Cum ziceam si in primul episod, lucrul cel mai important de stiut este ca Madeira nu este o insula pe care sa te duci pentru plaje. Este o insula vie, o insula energica, o insula verde, cu minunate peisaje naturale, si acolo trebuie sa mergi pentru natura, pentru excursiile pe munte, pentru cascade, pentru satele ei pitoresti, pentru cultura locului si, de ce nu, pentru gastronomia madeireza. Este o insula croita parca pentru mine… adica unuia caruia nu-i place sa zaca si sa leneveasca.

Ziua a doua a fost dedicata muntilor, unde urma sa facem o asa-numita “mountain walk”. Era pentru prima oara cand ma loveam de acest nume “mountain walk” (plimbare pe munte), de obicei, cuvantul folosit in context de excursii montane este cel de “trek” (hai sa-i zic expeditie). Si totusi “walk” este cuvantul care caracterizeaza perfect ce am facut in aceasta zi… trekul consta in urcari si coborari, walkul a fost o promenada destul de facila (am coborat vreo 200 de metri si apoi drumul a fost perfect drept), un drum de circa 6 km. Si cum am prins o zi superba, insorita (de abia pe la sfarsitul zilei au aparut norii), a fost o zi cu adevarat minunata.

In timp ce microbuzul nostru urca spre 1.200 de metri altitudine de acolo de unde urma sa o luam la vale, aveam sa aflu cate ceva despre clima insulei, dar si despre asa-numitele “levadas”. Dar hai s-o iau una cate una.

Desi pare ciudat pentru o insula atat de mica, Madeira are parte de diverse microclimate. Fiind in mijlocul Oceanului Atlantic, vremea se poate schimba de foarte multe ori brusc, chiar de cateva ori pe zi… perioadele de soare alterneaza cu perioada cu nori si chiar cu ploaie – de ce credeti ca Madeira este asa de verde? Pe vai si pe varful muntelui apare ceata, iar anumite sate sunt recunoscute ca beneficiaza de soare mult mai mult decat altele. De foarte multe ori, la Funchal poate sa ploua, dar la Calheta e soare! Si nu sunt mai mult de 20 km. Poate de aceea, zona Calheta este favorita in achizitionarea de vile de catre rusi! Ghida noastra, Sofia, ne-a avertizat ca sus, la munte, va fi racoare… Si de altfel, cand ne-am dat jos din masina la un soi de cabanuta, aerul tare si fresh de munte ne-a lovit! Daca la hotelul Melia din vale termometrul arata vreo 23 de grade, sus, temperatura nu era mai mare de 7 grade! Dar si asa, m-am bucurat de un aer tare si bun de munte… exceptional!

Traseul zilei este de-a lungul unor “levadas”. Ce sunt aceste “levadas”? Sunt niste canale de irigatii… sunt sute de kilometri de levadas care aduc apa stransa de munte catre vaile fertile din sud… agricultura este grea in Madeira… din cauza terenului accidentat, culturile cresc pe terase, asa cum am intalnit in Peru, in Altiplano, sau in muntii filipinezi unde nu prea poti intra cu utilaje mecanice… o buna parte din agricultura din Madeira se face inca manual. In schimb, clima si pamantul extrem de roditor (ca la orice insula vulcanica) i-a facut pe locuitori sa ramane pe insula… nu sunt multe locuri in lume unde poti prinde si trei recolte de cartofi pe an! In Madeira poti!

Ei bine, aceasta retea incredibila de levadas a fost construita de-a lungul secolelor si iriga pamanturile si in ziua de azi. Majoritatea au fost construite de sclavi, iar ultimele levadas au fost construite in anii 40 (azi, e o retea functionala de aproape 1000 km de levadas !). Ele sunt ingrijite ca ochii din cap de “levadeiros”, care de asemenea distribuie apa la ore si zile fixe… daca nu te duci sa-ti iei portia de apa, la revedere! Ramai cu pamantul neudat. Iar in ultimii ani, aceste levadas au fost dublate de carari pietruite luate cu asalt de turisti. Si desi am fost in sezon cam mort, cararile erau pline de turisti vorbitori a numeroase limbi – de la ucraineana si poloneza la nelipsitii englezi si olandezi!

Tura noastra a inceput in localitatea Rabacal, un sat de munte tipic, si punctul final urma sa fie intr-un loc numit “25 fontes”, adica “25 de izvoare”! In circuitul standard, se viziteaza si o cascada frumoasa numita Risco, dar din cauza performantelor atletice nu tocmai deosebite ale grupului, Sofia a decis sa nu ne arate si cascada Risco… mi-a parut rau, mai insemna inca vreo 2 kilometri de mers pe jos, o nimica toata, dar astea sunt problemele calatoritului in grup… nu poti sa fii la fel de flexibil ca atunci cand as fi fost de capul meu.

Ce sa va spun despre “mountain walk” (sau “levada walk”). A fost minunata… o plimbare prin aer curat, prin paduri cu specii mai mult sau mai putin exotice, prin padure, de-a lungul unui mic canal cu apa involburata si cristalina… Am coborat putin, apoi am luat-o drept, drept, ca pe o alee din parc, dar totusi in mijlocul muntilor… La un moment dat aleea s-a ingustat si mergeai pe malul levadei pe o poteca de piatra pe care putea sa treaca doar un om… Sofia ne-a explicat ca la prosti cum sa facem loc (asezandu-ne pe zidul care indiguieste levada) si ne-a interzis sa calcam pe langa (desi, de multe ori, era loc garla, dar nu era pietruit!)… Cam aberant, dar ma rog. Efortul, mult, putin cat a fost, a meritat cu prisosinta – Locul numit cele “25 de izvoare” e chiar frumos… imaginati-va un perete de munte pe care curg paraie de apa ca niste cascade, alaturi de diverse liane. Ma rog, nu erau chiar 25 de paraie, probabil erau cam 10, dar asta conteaza mai putin… susurul apei, imaginile faine si helesteul plin de pesti te fac sa te simti bine… poate mai putin numarul cam mare de turisti, dar ce sa-i faci… asta e.

La intoarcere, am trecut printr-un tunel lung de vreo 800 de metri complet neiluminat, dar am fost dotati cu lanterne, care ne-a dus prin munte pe ramura sudica… acolo unde ne astepta, evident, microbuzul. A fost o plimbare foarte, foarte faina de cateva ore bune… si in caz ca ajungeti prin Madeira, sa nu ezitati nicio secunda. E simplu de facut, exceptand doar daca esti intr-un scaun de invalid… poate s-o faca oricine. Evident, pentru cei doritori de rute mai dificile, sunt destule prin zona, nu va veti plange… iar peisajele sunt cu adevarat remarcabile.

La cele 25 de izvoare am bagat un picnic destul de frugal, dar, Slava domnului, pe rutele de “mountain walk” nu se gasesc chioscuri care sa vanda Coca-Cola sau junk food, asa ca organizatorii au simtit nevoia sa ne duca la vreun hotel sa mancam mai serios. Asa ca ne-am oprit la hotelul Calheta Beach, un hotel de 4 stele care are …. Surprise, surprise…. Plaja cu nisip!!! Da, cum am spus, exista asa ceva pe cateva locuri din Madeira, cea mai mare fiind cea de la Calheta care a investit in a aduce nisip galben tocmai din Maroc si Portugalia! Asa ca daca vreti un hotel  cu plaja, ei bine, Madeira are si asa ceva! Sa nu va inchipuiti insa ca sunt sute de metri patrati de plaja… acolo o bucata de nisip sa intri in apa, iar cand am vizitat locul, se lucra la indiguire! Cum v-am spus, Madeira nu este o insula de plaja! Dar e minunata!

Dupa masa am revenit scurt la hotel (taman bine sa incarc cateva poze pe Facebook :)) si am plecat spre hotelul care ofera cina serii… Hotel Quinta Bela Vista… Nu aveam asteptari prea ridicate, dar in momentul in care am intrat in gradina am ramas cu gura cascata! Arata extraordinar! Ganditi-va un mansion britanic sofisticat, de mare lux intr-o gradine tropicala… Cel mai mare necaz a fost ca am ajuns pe noapte si nu pe zi…in departare straluceau luminile Funchalului (hotelul este construit pe un pinten de deal de unde ai o panorama excelenta a orasului). Inauntru am avut senzatia ca am intrat intr-un muzeu de arta. Proprietarul este un colectionar de arta, iar hotelul este decorat cu diverse lucrari originale de mare pret… Reprezentantii hotelului ne-au spus ca n-au avut niciodata vreo problema cu furturi sau distrugerea lor accidentala.

Peste tot am mers prin camere si pe culoare pline de rafinament britanic. De-a lungul istoriei, englezii s-au iubit cu portughezii (pentru ca si unii, si altii au avut intotdeauna ceva de impartit cu spaniolii!), asa ca numerosi britanici s-au stabilit in Portugalia (inclusiv Madeira), care a fost puternic influentata de acestia… Ma rog, nu in ceea ce priveste spiritul organizatoric, in care portughezii, popor latin, nu exceleaza, dar, chiar si asa, Madeira mi s-a parut un model de organizare de tip nord-european! Localitati curate ca lacrima, bine puse la punct, ordine si disciplina!

Am intrat in cel mai mare apartament – Royal Suite… un nume pe care apartamentul il merita cu prisosinta… mobilat in stil clasic, cu numeroase obiecte de arta – fara a-l face inzorzonat, vast si cu o terasa de unde am putut admira luminile Funchalului… Minunat!

Masa s-a desfasurat intr-o sala de mese de-a dreptul imperiala… Cu ospatari cu staif, vesela scumpa, atmosfera de clasa… si mancare chiar buna. Ce am mancat? Noroc ca cineva s-a gandit sa fotografieze meniul :): carpaccio de cod cu branza ca aperitiv, o supa de coriandru cu branza (avea o culoare verde cam nefireasca, dar foarte gustoasa!), muschi de vita super fin si “hazelnut semi-cold”… fita si la desert, sa nu fie prea rece pentru cei cu dintii mai sensibili!

Am revenit ceva mai devreme la hotelul nostru si m-am culcat imediat. A doua zi urma sa parasim hotelul la 7 dimineata pentru a prinde feribotul de Porto Santo. Porto Santo este o mica insula, aflata la 75 km de Madeira si care are ce n-are Madeira – o plaja de aur, lunga de vreo 9 kilometri, si apa limpede si linistita…. Vrei plaja, na poftim, Madeira are si plaja in insula de langa! Dar despre Porto Santo, in episodul de maine!

Nota:

Aceasta calatorie mi-a fost oferita de TAP Portugal, care mi-a asigurat un bilet Bucuresti-Funchal si retur, si de agentia de turism portugheza Top Atlantico Madeira, una dintre cele mai reputate agentii din Madeira care mi-a asigurat transportul, masa, cazarea si intrarea la obiectivele turistice prezentate. Parerile insa, imi apartin :).

Atentiune, atentiune:

Pentru cititorii Imperator Travel, TAP ofera o promotie speciala. Introdu codul de promo TAPPROMORO si obtii o reducere de 10% pentru zborurile spre Lisabona, Porto si Funchal ! Promotia e valabila pana pe 5 noiembrie, dar poti zbura pana pe 15 martie … inclusiv de sarbatori !!!!  Citeste mai multe detalii aici !

Imagini Madeira

Madeira, in varf de munte !

Si am plecat la drum

Pe alei pietruite

Ce vaca !

De-a lungul canalelor de irigatii, faimoasele levadas

Pana la cascada celor 25 de izvoare. Ma rog, asta e numele, ele sunt ceva mai putine, dar ce conteaza !

Frumos, nu-i asa ?

Din pacate, trebuie sa ne intoarcem

Nu inainte de a poza fauna

Si admira flora Madeirei

Dar, din pacate, ajungem si la final

Hotel Calheta Beach … facem mai intai cunostiinta cu piscina

Apoi si cu plaja

Inapoi, la hotelul nostru, se face zumba

Iar cina o luam la Hotelul Quinta Bela Vista, un superb hotel in stil britanic

Cu o panorama superba

Aceasta este sufrageria din Royal Suite

Iar la final, o somptuoasa cina

incepand cu carpaccio de cod

Si terminand cu desertul