Autobuzul intre Qarshi si Bukhara a mers destul de bine, astfel incat pe la ora 17:00 am ajuns, adaugand serviciile unul taxi local, langa Fortareata Ark – unul dintre edificiile de marca din Bukhara, cel mai vechi din oras. Fiind aproape de ora inchiderii, am intrat sa il vizitam. Ark este un gen de “oras in oras”, care a rezistat inca din secolul 5, fiind construit si extins pana in 1920, cand a fost grav distrus de bombardamentele rusesti. Astazi este refacut si ne poate da o impresie a vremurilor care au trecut. Este o constructie labirintica impresionanta, plina de scarite si coridoare, care alterneaza cu diverse curti largi sau moschei. Astazi totul este muzeu si merita sa fie vizitat. In jurul fortaretei, dincolo de zidurile impresioanante, se afla alte cateva locuri interesante: Registan (o curte medievala faimoasa pentru executiile care aveau loc aici), Zindon (o inchisoare – in spatele Ark) si Moscheea Bolo Hauz (locul oficial de venerare a emirului) aflata vis-à-vis de drumul principal, cu un bazin cu apa in fata si cu o arhitectura asemanatoare cu celebrele Chehel Sotun din Esfahan sau Qazvin). Tot in apropiere, cam la 10 minute de mers prin stanga moscheii, doua edificii incantatoare, care merita sa fie izitate, impreuna cu parcul care le gazduieste: Mausoleul Ismail Samani si Mausoleul Chashma Ayub.

Odata incheiata vizitarea partii de vest a orasului vechi, am pornit la pas catre centru. Deja era spre asfintit si lumina era extraordinara pe cupolele albastre si zidurile de caramida cafenie. Am trecut agale pe langa marele minaret Kalon (probabil cel mai mare din Asia Centrala, 47 m) si moscheea Kalon si medressa Mir-i-arab, promitand ca vom reveni a doua zi pentru a le vizita in detaliu. Zona in care se afla acest ansamblu este coplesitoare prin maretie si frumusete. Un drum de-a lungul zidurilor medressei, pe langa comercianti care vand de la obiecte din ceramica pana la imbracaminte si accesorii, nu poate fi decat o bucurie a simturilor. Am intrat apoi prin bazarurile acoperite unde se vedeau inca multi mestesugari la lucru si ne-am indreptat spre locatia pe care am ales-o pentru cazare, Nasruddin Navruz. Gazda, si aici, a fost foarte primitoare, ceaiul (verde, turnat dintr-un ceainic pantecos si baut din boluri fara toarta) a fost foarte bun. Dupa cum aveam sa vedem, a fost o idee foarte buna cazarea aici, fiindca gazda detinea o afacere de familie cu transport colectiv pe ruta Bukhara-Urgench, adica exact ceea ce ne trebuia pentru a doua zi dupa-amiaza. Vorbind din timp, am si putut angaja transportul pentru ora 15:00. Dupa ce ne-am cazat, cu toata oboseala, am pornit din nou sa ne plimbam, pe strazile orasului vechi, ajungand in zona Lyabi-hauz (o piata in jurul unui bazin), unde erau mai multe restaurante traditionale extrem de atragatoare. Tot aici, am vazut statuia lui Nasruddin Hoja (Nastratin Hogea) pe magar, prietenul nostru care ne-a incantat copilaria. Povestirile care il au ca erou si care il prezinta ca pe un nebun-intelept (genul lui Pacala) sunt de sorginte sufi si sunt traduse acum in toata lumea. Mancarea la unul dintre restaurantele in aer liber de langa bazinul rectangular a fost excelenta si acompaniata de muzica traditionala si… multe gaste, rate si pisici care umblau printre mese, nestingherite.

Ziua 5

Dis-de-dimineata, dupa ce am mancat la gazda de la Nasruddin Navruz, am luat un taxi pentru a vizita mausoleul Bakhautdin Naqshband, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj sufi; Bakhautdin Naqshband s-a  considerat ca a avut o influenta majora asupra multor linii sufi din Asia Centrala si e neoficial considerat patronul spiritual al orasului Bukhara. Locul este un complex de curti, moschei, locuri de relaxare, gradini inflorite si bazin de apa. Totul emana o liniste fermecatoare. Pelerinii care vin aici sunt plini de evlavie, merg atent si vorbesc in soapta. Mi-a placut mult acest loc si m-am felicitat pentru ideea de a ajunge aici. Ne-am intors dupa aproximativ o ora din nou in Bukhara, pentru a lua strazile la pas si a vedea tot ceea ce e mai important, pana la ora 15:00 cand planuisem sa plecam spre Urgench, traversand dintr-o bucata desertul Kizilkum. Aveam deci 6 ore la dispozitie; acestea s-au dovedit indestulatoare pentru toate locurile pe care am dorit sa le vedem: bazarurile acoperite si mestesugarii organizati pe bresle, piata Lyabi-hauz (de data aceasta la lumina) si medressele (Ulugbeg este cea mai frumoasa) si cladirile din apropiere, moscheile si multele mausolee pe care le descoperi cu greu mergand pe stradute prafuite si inguste. Daca este ceva care mi-a placut foarte mult, atunci e vorba de Char Minar, o miniatura de moschee, cu 4 minarete incorporate, splendid restaurata de UNESCO. In majoritatea locatiilor se gasesc comercianti cu care se pot negocia preturi foarte bune la majoritatea produselor traditionale prezentate, marea majoritate fiind artizanale. Punctul final au fost uriasul minaret Kalon si moscheea cu acelasi nume, precum si medressa Mir-i-Arab. Am zabovit mai mult aici si prin piata de vis-à-vis. Locurile sunt intr-adevar minunate, este greu de descris in cuvinte starea pe care o ai in momentul in care treci pe langa atata maretie cu patina istorica. Bukhara, ca si Samarkandul sunt orase de stare. Poti haladui zile intregi fara sa te saturi prin zonele vechi, pana te imbibi de istorie si de colbul drumurilor, pana cand albastrul de peruzea al ceramicii care impodobeste cupolele se confunda cu cerul, pana cand devii pe nesimtite un om al locului si nu un strain.

S-a facut si ora 15:00 si, impreuna cu fratele gazdei si inca doi localnici dornici sa ajunga in Urgench, am pornit la drum. Incredibila a fost aceasta deplasare… A durat peste 5 ore si a insemnat traversarea intregului desert rosu aproape dintr-o bucata. Soferul, ca sa se mentina treaz, mesteca tutun… oamenii de langa noi sporovaiau pe limba lor, masina facea cu greu fata drumului extrem de prost pe alocuri si invadat de nisip. Desertul Kizilkum este impresionant. Am oprit la un moment dat si in clipele acelea de liniste, in care nu se mai auzea motorul masinii si nimic din jur, puteai simti vibratia desertului: era plin de viata. Multe vietati misuna printre smocurile rare de iarba, cautandu-si hrana, iar linistea era atat de adanca, incat puteai sa le auzi fosnetul. Drumul a continuat pana aproape de ora 20:30. Am traversat fluviul Amu Darya spre apus pe pontoane si am avut parte de unul dintre cele mai frumoase asfintituri de soare vazute vreodata… Am ajuns la Urgench si am luat primul taximetrist care ne-a iesit in cale pentru a ne deplasa catre Khiva, urmatoarea destinatie importanta in care vom si innopta.

De cum s-au vazut zidurile orasului si am intrat pe una din portile principale, ne-am dat seama ca se terminase una din cele mai pline zile si urma una poate tot atat de plina in alt oras considerat perla a Orientului. Dar despre Khiva si Nukus, intr-un episod urmator.

Codrin

https://codrinnicolau.wordpress.com

Imagini Uzbekistan – Bukhara si Desertul Kizilkum

Mai departe, prin Uzbekistan

Bukhara – fortareata Ark

Mausoleul Ismail Samani

Minaretul Kalon

Alaturi de Nastratin

Mauseoleul Baktadin Naqshband din Bukhara

Char Minar

Minaretul Kalon

Desertul Kizilkum

Asfintit pe Amu Darya