmura), spatiul cu racire naturala Hoze Khaneh, muzeul Negar Khaneh – al artefactelor, Talar-e Berelian – holul sclipitor (mestesugit cu rabdare de artizanii in sticla), muzeul cadourilor, muzeul portelanurilor Talar Zoroof, sala de mese Talar Adj, sala de receptie, cladirea turnurilor de vant, Talar Amas – holul diamantelor (o alta opera sclipitoare, la propriu, a artizanilor sticlari), palatul Abyaze – folosit ca muzeu etnografic. In toate locurile, palatul Golestan emana maretie, stralucire. Este o vizita care trebuie facuta, cateva ore care se scurg repede, pe masura ce istoria te cuprinde si incepe sa te fascineze. Intre vizitele la muzee si galerii, se poate sta in gradina; sunt pasari acolo, lebede si alte specii, si multe pisici frumoase cu care convietuiesc in tihna.

Iesind din palatul Golestan, am intrat din nou in vacarmul strazii, pentru ca apoi sa intram in vacarmul si mai ridicat al Bazarului. Trebuie sa recunosc ca Marele Bazar (Bazar-e Bozorg), desi impresionant ca marime si intindere, parca nu a fost foarte deosebit de altele. Poate si pentru ca, fiind intr-un oras de mare trafic, se mai modernizase si isi mai pierduse din autenticitate si traditie, poate si pentru ca deja oboseala intregului traseu se facea simtita. Oricum, am simtit ca l-am nedreptatit, stand doar jumatate de ora in el si apoi dorind repede sa iesim afara. Teheranul are multe gradini mari, frumoase si verzi, cu flori si ceainarii. Ne-am plimbat si noi printr-unul din aceste parcuri – Parcul Shahr si ne-am bucurat de un ceai in compania unui vecin de hotel cu care ne cunoscusem cu o seara inainte, un belgian care venise sa invete limba persana in cadrul unor cursuri de vara. Teheran este gazda multor asemenea cursuri sezoniere, dand posibilitatea multor doritori sa practice cu vorbitori nativi. La un alt nivel de profunzime, ne-am cunoscut si cu un tanar maghiar cu aspect de haiduc, pe numele sau Ferenc, care deja isi dadea doctoratul in filologie, studiind manuscrise turceşti la biblioteci din capitala Iranului. Teheran mi-a facut, din povestirile celor doi, o impresie foarte buna din punct de vedere cultural. De altfel, mai auzisem lucruri bune de la profesoara cu care invatasem primele cuvinte in persana, in cadrul pregatirii pentru prima calatorie in Iran.

Impreuna cu belgianul am luat apoi metroul si ne-am dus sa admiram Turnul Azadi (al libertatii), unul dintre cele mai impresionante monumente moderne din Teheran. Turnul este o combinatie de stiluri arhitectonice, sassanid si islamic, impresionant, maret, de marca pentru capitala iraniana, marcand intrarea in oras. A fost construit in 1971, si de atunci continua sa asiste toate miscarile sociale de strada, fiind punct de intalnire si expresie.

Teheranul merita sa fie vizitat. Trecand peste poluare si aglomeratie, este un oras adevarat, care vibreaza si traieste. Un occidental va gasi in Teheran un oras aproape de standardele cu care s-a obisnuit. Mai ales in partea sa de nord, Teheranul emana modernitate si nivel de viata ridicat.

Ziua 15

Am plecat dis-de-dimineata spre orasul Kashan, o alta “scapare” notabila din 2009 si care, cu aceasta ocazie, trebuia reparata. Drumul s-a facut cu un autocar si a durat aproximativ 3 ore sa ajungem, folosind autostrada.

Ne-am cazat la o pensiune istorica (Khan-e Ehsan) cu gradina interioara, havuz cu apa si camere de pamant, mestesugit construite si de forme diferite, ca sa poata pastra racoarea, indiferent de caldura de afara. Peste tot in Kashan, la casele de aici, turnuri de vant, o inventie iraniana de secole care racoreste in mod natural incaperile.

Am vizitat toata ziua casele istorice si cele cateva moschei, am dat o tura prin bazar. Kashan este ca un muzeu deschis. Casele istorice (Khan-e Ameriha, Khan-e Tabatabei, Khan-e Borujerdi, Khan-e Abassian) hamamul Sultan-mir Ahmad, moscheea Agha Bozorg si altele cateva sunt adevarate opere de arta, bijuterii care au rezistat timpurilor. La acestea se adauga cateva locuri minunate – Tappeh-ye Seyalk – un sit arheologic de 4.000 ani i.e.n. si minunata gradina Fin a lui Shah Abbas. In Kashan merita sa stai cateva zile pentru a putea sa il vizitezi pe indelete. Le-am vizitat pe toate impreuna cu o coreeanca pe care am cunoscut-o acolo si care calatorea singura. S-a bucurat cand a auzit ce succes au serialele istorice coreene in Romania.

Seara am mancat deliciosul bademjan (mancare de vinete), impreuna cu o alta calatoare din Australia. Aceasta vazuse aproape toata lumea si Iranul era una dintre ultimele tari pe care inca nu le vazuse. Am planuit sa mergem impreuna a doua zi cu un taxi la Abyaneh, un sat istoric deosebit care se afla pe lista scurta a lucrurilor care merita vazute in Iran.

Ziua 16

Am plecat de dimineata cu un sofer care era foarte vehement in legatura cu religia majoritara, islamul. Am fost retinut in a discuta cu acesta, persana mea fiind limitata, pe de o parte, pe de alta parte… eram oaspete si nu voiam sa emit pareri acolo unde nu stiu. Ulterior mi-am dat seama ca omul era zoroastrian (religia milenara a vechilor persani) si ca simtea din greu opresiunea si limitarea in exprimare. Spre destinatie, omul s-a calmat si ne-a introdus intr-un sat de poveste. Abyaneh este o localitate rurala, parca rupta de lume, aflata pe un povarnis de munte, cu case rosietice (doatorita pamantului bogat in fier) si cu oameni care poarta straiul traditional. Am fost uimit de multele asemanari cu straiele maramuresene si de frumusetea locului si a localnicilor. Am haladuit ore intregi pe ulitele satului, am vazut zeci de case frumoase si autentice, garduri de piatra si pamant, porti frumos sculptate. A fost o bucurie a sufletului, Abyaneh merita, cu siguranta, sa fie revazut.

Spre seara, ne-am intors in Teheran, aveam avionul la miezul noptii. Pentru ca stiam mai bine zona unde era hotelul Firouzeh unde ne cazasem prima data, am mers tot acolo pentru a ne lasa bagajele si a mai face cateva cumparaturi. Am mancat si apoi am luat metroul pana la mausoleul si moscheea ayatollahului Khomeini, artizanul revolutiei iraniene din 1979. Impresionant loc, la care vin multi pelerini iranieni pentru a se reculege si pentru a fi inspirati. Moscheea se afla pe drumul spre aeroport.

Am luat un taxi pentru a ajunge la avion, am stat la o coada incredibila pentru a trece prin filtrele obisnuite ale aeroportului, dar… in cele din urma am plecat spre casa, nu fara o usoara parere de rau.

A fost una dintre cele mai frumoase calatorii, o calatorie pe care am considerat-o de mare inspiratie si pe care o doresc multora dintre voi. Necesita ceva pregatire, dar merita fiecare moment. Calatoriile acestea, desi exterioare, devin usor-usor mijloace de a te cunoaste mai bine, si asta fiindca intalnesti multi oameni buni in care te regasesti, te reflectezi ca intr-o oglinda.  Am baut multe ceaiuri cu acesti oameni, am discutat vrute si nevrute, am comunicat dincolo de limba si religie. Sunt ca si noi, poate mai apropiati de lucrurile esentiale.

Va multumesc pentru rabdarea cu care ati urmarit aceasta poveste si sper sa ne reintalnim.

Imagini Iran

Traseul prin Iran

Palatul Golestan din Teheran

Intrarea in Marele Bazar

Turnul Azadi

Moscheea Aga Bozorg din Kashan

Casa Borujerdis din Kashan

Pe acoperis

Pe strazile din Abyaneh

Abyaneh, satul traditional al Iranului