Intrarea in Khiva s-a facut pe inserat; portile orasului erau impresionante si ne-au introdus intr-o lume de basm. Urmarind contururile masivelor ziduri de pamant ale cetatii, am cautat hotelul pe care il alesesem pentru innoptare. Pe drum, mai multe focuri stralucitoare incalzeau cuptoare de lut, in care gospodinele faceau painea pentru a doua zi. Mirosea imbietor a mancare, a paine calda… fetele oamenilor erau zambitoare la lumina focului. O asa primire nu mai avusesem niciodata. Hotelul Meros a fost o buna alegere, ne-am odihnit foarte bine si am mancat la fel. Asa cum ma documentasem, tinutul acesta in care era si Khiva se numeste Khorezm (se citeste Horezm), si nu m-am putut abtine sa fac o comparatie cu numele de la noi Horezu… intrand insa in hotelul care avea si un mic muzeu cu ceramica locala, uimirea mea a ajuns la paroxism. Ceramica de Khorezm este aproape pana la identitate asemanatoare cu cea de Horezu. Ce legaturi or fi la asa o departare… nu stiu in acest moment, dar este unul dintre lucrurile ineteresante pe care Khiva le reveleaza.

Ziua 6

Dis-de-dimineata, dupa un mic dejun mai mult decat indestulator, am pornit sa vizitam cetatea. Khiva e un real muzeu in aer liber, marea majoritate a edificiilor din interiorul cetatii fiind vizitabile, unele gratis, altele cu o suma modica. De altfel, de la intrarea principala in Khiva se pot lua bilete in care sunt trecute mai multe obiective turistice la un singur pret. Sentimentul pe care il ai in Khiva este de contopire cu istoria si cultura acestor locuri. Te plimbi nestanjenit, intri in case, vezi femei tesand covoare, altele gatind… peste tot, desi sunt destul de multi turisti, lumea parca isi vede de treaba ca si cum asta ar face de cand lumea. Sunt cateva obiective pe care merita sa le mentionez. In primul rand, Kalta Minor, un minaret neterminat care arata ca un furnal ornat cu ceramica turcoaz smaltuita si care urma sa fie cel mai inalt edificiu din Asia Centrala. Ctitorul sau, Mohammed Amin Khan, a dorit in 1851 sa construiasca un minaret atat de inalt, incat sa poata fi vazut pe intreg drumul catre Bukhara. Din pacate nu a fost terminat, dar baza acestuia arata impresionant si in acest moment. Un alt loc deosebit este Moscheea Juma, care are 218 coloane de lemn sculptat care ii sustin acoperisul. Frumusetea este ca nicio coloana nu seamana cu alta, si totusi toate indeplinesc la fel de bine functia de sustinere in mod uimitor, in ciuda unor extreme care par foarte subtiri. Minaretul moscheii este iarasi un loc care merita sa fie vizitat, putandu-se urca in el. Ar mai fi de vizitat Matpana Bay Medresa (un muzeu de arta si cultura locala) si altele cateva in jur si Mohammed Rakhim Khan Medressa, un spatiu rectangular interesant cu multa ceramica pictata, in care parca patina timpului nu si-a facut simtita prezenta. Kuhna Ark este fortareata si resedinta hanilor care au condus cetatea, merita o vizita si merita sa te urci in unul dintre cele mai inalte locuri pe care aceasta fortareata le pune la dispozitie pentru a vedea de sus tot orasul. O tura in afara zidurilor cetatii poate sa fie prilejul intrarii intr-o piata incredibila. Oameni veniti din imprejurimi si vanzand orice: de la legume si carne pana la textile si obiecte de ceramica. Khiva este un oras de stare… practic, ar fi bine de ramas in el cateva zile, fiindca este un loc pitoresc de o frumusete deosebita. Din pacate noi nu i-am putut acorda decat o zi, iar in dupaamiaza a trebuit sa plecam deja catre Nukus, pentru ca a doua zi, aveam deja omul care ne astepta la granita cu Turkmenistan, pentru a ne prelua in tara urmatoare, unde nu mai puteam sa ne plimbam de unii singuri.

Pana insa in acel moment, a trebuit sa luam un taxi pana in Urgench si de acolo sa cautam ceva pentru a ajunge la Nukus, orasul cel mai apropiat de granita. Am gasit cu greu un taxi colectiv, cu care sa ajungem pe inserat in Nukus, unde am innoptat la hotelul Jipek Joli. Nukus, in afara de muzeul de arta Savitsky, nu prea spune nimic. E un oras destul de anost, fara personalitate. Oamenii aici mi s-a  parut ca sunt fara graba, parca in transa. Parca era locul in care nu s-a intamplat nimic. Hotelul a fost bunicel, fara prea multe pretentii, cu mic dejun copios si wifi, prilej de a mai inspecta putin e-mailurile primite. A fost o seara de concluzii, de reflectii, dupa un traseu intr-o tara atat de vie si de complexa.

Uzbekistanul este o tara in care m-as intoarce. Mi-au placut oamenii, mancarea, locurile, totul a fost aproape de superlativ. Au fost zile minunate pe care le-am petrecut in calatorie cu oameni deosebiti, in locuri incredibile. Zorii zilei au pastrat parerile bune despre aceasta tara. Am plecat repede insa pana in targ, pentru a lua un taxi catre granita. Era sa fie prima granita trecuta pe jos. Era granita cu Turkmenistan, o tara inedita, pe care o voi prezenta in episodul urmator, de la Konye Urgench la Ashgabat.

Imagini Uzbekistan: Khiva si Nukus

Traseul prin Uzbekistan

Intrarea in Khiva

Cuptorul cu lipioska

Ceramica de Khorezm

Kalta Minor

Fetita cu pisica

Femei tesand covoare

Juma Mosque

Peisaj citadin uzbek