Prima oara am aflat de la televizor. Niste calugari budisti dintr-o manastire anonima la vreo 200 km de Bangkok au inceput sa creasca tigri. Au salvat niste pui, aI caror parinti fusesera ucisi de braconieri, pe care i-a crescut. Tigrii insa si-au pierdut ferocitatea si, influentati probabil de atmosfera zen a templului budist, au devenit pasnici, ca niste pisici mari… Oamenii puteau veni si sa-i mangaie, sa se pozeze, fara ca intre om si tigru sa se mai interpuna vreo cusca… Incet-incet, poporul calator afla cu surprindere de templul tigrilor din Thailanda!

Prima oara cand am ajuns in Thaianda, in 2003, nu auzisem de Templul tigrilor. Nici in 2004 nu era pe lista marilor atractii turistice care erau un “must do”… intre timp, documentarele Discovery sau National Geographic au propulsat Templul tigrilor intre cele mai cerute atractii de catre turistii din Bangkok.

Cum ziceam, templul se afla undeva la vreo 200 km de Bangkok, in directia Myanmarului, deci spre vest. Evident, poti sa inchiriezi o masina (cu sau fara sofer) sau sa ajungi cu transportul in comun daca ai timp, dar marea majoritate a vizitatorilor opteaza pentru un tur de o zi la preturi rezonabile de Khao San Road. Personal, eram interesat sa revad Piata Plutitoare si sa ma duc la Templul cu tigri, dar nu am gasit niciun tur care sa contina doar aceste doua atractii… toate aveau in program si clasicul “Pod de peste raul Kwai”, probabil una dintre primele atractii turistice dezvoltate de oamenii de turism din Thailanda.

O sa las Piata Plutitoare si Podul peste Kwai pentru alta data, hai sa va povestesc despre tigri.

Templul tigrilor, pe numele lui oficial Wat Pha Luang Ta Bua, a fost fondat ca o manastire budista in 1994. Cinci ani mai tarziu, in 1999, satenii din zona au adus la templu un pui orfan de tigru, dar acesta, din pacate, a murit. Ulterior, mai multi pui de tigri au fost adusi, de asemenea, la manastire, fiind lasati in grija calugarilor. Ulterior, numarul tigrilor a crescut, tot mai multi au fost adusi, unii chiar s-au nascut aici. Din cate am inteles, actualmente, manastirea adaposteste nu mai putin de 100 de tigri, dar si alte animale.

Evident, controversele sunt mari. Tigrii par foarte abulici cand te pozezi langa ei. Contestatarii proiectului sustin ca sunt sedati, calugarii se apara spunand ca tigrii sunt niste animale nocturne si este natural ca ei sa fie adormiti in timpul zilei, mai ales dupa-amiaza cand e foarte cald. Ceea ce e cert e ca eu am fost cam printre ultimii care s-au pozat cu tigrii in dupa-amiaza respective si am asistat cum, dupa ce turistii s-au dus mai incolo, tigrii au fost dezlegati si au plecat destul de vioi la plimbare… Nu mi s-au parut sedati deloc.

Dar hai sa trec la experienta mea la Templul tigrilor. In primul rand, aveam cu totul alte asteptari. Auzind despre manastiri, calugari, povestea cu imblanzirea tigrilor, ma asteptam sa gasesc un mediu religios, o atmosfera de templu budist, pioasa, zen… De la intrare, feelingul era de intreprindere comerciala… am fost intampinati de o mare statuie cam kitsch a unui tigru si am ajuns la casa de bilete. Pretul biletului de intrare la tigri nu era inclus in pretul turului care includea doar transportul, nu si intrarile. Iar pretul era destul de piperat – 600 de baht (15 euro). In plus, ce mi-a intarit ideea ca locul era mai degraba o gradina zoologica decat templu budist au fost programele “speciale” cu care erai tentat – sa asisti la hranirea tigrilor, sa te plimbi cu tigrii, sa le faci baie si alte cateva minuni. In pretul standard intra doar fotografierea cu tigri (cam 10 minute in canionul cu tigri) si, eventual, sa-i mangai. Preturile pentru activitati “speciale” sunt insa imense pentru Thailanda: 1.000 de baht (25 de euro) pentru poze “speciale” – daca vrei sa tii capul tigrului in brate sau el sa te imbratiseze, sau 5.000 de baht (125 de euro) pentru a petrece o dimineata intreaga cu tigrii – sa-i hranesti, sa te joci cu puii etc. Daca vrei doar sa hranesti un pui cu biberonul, asta este doar 1.000 de baht (25 de euro). Pentru mai multe amanunte despre diversele programe disponibile, cititi aici. Peste tot, gaseai regulamente de functionare, harti si avertizari… O fi fost si manastire, dar comercialul transformase totul intr-o corporatie de tip japonez.

Sa nu ma intelegeti gresit… a fost o experienta deosebita, tigrii sunt niste animale extraordinar de frumoase, iar ocazia de a-i atinge si de a fi atat de aproape de ei a fost o experienta de neuitat. Dar ambalajul comercial al manastirii strica… Daca ma duceam la Zoo Bangkok, as fi avut altfel de asteptari.

Dupa un mars printr-o zona destul de pustie, pe o mica vale care pozata de aproape iti da senzatia ca ai fi intr-un canion, tolaniti la umbra, dar legati zdravan, se odihneau vreo 12 tigri de toate marimile. Turistii erau organizati la coada si voluntari cu tricouri identice te luau de manuta (la propriu, nu la figurat!) si te plimbau de la un tigru la altul. Din nou, comercialul prima – daca erai grup si voiai poza de grup cu tigru, plateai mai mult (logica imi scapa, dar, ma rog, daca astea sunt regulile si nu ma afecteaza, n-am nicio problema). Voluntarii, atat cei occidentali, cat si thailandezi, erau foarte surazatori si profesionisti, dar fermi. Asta poti sa faci, asta nu poti sa faci… asa ca, timp de mai multe minute, m-am plimbat de la un tigru la altul, cu ghidul de mana si cu fotograful cu aparatul meu (nu ma pot plange, fotograful era chiar foarte bun, a prins niste instantanee OK, se vede ca avea mana formata pe sute si mii de turisti).

Toata valea era insa supervizata de un calugar mai in etate, probabil omul de interventii… Dar n-a fost cazul. Si cum nimerisem spre terminarea programului, am fost printre ultimii sa ma pozez… asa ca am asistat si la trezirea tigrilor si am plecat mai departe. Mai erau niste tigri intr-un soi de cariera si apoi m-am oprit pentru a-i admira pe cei care dadusera cateva sute de bahti in plus sa plimbe tigrul. Mi s-au parut bani aruncati pe fereastra… ganditi-va la o coloana cu turisti si calugari cu un tigru plimbandu-se tantos in frunte, cu turistul tinand tigrul de zgarda pentru o perioada destul de scurta… In schimb, a fost foarte haios ca am dat peste niste calugari tineri, novici care se distrau cu niste pui de tigru… Si atunci am avut acea experienta autentica, harjonindu-ma cu tigrisorii care chiar se bucurau de respectivele momente… La un moment dat, unul dintre tigrisori mi-a tras o laba in semn de simpatie, de am simtit-o serios… Noroc ca era cu pedichiura facuta… Ma gandesc daca taica-su s-ar fi indragostit brusc de mine, cum mi-o luam! Dar cu asta ramai, cu amintirea unui tigrisor care s-a harjonit cu tine.

Timpul trecea, tigrii incepusera sa se zbantuie prin parc, pardon, manastire, asa ca turistii au fost invitati ferm spre iesire (mai putin cei care platisera extra sa le dea de mancare)… pe drumul spre iesire, m-am ciocnit cu niste mistreti pitici care tocmai se lafaisera intr-o mocirla si erau plini de namol din rat pana in picioare… Sa fii porc mistret si sa stii ca ai ca vecini cateva zeci de tigri… eu nu m-as simti prea confortabil… dar mistretul-sef parea sa n-aiba nicio apasare…! Te pomeni ca celebrii calugari budisti convinsesera tigrii nu numai sa fie sociabili si draguti cu oamenii, ci si vegetarieni! Sper ca nu.

Cand am ajuns in parcare, soferul era cam disperat. Eram ultimul din gasca, toti ceilalti (in special, japonezi cuminti si australieni tatuati) erau imbarcati in mini-bus. M-am uitat la ceas. Intarziasem 5 minute. Adevarat, thailandezii astia s-au niponizat… si astfel Tara Zambetelor isi pierde o parte din farmec…

Imagini templul tigrilor

La receptie – oferta de 5000 baht

Primii pasi… o gradina oarecare

Peste tot, afise de ce sa faci si ce sa nu faci

Nu am probleme nici cu orientarea

Acesta este „canionul tigrilor”

La coada la tigri

Totul sub supravegherea unui calugar

Voluntarii te iau de manuta si te duc la tigri care cam dormiteaza

Iaca si pozele – vedeta – cele cu tigri 🙂

Servus !

Intre timp, tigrii au inceput sa se trezeasca din siesta

Asa ca e timpul sa plec din canionul tigrilor

Unii mai fac si o baie – e cald rau !

Dar cel mai haios a fost tigrisorul din imagine… cel care m-a binecuvantat cu o laba zdravana

Servicii extra – cu tigrul la plimbare

Dar poza asta am facut-o moca 🙂

Mistretul curajos

Ii gasesti pe tigri pana si pe sticla cu apa