Dupa o escala la Kiev de cinci ore, ocazie cu care am vizitat in fuga capitala Ucrainei, am ajuns in Tashkent in zori. Inca din timpul zborului de la Kiev la Tashkent, am observat ca tybiteika (acel potcap negru, traditional, in patru colturi, purtat de barbatii uzbeci) incepuse sa isi faca aparitia. Ulterior, voi vedea ca e un gen de diferentiere fata de alte neamuri din regiune, asa cum am observat ca si femeile isi poarta capul legat cu o basma prinsa intr-un anumit fel la spate, diferit de altele din alte regiuni.

Modul uzual de transport in Uzbekistan este taxiul colectiv, adica patru persoane (uneori cinci) platesc impreuna un pret pentru a merge in aceeasi directie. De obicei, daca ati ajuns primii, atunci asteptati ca masina sa se umple. Din pacate, nu intotdeauna se intampla sa apara ceilalti doritori in timp util si, dupa cum sunteti de grabiti, e posibil sa platiti pentru intreaga masina deplasarea. Alte moduri de transport pot fi marshrutka (un minivan instabil, de obicei marca Daewoo Damas) sau autobuzele. Desi exista si trenuri in Uzbekistan, am preferat transportul auto, fiindca am castigat timp pretios.

Ziua 1

Nu ne-am cazat in Tashkent, ci direct de la aeroport am mers in estul orasului pentru a prinde un taxi colectiv pentru Kokand. Am facut acest lucru, fiindca aveam o zi intreaga la dispozitie, iar drumul pana la Kokand lua aproape patru ore doar dus. Din pacate, nu au mai aparut in timp util alte doua persoane dornice sa ajunga la Kokand si a trebuit, fiind sub presiunea timpului, sa platim tot pretul transportului in doar doua persoane. Drumul spre Kokand este variat si interesant, trebuie trecuti muntii printr-o trecatoare, iar la tot pasul vezi vanzatori ambulanti care, ca si la noi, vand diverse produse alimentare locale si obiecte artizanale. Asa cum voi descoperi ceva mai tarziu, gustul oricaror bucate de aici este delicios, acestea fiind in marea lor majoritate realizate din culturi sau produse animale nealterate chimic sau genetic.

Kokand este una din portile de intrare in Valea Fergana si un loc interesant din punct de vedere istoric, cultural si comercial. A fost capitala hanatului Kokand in secolele 18 si 19 si a contat ca un mare centru religios, al doilea dupa Bukhara. Astazi, e un oras linistit, traditional, care prezinta multe locuri atragatoare din punct de vedere turistic, care pot sa ne faca o imagine destul de cuprinzatoare despre frumusetile vechimii. Iata cateva obiective pe care le-am vizitat: Palatul hanului Khudoyar (o realizare arhitectonica si artistica deosebita si de mari dimensiuni), Narbutabey Medressa (cu un interesant cimitir langa, prilej de a vedea cateva mausolee vechi si realizate cu multa arta), Moscheea Juma. Am luat contact cu multi localnici, uzbecii fiind foarte primitori si comunicativi. Am mers prin piata si am gustat din multe bunatati care erau pe tarabe si am mancat in casa taximetristului care ne-a invitat, dupa un atat de mult timp petrecut impreuna, sa facem cunostinta cu mancarurile traditionale. A fost o prima zi extrem de plina, in care am luat contact direct cu civilizatia si cultura uzbeca.

Drumul la intors in Tashkent a fost la fel de lung, dar a meritat sa vedem din nou peisajele montane minunate si de data aceasta sa beneficiem de explicatii (in sfarsit, la intoarcere am prins inca o persoana cu care sa impartim pretul transportului, persoana care stia ceva mai multa engleza decat bruma de rusa pe care o invatasem in perioada de pregatire a calatoriei). Spre seara, cu ajutorul unei linii de autobuz bine alese din locul in care ne-a lasat taximetristul care ne-a adus in Tashkent si al hartii din ghidul Lonely Planet, am dat de pensiunea Gulnara, aproape de Bazarul Chorsu, unde ne-am si cazat. Pensiunea este curatica, e in orasul vechi (uz. eski shakhar) si are o curte interioara mare, prilej de intalnire si discutii cu alti turisti din diverse parti ale lumii. Gazda este un tanar care vorbeste foarte bine engleza si a putut sa ne dea o multime de tips&tricks legate de Tashkent si in general despre Uzbekistan. Tot acolo am si schimbat avantajos bani. Spun avantajos, fiindca in Uzbekistan chiar nu merita schimbati banii la banca, din cauza cursului defavorabil. Peste tot in Uzbekistan am folosit serviciile gazdelor care ne-au facilitat (de unde au stiut ei) schimburi mult mai bune. De adaugat ar fi ca in Uzbekistan e bine sa va duceti cu banii schimbati deja in dolari, e cam singura moneda pe care ei o inteleg si o si schimba bine.

Ziua 2

Dis-de-dimineata, dupa un mic dejun indestulator la pensiunea Gulnara, am iesit sa vizitam imprejurimile. Nu ne-am propus mai mult de jumatate de zi pentru Tashkent, fiindca in Uzbekistan exista mai multe orase care, din punct de vedere istoric, cultural si artistic, au mult mai multe de aratat. Tashkentul are o influenta sovietica greu de eliminat din peisajul arhitectonic, cu doar cateva locuri care merita cu adevarat vizitate. Am mers si cu celebrul metrou, singurul din Asia Centrala, cu statii individual impodobite si lucrate artistic, adevarate opere de arta. Uzbecii isi folosesc acum propria limba (o limba altaica, inrudita cu turca) transcrisa in alfabet latin, dar mai folosesc, uneori, si limba rusa, ca dovada multe reclame sau inscriptii pe care le intalnesti, cel putin in Tashkent, destul de des.

Primul punct de vizitare a fost Khast Imom, centrul religios cel mai important, format dintr-un complex de moschei si biblioteci, cu locuri de invatatura (medressa) islamica. Complexul este imens si foarte frumos, o desfatare a mintii si a inimii. Fiind dimineata, a fost si liber de turisti, asa ca am vizitat in voie. Imprejurimile moscheilor sunt cu gazon ingrijit, pe care am vazut foarte multe berze pe care uzbecii le ingrijesc cu evlavie. Peste tot in Uzbekistan, am vazut ca simbolurile fertilitatii sunt la mare respect, iar femeile uzbece sunt preocupate sa aiba mostenitori. Atat in Samarkand, cat si in Bukhara mai tarziu, am vazut ca exista locuri sfinte, a caror atingere este “aducatoare de urmasi”, iar femeile care nu au copii le inconjoara, se prosterneaza in fata lor sau leaga diverse naframe de acestea, in speranta schimbarii sortii. Revenind la Khast Imom, si aici exista cateva locuri speciale, iar berzele faceau parte din peisajul obisnuit. Urmatoarea escala a fost in Chorsu, un bazar gigant, o piata de legume si fructe si mirodenii in primul rand, unde poti sa vezi bogatia agriculturii uzbece, inca neintinata de industrializare. Este un mare privilegiu sa poti sa ajungi in asemenea temple ale mancarii. Este incredibil cate lucruri poti gasi si pe care ai dori sa le incerci macar, sa vezi cum miros, sa vezi ce gust au… Trebuie sa recunosc ca gustul multor legume sau fructe de aici nu are nici o legatura cu ceea ce se gaseste acum la noi. Poate ca are o legatura cu ceea ce era odata si, din pacate, nu mai exista acum in piete.

Alte locuri interesante in Tashkent si care merita vizitate sunt: Kulkedash Medressa si Moscheea Juma (in apropierea bazarului), parcul Navoi, Mausoleul Yunus Khan langa universitatea islamica si alte doua mausolee mai mici – accesibile prin utilizarea metroului, la statia Alisher Navoi.

Spre dupa-amiaza, ne-am indreptat spre autogara, de unde am luat un autobuz local catre Samarkand, urmatoarea destinatie. Drumul a durat aproximativ 3 ore si a insemnat indurarea unei calduri sufocante. A meritat insa, ajungeam in unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vazut in aceasta calatorie.

Ne revedem in episodul urmator, in Samarkand si Shakhrisabz, locul de bastina al lui Timurlenk.

Imagini Uzbekistan: Tashkent si Kokand

Palatul hanului Kudoyar din Kokand

Medresa Narbutabey din Kokand

Khast Imom in Tashkent

Berze la Khast Imom

Khast Imom

Tashkent – Chorsu

Si in interior

Un autobuz pe drumul matasii… spre Samarkand